Planeta roz

Editorial de Fülöp László

Intrucat Soarele se plimba in semnul Racului, o zodie care simbolizeaza credinta in Divinitate si in existenta unor planuri subtile, consideram utila prezentarea urmatoarei povesti care se refera la aceste subiecte:

A fost odata ca niciodata, intr-o nebuloasa indepartata, un astru foarte ciudat, denumit Planeta Roz. Locuitorii acesteia nu cunoasteau decat doua culori: rosul si albul, respectiv toate combinatiile care puteau iesi din acestea. Soarele lor emitea o lumina rosiatica. Oamenii de pe planeta Roz nu aveau nevoie sa manance asa cum se procedeaza aici pe Pamant, ci se hraneau direct cu emanatiile luminii solare. Drept urmare, in conceptia lor, Soarele Rosiatic purta o aura divina. Pe Planeta Roz, culorile rosu, alb si roz erau percepute ca avand o sfintenie neprihanita.

Asadar, totul era bine si frumos pana cand un calator interstelar a poposit pe faimoasa Planeta Roz. Poate era insusi Micul Print al lui Antoine de Saint-Exupery sau altcineva, cert este ca a sosit cu un avion propulsat de elice si ii placea sa picteze. Imediat ce a aterizat pe solul rosiatic al Planetei Roz, si-a scos ustensilele de desen si a inceput sa amestece culorile pentru urmatoarea sa creatie. Pictura era o indeletnicire neobisnuita in acea parte a Universului, iar astfel copiii strazii s-au strans in jurul lui sa vada ce o sa apara pe panza artistului. Mare a fost mirarea lor cand pensula pictorului a inceput sa deseneze o culoare necunoscuta pana atunci: albastrul. Ei nici nu cunosteau numele acestei culori, aflandu-l ulterior de la pictorul nostru care in cateva minute a schitat un apus de soare absolut superb.
Dupa ce acesta si-a terminat lucrul, copiii s-au raspandit prin imprejurimi si au dus vestea aparitiei culorii albastre pe planeta. Pe cat de entuziasmati au fost ei de splendoarea acestei culori, cu atat mai mult aceasta a starnit reactii adverse in restul populatiei.

A doua zi, guvernul a interzis folosirea cuvantului „albastru”. Mass-media a mirosit parfumul de senzatie a noii descoperiri si a tratat subiectul ca pe o posibila amenintare adresata impotriva locuitorilor planetei. Biserica a reactionat si ea vehement, tragand concluzia ca oricine accepta existenta culorii albastre va fi excomunicat si isi va pierde mantuirea. Mai toate blogurile de pe Planeta Roz au catalogat presupusa existenta a albastrului ca cea mai mare prostie inventata vreodata in Univers. Bloggeri au invocat incapacitatea albastrului de a hrani corpul sau spiritul oricarui locuitor al planetei lor. Iar politia a emis un mandat de arestare impotriva pictorului.

Asadar, in jurul pranzului, o comisie mixta si-a facut aparitia in preajma avionului cu elice al artistului sosit din departare. Comisia a fost compusa dintr-un reprezentant al guvernului, un preot si un politist. Toti trei s-au holbat la tabloul pictat in ziua precedenta, insa asa cum era de asteptat, ochiul lor nu a reusit sa perceapa nuantele de albastru folosite de artist. Tot ce au reusit sa vada era un apus de soare pictat in culori rosii inchise. Creierul si ochii acestor oameni nu erau pregatiti pentru a percepe culoarea albastra. Asadar, dupa ce s-au plimbat cateva minute in jurul avionului, si-au dat seama ca mandatul de arestare nu are nicio baza legala si au plecat nedumeriti.

Pictorul s-a trezit putin mai tarziu si a asteptat pana seara cand impinsi de curiozitate, copiii au aparut din nou in preajma lui. Atunci s-a apucat din nou de treaba. Din geanta lui imensa a scos un tub, l-a desurubat si presandu-l, a scos din aceasta o pata de culoare verde. Copiii au scos un oftat de mirare si nu au plecat de langa pictor decat atunci cand acesta si-a finalizat noua lui lucrare, despre un lac si o padure de pe o alta planeta…