Halloween sau trucul lui Jack Betivanul

Editorial de Fülöp László

fl-halloween-2012

Image courtesy of ponsulak / FreeDigitalPhotos.net

“Aoleu, iarasi am importat din America, ceva lipsit de continut, …”

Aceasta este reactia majoritatii locuitorilor Europei de Est cand aud de Halloween.

Problema este ca omul modern pastreaza coaja si arunca fructul propriu-zis.

Imaginati-va ce ar fi fost daca Europa n-ar fi cunoscut banana si nici portocala, si ar fi inceput sa importe coji de banane si coji de portocale din America de Sud. Coji preparate frumos si ambalate artistic. Da, probabil ca le-am fi consumat ca sa nu zica vecinii sau prietenii nostri ca nu stim ce-i aia o banana sau o portocala. Dar pana cand? Pana cand ne-am fi intalnit cu un sud-american care sa ne explice ca ceea ce mancam este doar o coaja.

Cand se apropie Craciunul, alergam la piata ca se ne cumparam bradul, dupa care alergam prin magazine sa cumparam cadouri pentru cei dragi. Si sunt tot mai putini cei care isi aduc aminte ca exista un Spirit al Craciunului.

Cand vine Pastele, alergam la aceeasi piata ca sa ne cumparam mielul, si iar prin magazine dupa oua, vopsea sau oua gata vopsite. Si sunt tot mai putini cei care isi aduc aminte cum e Spiritul Pastelui.

Si ne ducem iarasi la piata in octombrie ca sa cumparam un dovleac, fiindca odrasla noastra draga si-a pus in cap ideea ca doreste sa confectioneze un felinar din acesta. Oare exista un Spirit al Halloween-ului? Buna intrebare! Cei mai multi dintre noi se gandesc ca Halloween-ul este un fel de hamburgher spiritual importat din occident si in consecinta tind sa respinga existenta miezului spiritual al acesteia.

Dar acesta exista! Si este unul cat se poate de interesant.

Poate n-ati auzit de legenda lui Jack Irlandezul. El are si alte nume: Jack Zgarcitul, Jack Betivul, Jack Fierarul sau Jack al Lanternei. Din aceste porecle ne putem da seama ca acest Jack a fost un tip cu totul si cu totul obisnuit. Un fiu al poporului – ca noi toti.

Legenda spune ca limba ascutita si faptele reprobabile ale lui Jack au ajuns la urechea diavolului. Acesta s-a autosesizat si a pornit imediat in cautarea lui Jack. Cand l-a gasit, Jack era – evident – beat crita. Diavolul l-a somat ca i-a sunat ceasul si ca trebuie imediat sa-l urmeze in iad. Jack i-a raspuns ca asa beat nu are cum sa se duca in iad, ci mai inainte trebuie sa bea o bere de vara, mai domolita, ca sa-si mai revina din betie. Diavolul fu de acord si s-au dus impreuna la carciuma. Jack si-a baut licoarea, dar cand s-o plateasca a constatat ca nu are bani. Asa ca l-a rugat pe drac sa se transforme intr-o moneda. Acesta s-a conformat iarasi. Atat a asteptat Jack: a varat moneda in buzunar unde “intamplator” s-a gasit si o cruce, asa ca diavolul nu mai putea sa-si recapete forma sa originala. Asa ca a trebuit sa-i promita lui Jack ca ii mai acorda zece ani, astfel incat el sa aiba ragaz pentru a-si curata sufletul.

Au trecut cei zece ani si Jack ramasese acelasi betivan. Diavolul a venit din nou, asa cum era prestabilit, ca sa-l duca in iad. Jack a inventat iarasi un truc: a invocat ca ii este foame si ca nu poate sa se duca nemancat in iad. Si l-a rugat pe diavol  sa se urce in pomul din apropiere si sa-i culeaga un mar. Dracul s-a conformat si cand s-a urcat in copac, Jack a gravat repede o cruce in coaja copacului. Astfel, diavolul nu a mai avut curajul sa coboare din mar.

Povestea mai continua insa noi ne oprim aici.

Spiritul Craciunului se leaga de anotimpul iernii: cand trece cea mai lunga noapte a anului, se naste in suflet speranta primaverii.

Spiritul Pastelui isi are radacinile in “explozia” primaverii: natura isi recapata vigoarea, viul triumfa asupra neviului.

Halloweenul este o sarbatoare tomnatica: toate “resturile” si “cioburile”, din natura si din interiorul fiintei umane, sunt trimise la reciclare. Este perioada cand facem curatenie in sufletul nostru. Cand Soarele paseste in zodia Scorpionului, identificam ce anume tinde “sa putrezeasca” in interiorul fiintei noastre si cautam sa ne debarasam de acesta. Fiindca, instinctiv, stim ca diavolul (nu va speriati: este de fapt chintesenta planetei Pluton, o forta celesta care ne indeamna in continuu sa ne transformam)  sta sa vina dupa noi si sa ne ceara socoteala.

De fapt, ce sarbatorim la Halloween? Spiritul poporului irlandez, prin legenda lui Jack Betivul, aduce un raspuns original: sarbatorim pauza de la stresul produs de nevoia de transformare. Jack inventeaza niste trucuri ingenioase ca sa obtina cate un ragaz de la diavol. Transformarea fiintei umane este un proces continuu, o activitate care tine tot anul. Doar ca presiunea acesteia devine maxima atunci cand Soarele intra in Scorpion. Sa ne amintim de cantecul lui Joe Cocker: “cu cat dorim mai mult sa ne schimbam, cu atat mai mult ramanem cei care am fost”. Poporul irlandez, personificat prin Jack, isi spune: “Ma stresez tot anul ca sa fiu o persoana mai buna, si constat ca nu inaintez deloc. Ce-i de facut?” Si vine cu ideea de a-si trisa propriul intelect… Fiindca diavolul nu este altceva decat un gand negativ, defectuos, un “nu pot” care se cuibareste in minte. Un gand care poate deveni atat de puternic incat imaginatia fierbinte a omului il si identifica cu o fiinta hidoasa. Chiar, ce-i de facut? Intelectul trebuie trisat. Acesta trebuie oprit. Toata valva produsa la Halloween – costumele infioratoare, dovlecii sculptati, mastile, vrajitoarele – are menirea sa sperie si sa opreasca goana nebuna a intelectului, stresul imens al gandului “trebuie neincetat sa ma transform intr-o fiinta mai buna”. Halloween-ul este deci “pauza”, un canal deschis catre Cer, un moment al lipsei gandurilor, al intoarcerii catre clipa dulce a prezentului. Fiindca, tocmai intr-o astfel de pauza dulce, fiinta umana se deschide cu adevarat spre fortele spirituale superioare si se lasa transformata de acestea.

Asadar, merita sa adoptam Halloween-ul? Intelegand miezul sau spiritual, raspunsul este afirmativ. Daca insa importam doar coaja sa, atunci este indreptatita opinia “mai bine nu”…