Aspectele planetare – o perspectivă psihologică

Ochiul ca fereastră

O femeie mergea cu mașina împreună cu tatăl ei pe o șosea de munte. Acesta se plângea încontinuu de cât de murdar e râul de lângă drum. Nimeni nu are grijă de el, lumea devine din ce în ce mai rea! Femeia privea râul și vedea o apă clară, cristalină și fără urmă de mizerie. Nu pricepea cu niciun chip despre ce vorbea tatăl ei, însă nedorind să-l supere, nu spuse nimic.

Ani mai târziu, străbătând același drum, însă din direcția opusă, ea văzu că șoseaua se afla între două râuri. Unul dintre ele, cel pe care-l văzuse ea din scaunul pasagerului, era curat și limpede. Celălalt, râul pe care îl văzuse tatăl ei, era într-adevăr murdar și tulbure. Tatăl ei nu înnebunise: pur și simplu privise realitatea prin altă fereastră.

La fel ca în situația celor doi, fiecare avem ferestrele noastre, vălurile care se interpun între noi și realitate. Ochii noștri văd chiar și culorile diferit- cum să ne așteptăm atunci să privim identic un obiect, o situație, un om, o viață? Șabloanele noastre mentale ne ghidează tăcut să vedem o parte a unei realități și nu alta, ca și cum ne-ar lua ușor de bărbie și ne-ar îndrepta capul exact spre ceea ce ne așteptăm să vedem, iar aceste așteptări pot diferi ca de la cer la pământ între o persoană și alta.

Credințele de bază

Credințele noastre implicite, care ne spun cum e sau cum ar trebui să fie viața, lumea, ceilalți, sunt ca niște magneți care atrag spre ei tot metalul din jur, rând pe rând, până când s-au ascuns atât de bine de eul nostru conștient încât devin invizibile. De cele mai multe ori, acești magneți capătă formă în copilărie, iar de-a lungul vieții se cristalizează atrăgând experiențe care le confirmă.

Spre exemplu, sunt un copil față de care mama a fost rece, distantă. Mama e întreaga mea lume atunci când sunt mic, deci dacă mama e distantă, asta mă învață că universul e în general un loc neprimitor. Pe măsură ce cresc, ghidat fiind de această credință, fie voi atrage persoane reci în viața mea pentru că ele reprezintă ce îmi e familiar, fie voi vedea distanță și dezinteres acolo unde e de fapt căldură și iubire. Din contră, dacă mama mea mi-a îndeplinit nevoile emoționale, pornesc în viață cu ideea că e bine să fiu aici, că lumea e un loc sigur și că îmi va oferi lucrurile de care am nevoie. Cum ar putea să fie altcumva?

Astrograma natală – hartă a șabloanelor mentale

În “The Development of Personality”, Liz Greene și Howard Sasportas coboară și mai adânc pe firul dezvoltării umane și ajung înaintea copilăriei, chiar și înaintea nașterii, în momentele în care se creează matricea personalității noastre viitoare. Informația din trecut, fie că e vorba de viețile strămoșilor sau de propriile noastre vieți anterioare, se cristalizează în astrograma natală într-o formă perfectă pentru noi cei din prezent. Această formă include și așteptările, credințele noastre implicite despre lume, care mai apoi atrag experiențele din copilărie și de după prin intermediul părinților și a contextului social pe care îl alegem înainte să ne încarnăm.

Din acest punct de vedere, astrograma natală e o scurtătură către suflet, un fel de a ajunge la esența modului in care privim lumea, trecând mai repede de învelișurile de gânduri, emoții și comportamente adunate de-a lungul timpului în jurul ei.

Realitatea privită din unghiuri diferite

Spre exemplu, dacă m-am născut cu un aspect tensionat între Soare și Pluton, “Tatăl meu e dominator și îmi subminează puterea personală” poate fi o credință de bază pe care o am. Poate că acest aspect e o moștenire dintr-o viață trecută, în care nu am rezolvat pe deplin un conflict legat de tată sau în care am fost chiar eu un părinte dominator. În prezent, privind prin fereastra acestui șablon, voi căuta de mică indicii în comportamentul tatălui meu care să confirme această credință, oferind mai multă atenție acelor momente tensionate decât altor momente, poate mai dese, în care s-a comportat cald și iubitor.

