AstroText

Probabil ca nu spunem o noutate daca afirmam ca Scorpionul nu se afla printre cele mai populare semne zodiacale. Daca nu suntem nativii acestei zodii, atunci suntem tentati sa ne temem de el, sa ne ferim de el, sa-l privim cu neincredere. Iar Scorpionii, constienti de natura lor, se simt oarecum justificati tocmai de descrierile astrologice aparute despre ei pentru a continua sa-si utilizeze veninul. Astfel, ei nu fac altceva decat sa dea apa la moara perceptiei negative de care “se bucura”. Intrebarea este fireasca: oare cunoastem cu adevarat natura si menirea acestei zodii? Fiindca in mod sigur Divinitatea a dorit sa conceapa ceva valoros in acea zona.

Sa vedem ce raspuns ne da intelepciunea populara, care opereaza cu aceleasi arhetipuri. Mai mult ca probabil ati auzit de povestea “Frumoasa si Bestia”. Citind doar titlul, ne trec niste fiori pe sira spinarii. Este vorba despre un basm nascut in partea de vest a Europei. Daca nu cunoasteti basmul in amanuntime, il puteti citi mai jos.

Sa vedem despre ce este vorba, judecand din punct de vedere al astrologiei. Povestea se refera la efectele sentimentelor de furie si manie, prezente in viata de zi cu zi. Obisnuim sa ne infuriem cand ceilalti oameni nu se comporta conform tiparelor noastre, cand punctul nostru de vedere nu este luat in seama, cand simtim ca ceilalti oameni intra in sufletul nostru cu o cizma plina de noroi. Sentimentul de furie este chiar veninul Scorpionului. Utilizam acest venin pentru a face dreptate pentru sine, dar nu suntem foarte constienti de faptul ca veninul ne dauneaza si noua, si inca cum! Acest sentiment poate fi asociat Scorpionului. Observand nativii acestei zodii, putem vedea ca ei aproape explodeaza daca nu-si pot manifesta furia. Intr-un fel este bine s-o exteriorizeze, fiindca altfel “veninul” acumulat i-ar distruge lent deopotriva pe ei insisi si pe cei din anturajul lor. Dar hai sa fim sinceri: trebuie sa fim neaparat nativi Scorpion pentru a elabora scenarii teribile si a le si executa in gand? Fericiti sunt cei care au depasit aceasta faza in evolutia lor si pot fi curati ca lacrima.

In basm, totul este posibil, totul poate iesi la vedere. Putem intui ca Bestia a fost la randul sau un simplu om care s-a lasat prada sentimentelor sale negative. Furia pe care a obisnuit s-o manifeste l-a transformat intr-un monstru in interiorul sau. In lumea povestilor, pentru ca acest monstru interior sa devina realitate fizica nu este necesar decat un pas, si s-a si intamplat intr-o clipita. Inainte, cand Bestia era un print cu chip frumos, nu-i pasa ca in interiorul sau se ascunde un monstru hidos. Doar cand lucrurile se inverseaza isi da seama, intr-un mod dureros, ca trebuie sa se schimbe din interior.

In poveste, Bestia apare ca o fiinta cu suflet bun. El este ca noi toti: bun, dar imperfect. Un om obisnuit care urmareste sa faca bine in jurul sau, dar fiind inca imperfect, comite greseli in planul astral. Faptul ca dispune de acest suflet bun ne face sa intelegem ca el a constientizat necesitatea transformarii sale dintr-o fiinta imperfecta intr-una fara cusur. Si tocmai aceasta este menirea Scorpionului: intalnindu-ne cu hidosenia noastra interioara, sa ne dam seama ca trebuie sa depunem eforturi pentru a ne transforma. Sa incetam sa mai pompam venin in planul astral, in sufletul celor aflati in anturajul nostru, si nu in ultimul rand: in noi insine.

