Astrologia si basmele nemuritoare – Berbec
Pornind de la ideea ca astrologia, ca si povestile nemuritoare ale copilariei, se bazeaza pe existenta unor arhetipuri stravechi, ne-am propus sa studiem daca notiunile de baza ale astrologiei se regasesc si in basmele cunoscute in literatura universala. Astrologia si basmele sunt oarecum inrudite: ele contin intelepciune condensata si urmaresc intotdeauna scopuri pozitive. Astrologia si basmul deopotriva prezinta o sensibilitate speciala: amandoua fiind constiente de faptul ca modeleaza suflete de adulti sau de copii, se straduiesc sa ramana un izvor pur si nesecat de cunoastere.
Ramane de vazut, asadar, daca putem identifica arhetipurile comune ale astrologiei si ale povestilor nemuritoare. Pe vremuri, cand societatea a trait o viata mai armonioasa, mai apropiata de natura, basmele existau in constiinta colectiva. Meritele unor genii ca fratii Grimm, Hans Christian Andersen, Charles Perrault, Petre Ispirescu sau Ion Creanga sunt incontestabile. Noi nu dorim altceva decat sa punctam ideea ca acesti artisti extraordinari, avand acces la imensa baza de date a constiintei colective a omenirii, au transpus arhetipurile gasite acolo in adevarate capodopere. Insa dorim sa precizam si ideea ca astrologia si basmele au radacini comune.
Aflandu-ne in ajunul zodiei Berbecului, am incercat sa identificam daca imaginea acestui semn astrologic apare in vreuna din povestile de renume mondial. Am gasit doua astfel de povesti care pot fi intelese ca pledoarie in fata valorilor Berbecului. Este vorba despre „Bravul croitoras” al fratilor Grimm si „Bravul soldatel de plumb” al lui Hans Christian Andersen. Primul basm povesteste peripetiile unui mic croitoras, care datorita curajului sau nemarginit si a dorintei sale de a se arata lumii intregi a reusit sa ajunga de la statutul de simplu om de rand in postura de rege. Micul croitoras primeste in dar o prajitura – in alte variante: un castron cu gem – si neavand timp s-o manance sau s-o puna deoparte, aceasta ii este atacata de muste. Este pusa la incercare rabdarea micului croitoras – rabdarea lipsind cu desavarsire din arsenalul de insusiri ale Berbecului. El incepe sa rapuna mustele, una cate una. La un moment dat, reuseste sa loveasca sapte muste deodata. Aici incepe sa iasa la iveala adevaratul sau Eu, sufletul sau nascut in semnul Berbecului.
El vrea imediat sa se infatiseze lumii intregi, doreste sa arate cat de brav si indemanatic este. Putem observa aici insusiri caracteristice Berbecului: dorinta de a iesi in fata, de a opera prin exces de zel si atitudinea guraliva. Dupa aceea, el intalneste un gigant pe care reuseste sa-l invinga cu ajutorul unor siretlicuri. Folosirea siretlicurilor este caracteristica zodiei Gemenilor, insa curajul cu care infrunta uriasul este zamislit de zodia Berbecului. Dupa peripetia cu gigantul, el ajunge in curtea unui rege. Succesele sale ii hranesc si mai mult curajul, el dorind acum s-o ia de sotie pe fiica regelui si sa obtina jumatate din regatul acestuia. Regele il pune la doua incercari: trebuie sa biruie doi talhari care au devastat regiunea si un rinocer care tine in sah padurea din apropiere. Este de subliniat ca motivatia regelui de a-l pune la incercare se bazeaza pe teama: lui insusi ii este frica de talhari si de rinocer, dar chiar si de micul croitoras. Regele, in sinea sa, spera ca macar o parte din inamicii sai sa dispara. Insa, basmul nu permite niciodata ca frica sa aiba castig de cauza. Micul croitoras invinge fara probleme talharii si aduce rinocerul legat in curtea regelui. Pana la urma, dorintele i s-au implinit.
Ne putem pune intrebarea de ce fratii Grimm au ales sa povesteasca despre un croitor si nu despre un fierar, tamplar sau morar. Dintre toate mestesugurile posibile, croitoria presupune cea mai putina forta fizica. In aceasta privinta, croitoria joaca rolul „celui mai mic frate” in lumea mestesugurilor. Astfel, nevoia de curaj se poate reliefa si mai mult. De altfel, majoritatea basmelor populare accentueaza ideea curajului, facand aluzie astfel la principalul merit al Berbecului. De obicei, cel mai mic dintre frati, dispunand de mai putina forta si experienta decat fratii sai mai mari, reuseste sa-si duca misiunea la bun sfarsit datorita curajului sau nemarginit.
