Din chiar prima zi a lunii decembrie până exact de Crăciun, domnișoara Venus părăsește grațioasă tărâmurile intrigilor, abisurilor, patimilor din casa Scorpionului și se luminează și emancipează acasă la Săgetător. Gata cu întunericul, cu scormonitul prin cotloanele relației, cu secretele bine păzite și totuși făcute public. Gata. Ne relaxăm, ne îndreptăm privirea și plăcerea și iubirea spre filosofie, lumină și orizonturi cât mai largi și poate și îndepărtate, de ce nu? Pentru că Săgetătorul are ca limită doar cerul și, de fapt, nici cerul nu este limita celui atât de însetat de nelimitare.

Cum iubește Venus în/ din Săgetător? Cu înflăcărare, cu sinceritate, cu onestitate, cu bucurie, cu deschidere. Atunci când Venus va poposi în Vărsător vom avea dorința de maximă libertate interioară, dar și aici, Venus nu dorește/acceptă îngrădiri. Săgetătorul este un semn al nelimitării dar și al aventurii, ceea ce poate promite o iubire fără granițe dar poate promite și iubirea ca aventură și atunci să te ții: cuceririle amoroase curg ca pe banda rulantă. Oricum, totul este la lumină, nimic nu e prefabricat, Săgetătorul nefiind adeptul umblatului cu cioara vopsită spunând că e papagal. Dacă se preferă aventurile sentimentale, partenerii implicați vor fi în deplină cunoștință de cauză.

Venus în Săgetător poartă și dorința idealului în dragoste. Nu avem neapărat nostalgia unui ideal imposibil de atins ca în cazul Peștilor, ci a unuia mai degrabă de factură ideatico-filosofică, Săgetătorului plăcându-i, desigur, și filosofia.

Să vedem ce informații ne dau cărțile de Symbolon. Prima dintre ele (prima carte) poate să ne ducă imediat cu gândul exact la ideea de mai sus: mai mulți parteneri. Îl avem pe maestru, pe guru (dacă vrem), pe cel care inițiază aventurile sentimentale și îi avem pe discipoli, pe posibilii parteneri/ pretendenți. Venus în Săgetător nu este adepta aventurii de dragul aventurii (așa cum s-ar putea întâmpla în cazul lui Venus în Berbec, unde plictiseala intervine rapid și trebuie să apară în permanență ceva/ cineva nou), ci în speranța că, printre multele persoane atrase, se va găsi și acea persoană, care să permită realizarea idealului.

Hai să vedem însă și ce este cu acest ideal (cartea a doua): acea persoană se pare că, în sfârșit, a apărut, drept pentru care cei doi parteneri se îndreaptă mână în mână spre templu. Aici trebuie insistat asupra unei capcane: e limpede că iubirea ideală presupune o spiritualitate/spiritualizare înalte, un proces de cunoaștere amplu, o filosofie foarte bine pusă la punct. Totuși, există și o parte concretă, fizică, trupească a unei relații sentimentale împlinite. Dacă iubirea se decorporalizează, dacă trăim exclusiv în sferele hiper-înalte, atunci nu mai suntem aici, pe pământ. Iubirea pământeană are neapărată nevoie și de o latură terestră, materială (în sensul că noi suntem și spirit dar, clar, și materie), corporală chiar.

În ceea ce privește analogia planetă în semn – arcană Tarot aș propune următoarele două cărți: arcana minoră 4 de Bâte (cartea a treia) (deși ea este atribuită planetei Venus în Berbec) și arcana majoră XIV Cumpătarea/Echilibrul (cartea a patra).

Arcana minoră 4 de Bâte marchează bucuria de a trăi/iubi, deschiderea, lipsa de griji și de blocaje/limitări.

De partea cealaltă, arcana majoră Cumpătarea arată cum se poate obține armonia, împăcarea și, în cazul nostru, atingerea acelui ideal al iubirii: prin evitarea capcanei amintite anterior, respectiv prin îmbinarea elementului spiritual cu cel material.

Cristina Podoreanu
Cristina Podoreanu