Asadar, Bestia se afla pe calea cea buna, dar are nevoie de confirmare din partea unei fiinte pure. Asa cum se intampla in viata de zi cu zi, pentru a scapa de greselile sau de durerea noastra, avem nevoie de ajutorul unei fiinte mai evoluate. Daca aceasta este Divinitatea sau unul dintre prietenii nostri care ne intelege plin de compasiune, nu conteaza atat de mult. In poveste, rolul acestei fiinte evoluate este jucat de Frumoasa. Chiar se spune in basm ca ea este nu doar frumoasa, ci plina de bunatate si intelepciune. Mai mult, ea da dovada si de spirit de sacrificiu, oferindu-se de buna voie sa-l salveze pe tatal sau. Ea are capacitatea de a vedea dincolo de invelisul fizic al Bestiei, de a percepe vibratiile sufletului colocatarului sau.

Contrastul dintre Frumoasa si Bestie este mare, dar numai in planul fizic. Simtim ca Bestia face eforturi imense pentru a merita atentia si mai apoi dragostea frumoasei. Meritul sau consta tocmai in eforturile sale. Intuim ca, in sinea sa, Bestia luase hotararea de a nu mai ceda in fata sentimentelor negative, constientizand faptul ca aceasta este cheia revenirii sale in corpul avut odinioara.

Intre Frumoasa si Bestie se infiripa o dragoste ciudata, de natura pur spirituala. Nu este intamplatoare utilizarea trandafirului, acesta fiind simbolul frumusetii protejate de castitate. Spinii de pe tulpina sunt meniti sa protejeze frumusetea florii propriu-zise. Trandafirul este imaginea prin care percepem sufletele celor doi protagonisti ai povestii.

Bestia insista s-o ceara Frumoasa in casatorie inca din momentul in care s-au intalnit, sperand ca dragostea acesteia il va putea transforma instantaneu. Insa Frumoasa inteleapta stie ca trebuie sa-l refuze pentru a determina Bestia sa se mai perfectioneze si sa poata ajunge la nivelul ei.

Frumoasa parcurge la randul ei un drum de evolutie. Ea viseaza la un print si inca nu este capabila sa-si ofere dragostea fara echivoc Bestiei. Abia la sfarsitul povestii isi da seama si ea ca ceea ce conteaza cel mai mult este bunatatea sufletului. Dintre un eventual print chipes cu un suflet imperfect si Bestia inzestrata cu un suflet nobil, ea alege cea de a doua varianta, cea care se afla pe o panta evolutiva crescatoare.

Rolul pe care-l are iubirea in evolutia celor doi este esential. Putem trage concluzia ca nu se poate obtine o transformare adevarata fara energia iubirii.

Finalul este fericit: transformarea se produce si in planul fizic, iar cei doi tineri, cu sufletul calit in focul suferintelor, pot trai fericiti pe vecie.

Consideram ca povestea Frumoasei si a Bestiei este o transpunere deosebit de sugestiva a chintesentei zodiei Scorpionului in lumea artei. Percepem Bestia ca fiind personificarea vibratiilor joase ale acestui semn. Finalul fericit ne da de inteles ca Scorpionul nu trebuie sa ramana in veci o fiinta ghidata de sentimentele sale inferioare: el are puterea de a se transforma in Vultur. Cum bine stim, denumirea initiala a Scorpionului era Vulturul, intr-o era in care omenirea se afla in perioada copilariei sale. Intuim ca Vulturul este un animal mai evoluat si mai nobil, simbolizand puterea de a se inalta in vazduh, de a se ridica din stramtoarea planului fizic. In Scorpion, acest lucru se intampla constientizand in mod dureros uratenia pacatului.

Aceasta zodie a fost conceputa intr-un mod deosebit de intelept: guvernarea lui Pluton o inzestreaza cu o formidabila capacitate de autotransformare. De obicei, din aceasta extraordinara capacitate este perceputa doar partea de regenerare. Ne putem insa intreba daca are rost sa te regenerezi ca mai apoi sa fii capabil sa insufli o noua cantitate de venin? Cu siguranta, nu. Este vorba despre ceva mult mai profund. Studiind nativii Scorpion din jurul nostru, putem observa ca, dupa ce parcurg o etapa de “cadere”, sunt foarte montati sa lucreze pentru binele general, cu o mare intensitate, urmarind perfectiunea. Aici se ascunde menirea reala a Scorpionului.

