Efectul „valului”
Soarele va intra in curand in zodia Gemenilor, si ne-am propus astfel sa meditam despre… ganduri! Pentru ca lumea gandurilor este un mare ocean. Vi s-a mai intamplat ca intr-o zi sa aveti o anumita opinie, iar a doua zi sa va ganditi exact invers? Este foarte probabil ca da.
Putem sa ne imaginam ca gandurile circula precum valurile marii. Stand in mare, in apropierea tarmului, observam ca vine spre noi un val oarecare. Cand ajunge in dreptul nostru, echilibrul ne este pus la incercare, ori putem fi chiar rasturnati de acest val. Peste putin timp insa acelasi val se intoarce dinspre tarm si ne loveste din directia opusa. Acum are o forta mult diminuata, dar totusi simtim cum incearca sa ne ia cu el in largul marii. Miscarea valurilor descrie intr-un fel si circulatia gandurilor, in planul lor specific.
Ni se intampla des sa fim nevoiti sa formam o opinie despre o anumita idee. Si nu este vorba despre una oarecare, ci despre o idee de anvergura, care ne poate schimba viata intr-o directie sau alta. Simtim ca viata si soarta noastra depinde in mare masura de opinia pe care o formam despre acea idee. Este momentul contactului cu valul. Observam directia in care se deplaseaza, luam masurile necesare de precautie, si asteptam sa treaca. Este momentul experimentarii primului contact cu ideea. Tragem concluziile necesare si mai asteptam. Valul insa revine de la tarm si ne poate surprinde. De obicei, acest recul ne indoaie cel putin genunchii. Este momentul reintoarcerii aceleiasi idei, care revine sa ne arate cealalta fata a monedei. De multe ori, suntem surprinsi de ce aceeasi idee poate aparea intr-o lumina atat de diferita? De ce putem forma opinii contrare despre ea, la o oarecare diferenta de timp? Cum se intampla ca, dupa ce trece un anumit timp, albul se poate transforma in negru, sau invers?
La aceasta intrebare va raspunde insasi glifa zodiei Gemeni. Semnul astrologic definit prin verbul „a gandi” este reprezentat prin imaginea a doi frati gemeni. Ei provin din mitologia greaca, si sunt foarte diferiti. Unul dintre ei se numeste Castor si este sortit sa traiasca in lumea imparatiei subpamantene. El este muritor. El reprezinta opinia materialista sau varianta materiala a oricarei idei. Fratele sau, Pollux, traieste in imparatia celesta si este nemuritor. El simbolizeaza opinia imateriala sau spirituala. Luand un simplu exemplu, despre verbul „a manca”, Castor se gandeste astfel: „trebuie sa mananc deoarece corpul meu are nevoie de hrana”. In schimb, aceeasi categorie de idei in varianta lui Pollux poate suna in felul urmator: „mananc pentru a-mi pastra armonia corpurilor mele invizibile, si pentru ca-mi face placere. Mananc pentru a spori bucuria Universului. Postesc cat imi pot permite fara sa daunez armoniei corpurilor mele invizibile, incercand sa-mi procur hrana direct din lumina Universului”.
Totusi, Castor si Pollux sunt frati, iar intre ei exista o iubire frateasca reala. In mitologia greaca se spune ca Pollux a fost gata sa-si sacrifice nemurirea pentru a-si salva fratele de la moarte. Asadar, chiar daca reprezinta opinii diferite, putem fi constienti ca ei descriu cele doua fete ale aceleiasi monede. A observa ca este vorba despre aceeasi moneda si a concepe cele doua opinii contrare intr-un tot unitar, cade in sarcina noastra. Totusi, trebuie sa admitem faptul ca realizarea acestui tot unitar este o sarcina dificila. A impaca spiritul cu materia nu este un lucru usor. Care o fi secretul, totusi? Ati intuit: iubirea frateasca care a existat dintotdeauna intre Castor si Pollux. Sarcina materiei este sa iubeasca spiritul, sa-i recunoasca calitatile si sa-l urmeze. Sarcina spiritului este aceea de a se sacrifica pentru a ridica vibratiile fratelui sau, materia – asa cum a procedat Pollux.
Este o lectie de lunga durata. Valurile nu contenesc sa vina si sa plece. Putem sa sarim peste ele, sa le strapungem, sa inotam pe creasta lor, sau pur si simplu, sa ne lasam plimbati de ele. Oricum am proceda, fiecare val este o alta experienta. Esential este sa nu ne speriem de recul – este vorba tot despre valul pe care l-am mai intalnit odata. Daca am reusi cumva sa ne ridicam in vazduh, la cativa metri de nivelul marii, am fi in stare sa urmarim acest dans al valurilor cu privirea. Jocul valurilor ar fi precum un film, sau ca un fel de muzica geometrica. Daca ne-am putea ridica si mai mult, valurile s-ar contopi in imensitatea marii. Secretul este deci ridicarea intr-un plan superior. In mentalul inferior, suntem expusi la acest joc al valurilor. In mentalul superior, suntem capabili sa vedem in acelasi timp cele doua fete ale monedei, si s-o admiram, contampland-o cu dragostea care a facut posibil ca cei doi frati ai mitologiei grecesti sa urce pe cer si sa ne lumineze din constelatia Gemenilor.