Șablonul mental nu neagă realitatea unui tată dominator în viața mea, ci doar o potențează, ducând la un cerc vicios în care percep sau poate chiar atrag comportamentele la care mă aștept din partea lui. Mai târziu, voi proiecta aceste așteptări asupra bărbaților din viața mea, considerându-i periculoși sau pur și simplu neînțelegându-i cu niciun chip (Pluton simbolizând și misterul, secretele). Poate că femeia din povestea de la început are acest aspect, întrucât a păstrat tăcerea, nedorind să-și deranjeze tatăl.

Din contră, un aspect armonios Soare-Pluto arată că mă aștept să am o relație puternică și profundă cu tatăl, în care acesta știe să-și gestioneze resursele și forța interioară fără a mă afecta în mod negativ, iar cel mai probabil aceasta e și realitatea pe care o trăiesc. În același mod, aspectele Lunii arată așteptările pe care le avem față de mamă.

O persoană cu un aspect tensionat între Lună și Jupiter, spre exemplu, se poate aștepta să fie răsfățată excesiv de către mamă, spre deosebire de cineva cu un aspect Lună-Saturn, a cărui conexiune cu mama e marcată de disciplină, restricție și limite (tipul aspectului arată dacă aceste limite sunt sau nu sănătoase). Până când devenim conștienți de ea, puteam proiecta natura acestei legături în perioada adultă și asupra celorlalte relații apropiate.

Același lucru se aplică și în cazul celorlalte planete, indicând credințe de bază despre comunicare (Mercur), despre relații (Venus) sau despre puterea de acțiune proprie (Marte). Planetele personale au un efect mai puternic în structura noastră, însă, la fel de bine, și aspectele lui Neptun, spre exemplu, pot reflecta modul mai profund în care privim orice fel de experiență transcendentă.

Ce facem cu ce credem?

Nu toate șabloanele mentale ne pun bețe în roate. Multe dintre ele ne dau un plus de reziliență. Spre exemplu, un aspect armonios între Venus și Jupiter reflectă așteptări pozitive de la dragoste, credința profundă că putem să oferim și să primim iubire cu ușurință. Femeia care vedea râul curat, cristalin probabil că are un aspect armonios cu Jupiter în astrograma natală. Însă cum depășim acele condiționări mai puțin luminoase, care ne opresc din a ne atinge scopurile?

În primul rând prin conștientizarea lor, mai întâi la nivel mental, apoi mai concret, experiențial- poate prin călătorii în imaginar sau în trecutul propriu, unde s-au manifestat pentru prima dată, poate prin alte metode creative cum ar fi jocul de rol sau exerciții de exagerare a credinței respective până când e dusă la absurd. Ideea e să le “pescuim” din subconștient și să le aducem la lumină pentru a începe să luăm decizii mai conștiente, ghidate mai puțin de inerție și mai mult de valorile și de scopurile personale.

Jocul transformării

După conștientizarea lor, e ideal să le înlocuim treptat cu alte credințe care să ne ajute, însă care să rămână în continuare fidele naturii planetelor din aspect. Spre exemplu, un aspect tensionat Venus-Neptun poate spune “Relațiile cu ceilalți trebuie să mă propulseze în cu totul altă lume, altfel nu au niciun sens” sau chiar “Iubirea e o iluzie”. Nu e nevoie să ajungem de la o astfel de așteptare la ideea unei relații stabile, previzibile și “pământești”, însă putem transforma această credință în “Pot să am relații profunde, bazate pe o conexiune intuitivă, creativă și spirituală”. E o schimbare a perspectivei care ne responsabilizează mai mult și care găsește darurile ascunse în predispoziții care aparent nu fac decât să ne împiedice.

Un alt mod de a folosi în mod constructiv energia unor aspecte tensionate e de a o investi în activități specifice planetelor implicate. Spre exemplu, un aspect tensionat cu Marte poate fi alchimizat prin activități fizice sau acțiuni energice. Tatăl cu viziune pesimistă din povestea de la început ar putea sublima un posibil aspect tensionat cu Saturn în activități de organizare, de planificare și de construire a unui lucru indicat de funcția planetei pe care o aspectează. În acest mod, e mai puțin probabil ca energia dificilă a aspectului să se manifeste disruptiv pentru că deja am făcut eforturi să o investim în ceva relevant pentru noi.

În final, o existență orchestrată din umbră de fragmente din trecut nu e una care ne permite prea ușor să devenim cine suntem. De aceea, cunoscând aspectele natale și modul în care ele ne influențează perspectiva asupra lumii, avem ocazia să le privim, să le revizuim și să lăsăm darurile lor, mai mult sau mai puțin ascunse, să se revarse în viața noastră.

Sorana Cancel
Sorana Cancel