“Ma port urat pentru ca sunt Scorpion” - iata o percepere demodata a naturii acestei zodii.
“Ma transform intr-o fiinta perfecta si lucrez intens pentru corectitudine, pentru binele general” - iata adevaratul mod in care nativii Scorpion ar trebui sa se raporteze la sine, intr-un mod cat se poate de constient.

In continuare, va lasam sa fiti vrajiti de farmecul povestii propriu-zise:

Un negustor foarte bogat, tata a trei baieti si trei fete, dintre care doua orgolioase si ingamfate, iar a treia foarte Frumoasa, pe cat de frumoasa pe atat de inteleapta, pierdu deodata toata averea. Atunci hotari sa plece in lume pentru a-si reface averea si, pe o noapte furtunoasa, ajunse la un castel luminat dar unde, parea ca este pustiu si nu locuieste nimeni.

Deoarece ploaia si zapada il udasera pana la piele, se apropie de foc si isi zise: „Stapanul casei si slujitorii sai vor veni in curand si sigur imi va ierta indrazneala”. Astepta o buna bucata de vreme, dar cand batu ora unsprezece nu mai putu sa indure foamea si lua un pui pe care, tremurand, il fripse la foc si il manca pe nerasuflate. Bau cateva pahare cu vin, se simti mai indraznet si incepu sa cutreiere incaperile neinchipuit de frumoase. La sfarsit, gasi o odaie cu un pat foarte bun si fiind trecut de ora douasprezece se hotari sa inchida usa si sa se culce.

A doua zi se scula catre pranz si fu surprins sa gaseasca nu straiele lui cu care venise, ci altele noi si curate. „Cu siguranta, gandi el, palatul este al unei zane careia i-a fost mila de mine.” Privi pe fereastra si nu mai vazu zapada, ci bolti de flori care incantau ochii.

Se duse din nou in locul in care mancase si vazu o masuta pe care erau randuite bucate imbietoare. „Iti multumesc, buna zana, pentru ca te-ai gandit la mine.” Dupa ce se indestula, negustorul iesi sa-si caute calul cu care venise. In timp ce trecea pe sub bolta de trandafiri isi aminti ca Frumoasa il rugase sa-i aduca un trandafir. De aceea culese pentru ea unul din gradina.

Deodata auzi un zgomot puternic si vazu venind spre el o Bestie atat de infioratoare incat fu gata s-o ia la fuga.
- Esti de-a dreptul nerecunoscator, zise Bestia cu un glas infiorator catre negustor. Ti-am salvat viata gazduindu-te in castelul meu, iar tu, pentru a ma rasplati, imi furi trandafirii pe care-i iubesc mai mult decat orice pe lume. Vei plati cu viata pentru asta. Mai ai timp doar pentru o ultima rugaciune.

Negustorul isi impreuna mainile, se arunca in genunchi in fata Bestiei si ii spuse:

- Indurare, n-am crezut nici o clipa ca te voi mania atat cand am cules un trandafir pentru fiica mea.

- Zici ca ai fete? Bine. Te voi ierta daca si numai daca una din fiicele tale vine de bunavoie aici sa moara in locul tau, si acum, du-te. Daca niciuna din fetele tale nu vrea sa vina, jura ca te vei intoarce peste trei luni.

Negustorul nu avea de gand sa-si sacrifice vreuna dintre fiice, dar se gandi: „Cel putin voi putea sa le mai imbratisez pentru ultima data”. De aceea jura sa se intoarca, iar Bestia ii spuse ca poate sa plece cand doreste si adauga:

- Nu vreau sa pleci de la mine cu mana goala, intoarce-te in odaia unde-ai dormit si vei gasi acolo un cufar gol pe care poti sa-l umpli cu tot ce-ti va placea din palat.

