Achmed si zodia Pesti
Il cunoasteti pe Achmed? Pe Achmed, teroristul mort? Imposibil sa nu-l cunoasteti! Este cea mai renumita marioneta a lui Jeff Dunham, un om-schelet care, dincolo de umorul sau tragic, ascunde si o anumita profunzime. Umorul ne poate atinge atunci cand contine macar un dram de adevar. Urmarindu-l pe Jeff cu celebra sa marioneta, ne putem distra pur si simplu. Dar sa ridice mana cel care nu simte nicio strangere in jurul inimii cand vede un schelet care vorbeste. Achmed nu prea poate fi o distractie simpla, de duminica dupa-amiaza. Dincolo de umorul sau original, el ridica niste intrebari in sufletul omului.
De ce ne-am propus sa scriem despre Achmed tocmai acum, intr-un moment in care Soarele sta sa intre in zodia Pestilor? Se poate lega personalitatea lui Achmed de acest semn zodiacal? Sa vedem, in cele ce urmeaza.
Ar fi prea banal sa scriem despre religiozitatea fanatica a lui Achmed. Dorim sa evidentiem altceva. Achmed este mort. El e doar un schelet, dar totusi se crede viu. Simtim ca Eul sau nemuritor pluteste deasupra scheletului si se crede inca parte integranta a fiintei lui Achmed. Iar gandul ne duce tocmai la nativii zodiei Pestilor, ei fiind caracterizati printr-o conexiune relativ slaba intre corp si spirit. Daca ne exprimam poetic, Eul nativului Pesti danseaza si pluteste in jurul corpului sau fizic, in comparatie cu nativii celorlalte zodii, in cazul carora Eul este mai mult sau mai putin intemnitat in corpul lor. Asadar, dualitatea reprezentata de Achmed – scheletul (=corpul fizic) animat de Eul sau semi-constient (construit practic de geniul lui Jeff Dunham) – poate fi un simbol reusit al felului de a fi al nativilor Pesti.
Speram din tot sufletul ca toti Pestii care citesc acest articol sa aiba suficient simt al umorului si sa constientizeze in primul rand intentia noastra de a oferi chei palpabile pentru intelegerea astrologiei.
Achmed mai are si o alta dualitate, utila chiar si din punct de vedere spiritual. El este foarte serios si plin de umor, in acelasi timp. Vrea sa para atat de serios incat sfarseste sa fie perceput ca fiind foarte hazliu. Ei bine, exista si in lumea reala astfel de persoane – profesori emeriti, ingineri sau chiar persoane simple capabile sa transforme tantarul in armasar – care tocmai daorita seriozitatii lor excesive sunt luati in deradere. Cu cat e mai profunda informatia de transmis, cu atat e mai dificil s-o redam intr-o forma rigida. Sufletul omului, dornic sa zboare si sa simta bucuria de a trai, respinge seriozitatea excesiva. Sufletul omului nu poate intelege informatia destinata intelectului, transmisa cu rigurozitate. Sufletul omului poate fi descris tocmai prin natura zodiei Pestilor. Intelegem de ce Iisus Hristos a fost nevoit sa transmita majoritatea invataturilor sale cu ajutorul unor parabole. Intelegem de ce ne-am format despre Albert Einstein o imagine de batranel glumet si nu una de savant ultra-serios.
Da sa ne reintoarcem la Achmed, la imbinarea fericita dintre seriozitate si umor. Am dorit sa ne referim la evolutia spirituala, la necesitatea urcarii unui munte simbolic. Acest urcus este ultra-serios, uneori chiar nemilos. Prin urmare, el este imposibil de parcurs fara simtul umorului. Atunci cand corpul se catara incet, pe panta abrupta, sufletul poate zbura cu aripile oferite de umor. Chiar si in lumea spirituala este nevoie de aceasta dualitate, de priceperea de a prepara amalgamul adecvat de seriozitate si umor.
Cine exagereaza cu seriozitatea, devine un fel de Achmed: din punct de vedere spiritual, poate fi perceput ca fiind un “schelet”. Nativii Pesti sunt un bun exemplu in acest sens: ei pur si simplu refuza sa exagereze cu seriozitatea si cu rigurozitatea. In fiinta lor, sufletul nemuritor isi exercita rolul dominant pe care-l are si respinge orice care nu se integreaza in viziunea lor despre lume. Ei sunt constienti ca, printr-o atitudine excesiv de serioasa, si-ar periclita mult armonia lor interioara.
Iata cate lucruri putem invata de la Achmed, care totusi nu este un simplu schelet sau o simpla marioneta. Sufletul lui este creat de ingeniozitatea lui Jeff Dunham.
Achmed exista si nu exista. In acelasi timp. Achmed exista fiindca Eul nemuritor nu dispare niciodata. Dar nu exista in forma in care se imagineaza (intr-un corp fizic). Acesta este raspunsul lui la marea intrebare rostita de Hamlet: a fi sau a nu fi. Achmed refuza non-existenta, in pofida faptului ca el este, de fapt, mort. Este un raspuns nascut undeva in sanul zodiei Pesti: a exista ca suflet si a ignora – mai mult sau mai putin – prezenta corpurilor muribune (corp fizic, eteric si astral; aici putem include si intelectul – mentalul inferior). Priviti-l pe Albert Einstein, poate cel mai faimos nativ Pesti: infatisarea lui fizica aproape ca nu conteaza deloc. Conteaza doar Eul sau creativ si plin de intelegere intuitiva.
“A fi sau a nu fi” – iata o intrebare care poate fi inteleasa in foarte multe moduri. Fericiti sunt cei care inteleg macar intrebarea si pot raspunde la ea. A fi – inseamna sa doresti sa existi. Sa doresti sa existi cu toate suferintele fizice si psihice care pot fi intalnite in planul terestru. A nu fi, inseamna deja sa pui anumite conditii: “as dori sa exist, daca nu as intalni atata suferinta, daca nu m-as plictisi de viata, daca as avea o soarta mai usoara, etc.”. “A fi sau a nu fi” poate fi rostit doar de un suflet constient de sine.
Achmed este deci un simbol sarcastic al zodiei Pestilor, al dualitatii de a fi si a nu fi in mod concomitent. Ceea ce Achmed afirma cu inversunare – ca el exista, in pofida aparentei de non-existenta – nativii Pesti exprima prin blandetea, optimismul si credinta lor. Nativul Pesti este constient de existenta sa eterna si tocmai din aceasta constiinta se alimenteaza zambetul lui optimist.
Pentru a-l percepe si a-l aprecia pe Achmed, acest personaj bizar, trebuie sa meditam putin la simbolul zodiei Pesti. Cei doi pestisori care inoata in sens contrar pot reprezenta, intr-o anumita viziune, tocmai dualitatea intrebarii “a fi sau a nu fi”. Acest simbol vrea sa ne intrebe: “esti constient de existenta ta eterna?” “Simti ca existi, cu adevarat?” “Vrei sa existi, cu adevarat?”
