Pana sa ajungem sa putem crea cu ajutorul gandului…

Editorial septembrie
Editorial septembrie

Munca, munca, munca; munca, munca, munca – va amintiti de videoclipul in care niste taximetristi faceau reclama la o bere? In cadrul acestuia, munca este asociata cu suferinta, dupa care vine si rasplata meritata: fericirea, sub forma unei beri reci si nu foarte scumpe. Ceva scartaie. Daca suntem sinceri cu noi insine, trebuie sa admitem ca pe planeta asta traiesc foarte multi copii si foarte putin oameni maturi. Traiesc foarte multi copii fiindca tuturor le place sa se joace si mai toti viseaza cu ochii deschisi. Relativ putini sunt cei care ajung sa iubeasca munca, din toata inima, cu toata constiinta. Omul exista de o buna bucata de vreme pe aceasta planeta, dar inca invata ce inseamna munca adevarata.

Predica de pe munte nu este stilul nostru. Vrem doar sa aruncam o privire in viitor. Peste ani si ani, milenii si milenii, vom fi cu totii niste fiinte dotate cu puterea de a crea cu forta gandului. Vom trai intr-o armonie desavarsita si vom fi in stare sa materializam cu puterea gandului nostru aproximativ orice va trece prin mintea noastra. Fara indoiala, va fi o lume in care lipsa va fi aproape necunoscuta. Dar pana atunci trebuie sa ne antrenam. Ne dam seama ca si atunci va fi nevoie de concentrare. Va fi nevoie sa focalizam energia noastra intr-un punct si sa fim capabili sa modelam creatia noastra cu forta gandului.

Aproximativ acelasi lucru facem si in prezent, cand muncim eficient si cu spor. Atentia noastra este concentrata, existam in Prezent, total absorbiti de munca noastra, doar ca ne folosim de unelte palpabile. Dar in principiu executam aceeasi activitate, aceleasi miscari, la o scara redusa fata de ceea ce vom fi in stare sa intreprindem in viitor.

Daca gandim ca munca este o povara, atunci aruncam pe fereastra antrenamentul principal prin care putem dezvolta muschii nostri spirituali: focalizarea atentiei, trairea in Prezent, armonizarea campurilor noastre energetice in vederea pregatirii pentru actul Creatiei.  Este probabil ca Divinitatea sa nu fi inventat munca pentru a fi exclusiv un act de creatie materiala. O putem percepe si ca un antrenament prin care se zamisleste omul Viitorului. Un om armonios, sanatos, interesat de a produce Binele in jurul sau, si mai ales: deosebit de creativ. Creativ cu mana, cu forta gandului sau si cu inima.

Omul viitorului se construieste caramida cu caramida. Ne putem da seama ca materialele de constructie oferite de Fecioara – munca efectuata cu bucurie, atentia focalizata pe activitatea pe care o desfasuram, trairea in Clipa de Acum – sunt deosebit de importante. Fara aceste caramizi nu vom putea deveni ceea ce dorim sa fim. Ceea ce doreste Creatorul nostru sa devenim.

Hai sa ne gandim la cateva exemple concrete:

Tai lemne nu numai ca sa am cu ce sa alimentez focul din soba, ci si pentru a-mi armoniza si fortifica structura energetica. Lucrez cu toporul iar munca mea lucreaza asupra mea.

Adun cerealele de pe camp nu numai ca sa am ce manca, ci si pentru a intra in contact cu natura subtila a plantelor. Muncesc cu o concentrare relaxata. Fac schimburi energetice cu mediul in care traiesc si imi alimentez bucuria de a trai.

Ma gandesc cu drag la ideea ca sunt util.

Vizualizez ca radacina insusirilor deosebite cu care va fi inzestrata fiinta care voi deveni in viitor se afla deja in mine. Constientizez ca nu trebuie decat se la dezvolt.

Contemplu Fecioara. Devin una cu munca efectuata cu bucurie. Ma transpun intr-o stare de concentrare relaxata. Imi focalizez atentia. Exist in Clipa de Acum.

Pana aici au fost exemplele concrete.
Cu totii vrem sa devenim oameni ai viitorului. Cu totii visam la o lume mai buna. Dar trebuie sa admitem ca ambele se vor construi cu ajutorul Fecioarei. Varsatorul gandeste viitorul, dar este nevoie de energiile Fecioarei pentru ca acesta sa fie creat. Este nevoie de atentia harnica si introspectiva a Fecioarei. Pentru ca viitorul nu va fi pur tehnologic, ci o imbinare armonioasa a lumii spiritului, a energiei si a tehnologiei.