Bestia pleca iar negustorul isi zise: „Daca tot trebuie sa mor, macar sa las in urma ceva avere”. Si a umplut cufarul, cu bani de aur, a incalecat si a plecat cu o mare tristete in suflet. Calul o apuca singur pe calea catre casa si negustorul ajunse degraba la fiicele lui.

Ajuns acasa, fiicele se stransera in jurul lui, dar in loc sa se bucure, negustorul incepu sa planga. Tinea in mana trandafirul pentru Frumoasa. I-l dadu si-i spuse:

- Frumoaso, ia acest trandafir, l-a costat tare mult pe bietul tau tata.

Apoi, povesti intamplarea. Auzind acestea, fiicele mai mari au inceput a tipa si-au certat-o pe Frumoasa pentru ca nu plangea deloc.

- Iata unde a dus ingamfarea acestei creaturi! Ea n-a vrut rochii, nu, ea n-a vrut sa ceara prea mult, si acum din pricina trandafirului, tata va muri si ea nu da o lacrima!

- Dar asta n-ar folosi la nimic, zise Frumoasa, de ce-as plange moartea lui tata? Nici vorba sa moara, daca monstrul accepta pe una dintre noi in schimbul vietii tatalui nostru, eu voi fi aceea. Sunt fericita ca-l pot salva pe tata si astfel ii voi dovedi dragostea mea.

- Ba nu, Frumoaso, spusera in cor fratii ei, n-ai sa mori! Vom merge sa gasim monstrul si de nu-l vom putea rapune vom muri sub loviturile lui.

- Nici sa nu va ganditi la asta, copiii mei, zise negustorul. Puterea Bestiei este atat de mare, ca nu pot spera s-o invingeti. Sunt miscat de bunatatea Frumoasei, dar nu vreau s-o trimit la moarte. Sunt batran, mai am putin de trait, daca voi muri nu regret decat faptul ca nu voi putea sa mai fiu alaturi de voi si sa va spijin la nevoie.

- Te asigur, tata, ca nu te vei intoarce la palat fara mine, zise Frumoasa. Nimic nu ma va impiedica sa merg cu tine, desi sunt tanara, nu tin prea mult la viata mea, mai bine sa mor de mana Bestiei decat sa mor de durere pentru pierderea ta.

In zadar au incercat s-o faca sa se razgandeasca, Frumoasa tinea cu tot dinadinsul sa mearga la castel, si sa salveze astfel viata tatalui  lor. Surorile se bucurau de plecarea Frumoasei care le starnise ciuda prin purtarea ei.

Ajunsa la castel, Frumoasa este primita de Bestie care o cere cum o vede cat este de frumoasa, se indragosteste de ea si o cere in casatorie. Frumoasa a refuzat, dar de-a lungul zilelor se imprieteneste cu Bestia care se dovedeste a fi o faptura plina de bunatate, chiar daca arata hidos. Frumoasa cere voia Bestiei sa se intoarca acasa pentru cateva zile, dar ramane mai mult decat a promis.

Frumoasa incepu sa-si reproseze mahnirea pe care i-a provocat-o Bestiei pe care incepuse sa-l iubeasca. Incepu sa se plictiseasca fara Bestia. In a zecea noapte, visa ca era in gradina palatului si ca o vazu pe Bestia intinsa pe iarba, gata sa moara si reprosandu-i intarzierea. Frumoasa se trezi plangand. „Cat de rea pot fi fata de Bestia care are atata dragoste pentru mine. Ce vina are ca este atat de urata? Are un suflet atat de bun si asta inseamna mai mult ca orice. De ce nu m-am casatorit cu Bestia? Voi fi mai fericita cu Bestia decat sunt surorile mele cu sotii lor. Nu frumusetea aduce fericirea, ci bunatatea, iar Bestia este plina de bunatate. Nu iubesc pe Bestia, dar o stimez, ii sunt recunoscatoare si-i sunt prietena. Daca o voi face nefericita, nu-mi voi ierta toata viata nerecunostinta mea.”

