Pentagrama, Nodul fara de sfarsit si semnificatiile numarului 5
de Barbara Bacauanu
Pentagrama, unul din insemnele preferate de magicieni, ocultisti sau mistici, este simbolul stelei in cinci colturi, indreptata cu varful in sus si trasata printr-o linie neintrerupta. Ei i s-au atribuit adanci semnificatii si denumiri precum: Steaua Vietii, Pentalpha, Radacina Druidului, Piciorul Vrajitoarelor, Crucea Vrajitoarelor, Steaua Vrajitoarelor, Nodul fara de Sfarsit, iar pentru unii poarta denumirea si de Steaua lui Satana si Crucea Goblinului, atunci cand este desenata sau purtata cu varful in jos.
In general, pentagrama reprezinta in mai multe culturi cele patru elemente – pamant, foc, apa, aer – la care se adauga cel de-al cinci-lea, sufletul. Alaturarea acestor cinci elemente da nastere luminii si ordinii in Univers.
Geometria pentagramei, semnificatiile numarului cinci si aspectele sale metafizice au fost examinate de catre adeptii lui Pitagora (586-506 i.Hr.), care au considerat-o o forma a perfectiunii. Era vazuta ca uniunea sacra dintre masculin si feminin, dintre barbat si femeie, deoarece este suma primului numar par si a primului numar impar (in afara de 1, fireste), iar pe de alta parte este mijlocul primelor noua numere, din care sunt alcatuite toate celelalte. Asa cum afirmau ei, este un semn al unirii, un numar nuptial. De asemenea, este si un numar al centrului, al armoniei si al echilibrului, unirea principiului ceresc (3) cu cel pamantesc (2). Numarul cinci simbolizeaza manifestarea omului aflat la capatul evolutiei sale biologice si spirituale.
Sfanta Hildegarde din Bingen (1098 – 1179) a dezvoltat o intreaga teorie a cifrei cinci ca simbol al omului. Omul se imparte, pe lungime, din varful capului si pana la picioare, in cinci parti egale si pe latime, avand bratele intinse, de la o extremitate a unei maini la cealalta, tot in cinci parti egale. Tinand seama de aceste cinci masuri egale pe lungime si de cele cinci masuri egale pe latime, omul poate fi inscris intr-un patrat perfect. Astfel, cinci patrate pe lungime si cinci patrate pe latime formeaza o cruce intr-un patrat, pieptul fiind locul de intersectie al bratelor crucii. Totodata, faptul ca omul este inscriptibil intr-o pentagrama al carei centru este sexul uman, cifra cinci a devenit si simbolul omului. Daca omul se afla cu mainile si picioarele intinse, iar centrul sau este sexul, atunci partea sa superioara este egala cu cea inferioara. Astfel, in jurul sau poate fi trasata o circumferinta ale carei raze sunt cele doua jumatati ale trupului.
Mai tarziu, Cornelius Agrippa (1486 – 1535), in afara proportiilor geometrice si matematice clar exprimate, adauga cele sapte planete care guverneaza partile corpului: pe cercul exterior, Marte este guvernatorul capului, Venus este cel al mainii drepte, Mercur guverneaza piciorul drept, Saturn piciorul stang iar Jupiter mana stanga. In interior, Soarele stapaneste pieptul (exact locul desemnat ulterior drept plexul solar), iar Luna, stapana procreatiei, organele genitale.
Desenul lui Agrippa a intrat in circulatie larga in cercurile celor pasionati de mistica si esoterism, de la magicieni si rosacrucieni, pana la ocultistii ultimului secol precum Papus si Eliphas Levi. Pentagrama este emblema microcosmosului si a androginului, iar designul geometric si structura nodului infinit au fost apreciate si integrate simbolic in unghiul de 72 de grade al compasului – emblema virtutilor si obligatiilor masoneriei libere.
Eliphas Levi a folosit pentagrama inversata cu un cap de tap si a pus-o langa cea a omului microcosmic. Aceasta ilustratie a condus la conceptul orientarii pentagramei ca fiind “rea” sau “buna”.
Conceptul “omul intr-o lume microcosmica ca o paralela la macrocosmos” a devenit parte din metoda traditionala de predare a ocultismului din Vest, asa cum a fost parte din filozofia orientala de ceva timp. „Cum e deasupra, asa e dedesupt”.
La inceputul anilor 40 Gerald Gardner a adoptat pentagrama inversata ca un sigiliu pentru a II-a inaugurare a noii miscari, ritualuri neo pagane, mai bine cunoscute sub numele de Wicca. Pentagrama indreptata in sus a fost destinata pentru a III-a ceremonie de inaugurare. Mai mult, Pentagrama a fost gravata pe pentaclul altarului, colturile simbolizand cele trei aspecte ale Zeitei iar celelalte simbolizand cele doua aspecte ale unui Zeu intr-o forma speciala a Pentaclului lui Gardner. Gardner a scris cateva carti care au incurajat miscarea Wicca, iar la sfarsitul anilor ‘60 oamenii au inceput sa poarte pentagrama ca amuleta.
Pentagrama indreptata cu varful in sus simbolizeaza acel om care este concentrat asupra mintii si asupra ascensiunii spirituale. Deschisa (adica atunci cand nu este incercuita) inseamna ca persoana care o poarta este deschisa oricui, gata sa dea si sa primeasca, dar in acelasi timp deschisa si conflictelor sau altor activitati negative. Atunci cand este inscrisa intr-un cerc, ea protejeaza, inchide si securizeaza. Cercul, atingand cele cinci elemente si uninundu-le la nesfarsit, arata conexiunea infinita pe care ele o creaza, aducandu-ne armonia. Coltul care este indreptat in jos, spre pamant, inseamna ca individul respectiv se gandeste aici si acum, la planul material si nu la cel spiritual.
Pentagrama are puternic rol protectiv, deschide conexiunea cu Universul, armonizeaza energiile celor cinci elemente si inlatura energiile negative, de aceea este bine sa fie purtata, desenata pe hartie sau in gand, amplasata in casa, la birou sau in masina… sau proiectata mental ori de cate ori avem nevoie!