De ce a pierdut Orfeu iubirea si cum facem sa o salvam din si de noi insine?

de Ada Cocoş

Iubirea
“Orfeu si Euridice” – Christian Gottlieb Kratzenstein (1783 – 1816)

„E o mare fericire sa fii iubit. E una si mai mare, sa iubesti. Cine le are pe amandoua, e mai presus de lumea timpului, mai tare decat soarta, mai tare ca moartea.” (Alexandru Vlahuta)

Daca e februarie, e Sfantul Valentin sau, daca e sa o luam si pe romaneste, e Dragobetele. O sa profit de acest prilej pentru a vorbi despre iubire, dar vreau sa privim dincolo de bomboanele de ciocolata si de declaratiile mai mult sau mai putin formale care umplu aceste zile pana la refuz.

Poate ca e pe undeva o obsesie a noastra, a omenirii de a stabili date precise, de a ne gasi sentimentul de siguranta in ritualuri de cele mai multe ori golite de sens, de parca am vrea sa ne reamintim periodic de ceea ce este mai important in viata noastra. Asa ca avem o zi a mamei, o zi a iubirii, o zi a cadourilor etc. De fapt, toate acestea exista oricum, fara timp. Iar Iubirea pare sa fie cea mai puternica dovada a eternitatii.

Am intrat intr-un an in care sentimentele vor ocupa primul plan. Nodul Nord si Saturn si-au inceput lucrarea in Scorpion, Neptun ne vegheaza din Pesti, iar din vara Jupiter va pune umarul din Rac la ridicarea unei Piramide de Apa. Mai mult, numerologic, 2013 este un an de vibratie venusiana (2+0+1+3=6), asadar iubirea devine centrul de gravitatie. Nu ne ramane decat sa ne armonizam acestei “conspiratii” cosmice de a o salva.  De unde si de cine? Din noi si de noi insine.

Se vorbeste mult despre iubire, dragoste, pasiune, gelozie, posesivitate, iubire universala, iubire neconditionata.

Cum le experimentam si cum le intelegem pe toate?

Sa ne oprim putin la legenda lui Venus. Cea mai frumoasa dintre zeite s-a nascut dintr-un act violent la care a contribuit cel pe care oamenii il considera un dusman de temut: Timpul. Saturn si-a castrat tatal cu o secera pentru a nu mai procrea. Organele genitale ale lui Uranus au cazut in valurile inspumate ale oceanului (Neptun) si in acest fel s-a nascut zeita care reprezinta iubirea, armonia, frumusetea, arta, placerea. Dincolo de agresiunea in sine, putem considera ca Iubirea s-a nascut dintr-un act de purificare, iar Neptun i-a ramas ca un parinte spiritual pentru ca, astrologic, Neptun este octava superioara a lui Venus.

Astfel, Venus poarta in sine potentialul placerii carnale, al sexualitatii intelese ca pasiune devastatoare care parcurge un proces de purificare pentru a ne ajuta sa intelegem Iubirea in sens superior, spiritual, iubirea care se naste eliberata, razand, din bratele lui Neptun.

Libertatea lui Uranus si universalitatea lui Neptun sunt cuprinse magistral in salba de perle a lui Venus, bine ascunse ochiului neavizat care se lasa orbit de sclipirile de suprafata.

Se apropie Sf. Valentin, iar Pluton din Capricorn ne reaminteste ca iubirea nu se vinde si nu se cumpara, nu reprezinta o moneda de schimb, un instrument pentru a ne manipula si a dobandi putere unul asupra celuilalt.

Receptia mutuala Saturn in Scorpion si Pluton in Capricorn nu face decat sa ne reaminteasca faptul ca Iubirea este singura care nu se teme de Timp, ci il transcede spre nemurire prin abandonarea egoistului „eu vreau” si alinierea la vointa divina.

Caroline W. Casey scrie in „Atrage zeii de partea ta”: „Intensitatea lui Pluton este mult prea puternica pentru a putea fi pastrata in cadrul unei relatii obisnuite. Doi oameni aflati intr-o relatie trebuie sa fie devotati unui scop mai vast decat ei insisi si decat relatia lor, pentru ca energia intensa sa aiba o cale destul de larga de expresie”.

