CristianaCu prilejul recentei retrogradări a planetei Venus şi a evenimentelor sale conexe, aşa cum s-au aşternut în calea mea, am primit nenumărate motive de reflecţie asupra aspectului venusian financiar-administrativ. Sinceri să fim, cei mai mulţi dintre noi suntem tentaţi să o apreciem pe Venus în special din perspectiva guvernării semnului Balanţei, plasându-i celălalt domiciuliu, Taurul, în plan secund, ca şi cum romantismul şi dreapta orânduire a relaţiilor ar fi mai curate în ecuaţia universului decât substanţa, identificarea resurselor materiale şi cultivarea stării de sănătoasă abundenţă.

Şi totuşi, nici cea mai înaltă senzaţie de îndrăgostire nu ţine la nesfârşit de foame, iar zodiacul ne atrage atenţia cu multă pertinenţă asupra acestui adevăr: Taurul are parte egală cu Balanţa pe cercul astrologic, 30 de grade şi niciun minut mai puţin.

Cu atât mai mult cu cât în harta mea natală Venus se află în Taur, în casa a II-a, am resimţit retrogradarea planetei din perioada martie-aprilie a acestui an ca pe un şir de lecţii foarte practice despre comportamentul de consum, inteligenţa investiţiilor (de bani, dar şi de energie vitală), economisire versus cheltuire, solicitarea preţului corect şi refuzul unuia exagerat, atragerea resurselor prin pragmatism, măsuri concrete, eficienţă şi fler administrativ.

Ca să explic mai bine poziţia pe care m-a prins această fază de retrogradare, voi spune că Venus este singura planetă în semn de pământ din astrograma mea şi că, în ansamblul unei ecuaţii natale mai degrabă abstracte, această părticică din mine m-a ajutat să păstrez contactul cu realitatea, să îmi susţin independenţa financiară, să recunosc importanţa împământării chiar şi atunci când mi se părea cel mai mărunt subiect pentru o măiastră visătoare ce mă consideram.

Aşa se face că am ajuns să urmez cândva o formare în domeniul economic, iar acum să am în spate ani buni de muncă în breasla financiară. Astfel, am observat de la faţa locului, dintr-o lume a banilor, săptămânile de retrogradare venusiană, cu fel şi fel de incidente mai simple sau mai serioase: facturi neîncasate la timp, fişiere cu tranzacţii netransmise băncilor prin circuitele internaţionale de decontare, sume eronate importate în conturile deţinătorilor, corecţiile de rigoare etc.

Când eşti implicat într-un asemenea flux şi porţi responsabilitatea administrării banilor altora, la început eşti afectat de nemulţumirile şi neliniştile clienţilor; apoi ajungi să observi cum subiectul banilor este unul extrem de sensibil, că reacţia la o eventuală pierdere materială scoate la iveală frici incontrolabile şi că aceasta îi face mici pe cei mai impunători posesori de averi. Tulburată, starea de siguranţă a Taurului activează Scorpionul de la capătul opus al zodiacului şi, deseori, metode agresive de manipulare. Dacă reuşeşti totuşi să străbaţi până la capăt acest strat al fricii, ajungi să realizezi că orice om lovit de o neplăcere financiară – aparent, din vina contabilului, a băncii etc. – s-a potrivit, pe firul vieţii sale, cu ea.

Urmând această procedură de analiză, răspunsurile nu întârzie să vină, în funcţie de dezechilibrele pe care tu, păgubitul, le-ai cultivat până atunci: realizezi că nu-ţi cântăreşti îndeajuns deciziile de investiţie (chiar şi când este vorba despre o tură de rutină la supermarket), că le amâni din diverse ataşamente faţă de soldul contului tău, că nu-ţi achiţi la timp facturile, că înşeli statul şi te sustragi impozitelor, că încă mai ai pretenţii la pensia părinţilor, că îţi deteşti şefii pentru că au salarii mai mari ca tine sau orice alte variante, toate reunite sub forma unei atitudini incorecte faţă de bani.

Şi-atunci începi să îţi răstorni, unul câte unul, vechile mituri. Mai întâi, este de preferat să înţelegi valoarea reală a banilor, importanţa lor pentru dreapta vieţuire în lumea de aici şi acum, experienţele necesare evoluţiei tale pe care ţi le pot facilita. Mai apoi vei observa şi că banii tăi sunt o urmare a felului în care te raportezi la ei, un rezultat firesc al moralităţii impecabile, câştigului bine proporţionat cu munca depusă, al implicării în activităţi cu adevărat utile şi al atingerii în prealabil a unei stări de siguranţă interioară şi de încredere în valoarea personală.

Am auzit deseori vorbindu-se despre vibraţia joasă a banilor, mai ales în cercuri aşa-zis spirituale. Pe unii dintre cei ce fac asemenea afirmaţii i-am surprins câteodată supraevaluându-şi serviciile, ca şi cum ar fi încă învăţăcei pe traseul proporţiilor, măsurii, contactului real cu lumea fizică.

Mă întorc însă cu gândul la cele 30 de grade repartizate Taurului pe cercul zodiacal şi înţeleg că banii pot dispărea cu adevărat – firesc, de la sine – doar într-o societate vindecată de orice fugă de realitate, de orice fir al lăcomiei, zgârceniei, de orice lipsă de disciplină, hărnicie, de orice tentaţie de a fenta planul material. Şi, nu în ultimul rând, trebuie să învăţăm cu toţii să ne simţim bogaţi prin noi înşine, căci abundenţa este, mai presus de toate, o stare de a fi.

Cristiana Tănase

cristiana-tanase