Fata si-a amintit de inelul magic daruit de Bestia. Scos de pe deget si pus pe masa, inelul avea puterea s-o duca inapoi la castel. Frumoasa a pus inelul pe masa si a adormit.

A doua zi, cand se trezi vazu cu bucurie ca se afla deja la palatul Bestiei. Se imbraca in cea mai frumoasa rochie ca sa-i placa Bestiei si astepta cu nerabdare sa se faca seara. Degeaba batu ora noua, Bestia nu s-a aratat. Frumoasa s-a temut ca Bestia murise, alerga prin tot palatul strigand disperata. Cauta peste tot si, intr-un tarziu, isi aminti de visul sau. Alerga in gradina spre rau, gasi acolo pe Bestia fara cunostinta si crezu ca murise. Se arunca asupra trupului simtind ca inima Bestiei mai batea inca. Bestia deschise ochii si-i spuse:

- Ti-ai uitat promisiunea! Mahnirea de a te fi pierdut m-a facut sa-mi doresc moartea. Sunt fericit ca te mai pot vedea o data.

- Nu, nu vei muri, i-a zis Frumoasa. Vei trai pentru a-mi fi sot. Iti ofer mana si inima mea. Credeam ca-ti sunt doar prietena, dar durerea pe care-o simt ma face sa cred ca n-as putea trai fara tine.

Abia rosti Frumoasa aceste cuvinte, ca a vazut castelul, stralucind de lumina. Muzica, tortele vesteau o mare bucurie, in urmatoarea clipa se intoarse catre Bestia si mare-i fu mirarea cand vazu ca Bestia a disparut si in locul ei aparu un print frumos ca Soarele. Printul i-a multumit Frumoasei ca a rupt blestemul pe care-l aruncase asupra lui o Zana rea.

Desi nu-si putea crede ochilor vazandu-l pe print, fata nu se putu opri sa intrebe unde a disparut Bestia.

- Dar Bestia e chiar in fata ta, zise printul. O zana rea m-a pedepsit pentru vina de-a alunga o cersetoare ce-mi ceruse adapost. Greu blestem a aruncat asupra mea. M-a facut o bestie infricosatoare, mi-a dat cinci trandafiri, fiecare fiind un an din viata mea. Daca n-as fi invatat sa fiu bun si sa ma fac iubit, trandafirii s-ar fi uscat, iar eu as fi ramas toata viata un monstru. Am deschis larg portile castelului, am oferit adapost tuturor, dar eu m-am retras in turnul castelului de unde n-am mai iesit pana la venirea tatalui tau. Numai tu ai fost fermecata de bunatatea mea, numai tu m-ai iubit! Pentru toate astea, te rog, fii aleasa mea!

Frumoasa fu uimita de spusele printului. Mersera impreuna la castel unde, spre marea bucurie a fetei, ii astepta intreaga ei familie.

- Frumoaso, spuse zana cea buna, vino sa-ti primesti rasplata. Ai ales virtutea in locul frumusetii, acum meriti sa ai si frumusetea si bunatatea. Vei deveni regina si nadajduiesc ca tronul sa nu-ti distruga virtutile. Cat despre voi, zise Zana surorilor, cunosc rautatea sufletului vostru. Pentru asta sunteti pedepsite. De aici inainte veti fi doua stane de piatra, dar veti avea mintea intreaga. Veti sta la portile palatului pedepsite sa priviti la fericirea Frumoasei. Nu veti putea scapa de pedeapsa decat atunci cand va veti recunoaste greselile, dar mi-e teama ca veti ramane statui pentru totdeauna. Ne indreptam cand suntem ingamfati, maniosi, lenesi sau lacomi, dar e o minune sa se indrepte sufletele rele si invidioase.

In clipa urmatoare, rotind in aer bagheta ei magica, Zana ii duse in regatul printului spre nespusa bucurie a supusilor. Frumoasa si alesul ei au trait fericiti ani nenumarati si nimic nu le-a intunecat vreodata seninul vietii.