Iubirea reprezinta asadar o forta de creatie si de transformare.

Venus este in exil in Scorpion, un semn in care ne confruntam cu propriile temeri si atasamente, cu posesivitatea si sexualitatea, cu dependentele. Aflat pe acest teritoriu, Saturn ne intreaba despre motivatii si despre structura. Dragostea nu moare daca e libera (putem sa-l luam aici ca simbol al libertatii pe Uranus insusi), daca e eliberata de temeri. Frica ne face posesivi, frica aduce indoiala.Teama se naste din iluzie. Iluzia ca putem avea totul sub control, ca ne putem minti in fiecare zi uitandu-ne in noi insine si vazand doar ceea ce vrem sa vedem. Pana cand? Pana cadem inapoi in sine, in fata hidrei interioare. Nu e paradoxal sa spunem ca Iubirea (Venus) e in exil in noi insine, in strafundurile noastre scorpionice? Cand avem dubii, simtim nevoia sa privim peste umar. La fel cum Orfeu a privit peste umar si a pierdut-o pe Euridice pentru totdeauna. Cele mai frumoase povesti de dragoste trec prin Infernul lui Pluton, reprezentat de Scorpion. Pentru a fi in stare sa iubim trebuie sa fim dezbracati de dorinte si nevoi. Adevarul (Pluton) elibereaza. Cu o conditie. Sa credem. Sa credem in iubire in sensul cel mai inalt, mai presus de teama. Sa credem in Univers si in forta care transforma, in forta care (ne) invie. Si cand eliberam inima nu mai avem nici un motiv sa privim in urma.

Teama de a pierde ne face sa pierdem. Privim peste umar si Euridice cade inapoi in subteran. Nu vrem intotdeauna sa vedem adevarul pentru ca ne tulbura, apa lacului interior se involbureaza, se revarsa, ridica mâlul. Dar asta inseamna sa simtim nevoia sa privim inapoi exact cand nu trebuie. Si-atunci, cu o parte din noi ramasa in Infern, cum putem merge mai departe? Primim iubirea, iar noi o trimitem inapoi in adancuri.

Orfeu coboara in Infern in numele iubirii si pentru iubire si se foloseste de darul sau de a canta pentru a indupleca zeii. Si ii indupleca. Pluton ii spune ca o poate lua pe Euridice inapoi printre cei vii. Cu o conditie. Ea va merge in urma lui Orfeu, iar el nu are voie sa intoarca spre ea capul, nu are voie sa o vada decat in momentul in care amandoi pasesc din nou in lumea fizica.

Lipsa de credinta si teama il fac pe Orfeu sa cedeze in fata tentatiei si intoarce capul spre Euridice inainte ca aceasta sa fi iesit din lumea umbrelor. De aceea, Orfeu isi pierde iubita definitiv.

Pluton in Capricorn, semn care are ca guvernator ierarhic pe Venus, si Saturn in Scorpion incurajeaza salvarea iubirii din si de noi insine, de propriile slabiciuni. Este iubirea temelia pe care ne construim viata, motivatia cu care actionam si energia pe care o proiectam in jur? Ce trebuie sa aducem la lumina din strafundurile sufletului nostru?

Atasamentele mor, traversand un timp care exista doar pentru ele. Atasamentele inseamna dubiu, inseamna lipsa de credinta, iar receptia mutuala Saturn-Pluton, impreuna cu Jupiter care va intra in Rac in luna iunie si Neptun din Pesti ne readuce aminte ca exista ceva mai puternic decat iubirea: credinta noastra in ea. Este energia care poate face Iubirea sa lucreze din sensibil in fizic si invers. E miraculos, dar e in puterea noastra. In puterea noastra de a privi in noi insine cu sinceritate si de a ne abandona cu credinta fortelor purificatoare ale Universului, vointei divine.

Asa salvam iubirea, asa devenim liberi.