O poveste inspirata de zodia Gemenilor: „Visul preotului”

A fost odata ca niciodata, un preot crestin. Si-a dedicat toata viata invataturilor sfinte. Toata ziua citea, medita si se gandea la idei frumoase si intelepte. Avea insa o obsesie: vroia sa afle Adevarul Absolut. Credea atat de intens in existenta Adevarului Absolut incat acesta aparea in mintea sa sub forma unei stanci de neclintit, a unei pietre de capatai. Ideea Adevarului Absolut ii oferea forta si siguranta interioara. Dar isi dorea nespus sa-l cunoasca in mod nemijlocit.

Dumnezeu l-a vazut din Inalt si s-a gandit sa-i faca o surpriza. Asa ca a ordonat ingerilor sai ca acest preot sa fie adus in fata Lui, in timpul somnului.
Asa ca intr-o seara, cand preotul nostru adormi, ingerii l-au rapit si l-au adus in sufrageria Domnului. Acesta isi lua cina singur, la capatul unei mese imense.

– Ia loc, fiule – spuse Dumnezeu.
Preotului nu i-a venit sa creada ceea ce a vazut. Timid, se aseza la masa si nici nu avea curajul sa se uite spre Dumnezeu.
– Ia, mananca, ce-ti place mai mult – zicea din nou, Dumnezeu.
Preotul apuca o farfurie cu zarzavaturi si o aduse mai aproape de el.
– Am auzit ca ai o dorinta fierbinte – continua Dumnezeu.
– Da… – incepea, la fel de timid, preotul.
– La ce se refera? – se prefacea Dumnezeu ca nu stie.
– As vrea sa aflu Adevarul Absolut! – ii raspunse preotul.
– Chiar asa? Si referitor la ce subiect?
– La toate subiectele posibile.
– Aoleu… uite, daca vrei, putem sa ne ducem in biblioteca mea, dupa ce mancam, sa scotocim in sertare.
– Ar fi bine! – se lumina preotul nostru.
– Dar m-as bucura sa discutam putin inainte – zicea Dumnezeu.
– Cu tot dragul! – ii raspunse preotul.
– Stii care-i poanta? Eu am adevarul meu. Iar tu esti prietenul meu. Tu poti avea adevarul tau. La fel de valabil ca al meu. Care este adevarul tau? – se arata curios Dumnezeu, ca un copil.
– A-a-a-adevarul meu? – se balbai preotul.
– Da. Adevarul tau. Care este?
– Pai nu m-am gandit niciodata! Am tot cautat adevarul Tau! – zicea preotul.
– Bine, dar sa stii ca la fiecare subiect, am un adevar pe care il imbunatatesc periodic. De exemplu, adevarul referitor la iubire a ajuns la varianta 8.1. Acum lucrez la varianta 8.2. Dar ceva din mine imi spune ca voi ajunge pe o treapta superioara si voi scoate direct varianta 9.0. Acest adevar se afla in lucru. Precum si toate celelalte. De fapt, a trebuit sa-mi iau un calculator, ca nu mai mergea cu vechiul sistem bazat pe carti si biblioteca.
Preotul se fastacea pe scaunul sau.
– Stai oleaca – ai Adevarul Absolut sau nu?
– Il am. Mereu am cea mai buna varianta a sa – zambi Dumnezeu. – Dar il imbunatatesc in fiecare zi.
– Dar… nu e stabil, de neclintit?
– Nu in sensul in care ti-ai inchipuit tu. Stabil si neclintit este faptul ca el evolueaza mereu. Azi am varianta Adevar 1.2, maine varianta Adevar 1.3 – exact cum isi numeroteaza programatorii creatiile lor.
Preotul statea nedumerit.
– Dar eu ce ma fac? O sa dispara siguranta mea interioara!
– Nu-i nimic! se va transforma in adaptabilitate. Te vei uita cu mai multa intelegere la oameni. Nu ii vei mai judeca aspru. Vei zambi mai mult. Te vei bucura de viata mai mult!
– Zau! – zambi in continuare Dumnezeu.
In sfarsit, chipul preotului se lumina si schita si el un zambet.
– Hai sa mai bem un pahar! – propunea tot el.
– Hai! Pentru prietenie! – isi ridica paharul Dumnezeu.
– Pentru prietenie! – zicea si preotul.
Si au sorbit amandoi din pahare.
Preotul s-a trezit. A simtit o fericire enorma in inima lui. Nu-i venea sa citeasca din cartile sale. Pana la urma, a iesit in strada si s-a dus la marginea orasului unde locuia. S-a asezat pe malul raului, in iarba. Incepu sa priveasca apusul soarelui si i se parea ca in acel orizont portocaliu se gasea mai multa intelelepciune decat in toate cartile lui.