Basmul popular condenseaza un mare adevar: in fata unui curaj iesit din comun, isi pleaca capul chiar si un inamic mai puternic. Observand acest curaj extraordinar, toate fiintele naturii – animalele padurii, pasarile, plantele, zanele, spiridusii – sar in ajutorul celui care manifesta aceasta insusire. Basmul incearca sa insufleteasca aceasta minunata idee in inima copiilor: indraznind, ei vor birui. Curajul mai presus de puterile intrinseci ale omului inseamna deja o credinta profunda in Bine, in Intelepciunea Universului. Chiar si in Sfanta Scriptura se mentioneaza ideea ca cei care intreprind ceva vor fi ajutati cu varf si indesat, iar cei care doar asteapta un ajutor extern, vor fi lasati in seama propriilor puteri. Este suficient sa ne amintim de parabola talantilor si pilda celor zece fecioare (cinci intelepte si cinci lipsite de intelepciune).
A doua poveste, cea a soldatelului de plumb, este un basm deosebit de frumos. Soldatelul de plumb apartine unui baietel. El era o jucarie nu prea folosita, chiar pusa deoparte. Fiind ultima bucata produsa de mestesugar, avea doar un picior intreg. Din aceasta cauza, el era atat de marginalizat. Totusi, acest lucru nu-l impiedica sa viseze la frumoasa balerina care statea pe acelasi raft. Balerina, facand o pirueta, se rezema pe un singur picior, celalalt picior fiind ridicat astfel incat intreaga ei fiinta sa creeze impresia de plutire. Bravul soldatel de plumb, in pofida deficientelor sale, avusese curajul sa viseze ca intr-o zi o va lua de nevasta pe frumoasa balerina. Cele doua jucarii alcatuiesc axa Berbec-Balanta: soldatul (armata) ne duce cu gandul la Berbec, iar balerina, prin miscarile sale plutitoare, gingase si artistice, simbolizeaza Balanta. Chiar si adjectivul „brav”, folosit de Hans Christian Andersen in titlul povestii, afirma faptul ca acest basm se alimenteaza de la arhetipul stravechi care a generat insusi semnul Berbecului.
Dar sa continuam povestea. Intr-o zi, soldatelul de plumb este aruncat, fiind considerat de prisos, lipsindu-i, cum bine stim, unul dintre picioarele sale. Totusi, micul soldatel nu dispera, ci continua sa viseze la o soarta mai buna, la balerina sa. Este prins de niste copii pe strada si este pus intr-un mic vaporas de hartie, calatorind pe suvoiul de apa care curgea pe marginea drumului dupa o ploaie zdravana. Astfel calatorind, se produce inevitabilul: micul vaporas de hartie se rastoarna si soldatelul de plumb ajunge pe fundul unui lac, in lumea pestilor. Cum-necum, este mancat de un peste, care fiind prins la randul lui, ajunge pe masa acelei familii din a carei casa au pornit toate peripetiile micului soldatel. Totusi, fericirea sa nu poate sa dainuie mult timp, deoarece este aruncat destul de curand in foc, unde incepe sa se topeasca. Deodata insa, balerina este luata de curent si este transportata la randul ei in focul semineului, langa soldatelul de plumb. Astfel, in acel foc se realizeaza mariajul lor de scurta durata. Chiar daca este o poveste trista, Hans Christian Andersen nu uita sa-l termine intr-o nota pozitiva. Dupa ce dispar in foc, din amandoua jucariile ramane cate ceva: inima de aur a soldatelului si cateva perle de pe rochia balerinei. Scriitorul doreste sa ne talcuiasca faptul ca nimic nu dispare in totalitate: intotdeauna, chintesenta lucrurilor dainuie in eternitate.
Ceea ce ne frapeaza in acest frumos basm este entuziasmul si dorinta de a trai a unei fiinte aparent lipsite de viata. Un intelept spunea: cine stie sa deosebeasca ce este viu si ce nu este viu? Sau unde se termina lumea lipsita de viata si de unde incepe viata insasi? Cine a vazut un mic copil cat de mult isi poate iubi ursuletul, puisorul sau calutul, in mintea acelei persoane se naste intrebarea: cat de neviu poate fi acea jucarie, daca copilasul este atat de legat sufleteste de ea? In povestea bravului soldatel de plumb putem surprinde o frumoasa dorinta caracteristica zodiei Berbecului: dorinta unui obiect lipsit de viata de a deveni fiinta vie. Berbecul fiind acel semn care transforma iarna in primavara, el este zodia care creeaza viata. Acest basm se leaga si de zodia Leului, prin simbolismul inimii de aur care ramane in foc dupa topirea soldatelului si prin dragostea infiripata intre cele doua jucarii. Prin personificarea celor doua figurine, povestea se leaga de simbolismul Berbecului.
In incheiere, dorim sa va impartasim admiratia noastra fata de modul comun de operare al astrologiei si al povestilor nemuritoare. Ele sunt in masura sa atinga sufletul cititorului si astfel sa-i insufle informatii de o deosebita puritate si de o imensa valoare. Chiar daca am ajuns la varsta maturitatii, este deosebit de util sa ne lasam cuprinsi de farmecul basmelor. Daca reusim sa constientizam si cu mintea mesajul transmis de acestea, este cu atat mai bine. Din ce cauza? Fiindca, basmele s-au nascut din intelepciunea inimii…
