Marte traversează Balanța din 23 octombrie până 9 decembrie, iar Venus se găsește în Scorpion în perioada 8 noiembrie – 1 decembrie. Planetele sunt în Exil în aceste semne, dar și în recepție mutuală, dacă ținem cont de faptul că Marte este guvernatorul tradițional al Scorpionului.

De aceea, vă invit să medităm la câteva elemente ce țin de dinamica relațională și pe care le-am putea identifica mult mai ușor, deși nu mai puțin turbulent (Marte se găsește în careu cu Pluton, mai toată luna noiembrie) în perioada următoare.

De multe ori, pentru a ne apăra de noi înșine, e nevoie să ne ferim de aspectele mai puțin plăcute ale personalității, de amintirea unor evenimente traumatizante sau care par ”inventate” să ne submineze puterea. Adesea însă, îngrămădim în cutia cu ”rele” și calități pe care nu ne credem în stare a le pune în aplicare în viața noastră. Acestea toate pot fi actorii principali în fenomenul proiecției, pe care îl identificăm ușor ca funcționând pe axa Berbec – Balanță.  S-ar spune așadar că, încercăm să aruncăm asupra celorlalți ceea ce nu ne place la noi, dar acest tip de strategie, chiar dacă pare funcțională pe termen lung, are, în cele din urmă, efect de bumerang.

Carl Gustav Jung spunea că proiecția schimbă lumea într-o replică a propriului chip necunoscut și că acest fenomen poate conduce spre o stare vecină cu autismul, dacă nu chiar autistă de-a binelea, care ne izolează de realitate. Se creează astfel o realitate paralelă, de vis, ideală, dar care poate rămâne pe veci de neatins.

Folosim adesea energia Balanței pentru a ne căuta ”sufletul pereche”, jumătatea ideală,  fără să realizăm că proiectăm asupra unei persoane de sex opus calități pe care aceasta nu le are, dar care se găsesc în noi, doar că nu suntem capabili să le vedem. Pe măsură ce relația se consolidează, progresează și pășește spre ideea de intimitate, de fuziune emoțională și fizică (Scorpion), lucrurile încep să șchiopăteze, apare criza, proiecțiile se prăbușesc, ne trezim deodată pe un teritoriu necunoscut și cam ostil.

Unii o țin mai departe cu idealizările, apelând la manipulare, excese de putere și de control pentru a păstra despre sine și despre ceilalți o imagine neschimbată. Adică, reinstaurează proiecția la nivel de Adevăr absolut folosind mijloace scorpionice. Alții, trec pe extrema cealaltă și, dezamăgiți, îl văd pe cel odată iubit ca fiind răul absolut.

Există însă și oameni care au curajul de a-și privi în față Umbra și de a păși spre cunoaștere și autocunoaștere alături de un alt suflet, reinstaurându-și integritatea prin sine și nu, iluzoriu, prin alții. Nu putem să nu recunoaștem rolul celuilalt în acest proces anevoios al confruntării cu sine, al morții și renașterii sau al transformării din omidă în fluture. Greul îl ducem însă singuri, dezbrăcați de așteptări exagerate și de negare, privind în adâncurile propriului suflet.

Pentru că, nu-i așa, din adâncuri veghează Pluton, ”cel care oferă bogăție” (din grecescul Plouton). Întocmai ca în mitul Persefonei, el va despica pământul sub picioarele noastre, iar noi vom aluneca în lumea sa ”subterană” misterioasă și înspăimântătoare, vrând, nevrând. Depinde apoi doar de noi dacă vom alege să rămânem rătăcitori printre umbre, devorați de dorințe sau să renaștem spre o cunoaștere superioară de sine, dar și a lumii (Săgetător).

Ada Cocoș
Redactor-șef
Ada Cocos