Paştele, scorpionul si broasca testoasa

de Fülöp László si Ada Cocoş

Tortoise_and_Scorpion
Ilustratie din "Kalilah si Dimna"

In intelepciunea orientala exista o poveste bizara despre o broasca testoasa si un scorpion. Iat-o aici:

„Candva, un scorpion a rugat o broasca testoasa sa-l duca de pe malul unui rau pe celalalt.

– Si daca ai sa ma intepi? l-a intrebat broasca.

– N-am sa te intep! A raspuns scorpionul. Asta ar insemna sa mori, ne-am scufunda amandoi si asta n-ar avea nici un sens.

La mijlocul raului, scorpionul a intepat sarmana broasca. In timp ce murea tragand si scorpionul la fund, ea a apucat sa-l mai intrebe:

– De ce-ai facut-o? Care-i logica?

– N-are nimic de-a face cu logica, i-a raspuns sufocandu-se scorpionul. Asta-i felul meu de a fi si n-am ce-i face.”

Citind aceasta poveste, mintea occidentala isi spune, foarte probabil: „Universul a innebunit. Este imposibil ca aceasta poveste sa faca parte din tezaurul spiritual al planetei noastre!”

Mintea occidentala, bazata pe logica mercuriana, tinde sa refuze motivatia existentei Scorpionului. Mintea orientala, capabila sa accepte totul, reuseste s-o integreze, insa nu este sigur ca a si inteles-o pe deplin. Adevarul se afla mereu la jumatatea distantei. Ca sa asimilam pe deplin aceasta poveste, avem nevoie atat de intuitia orientala – o forta neptuniano-plutoniana – cat si de logica occidentala, simbolizata de planeta Mercur.

Asadar, cum sta treaba cu broasca testoasa si cu scorpionul? Cum putem accepta existenta si natura scorpionului, cu seninatate?

O parte dintre oameni se identifica cu rolul broastei testoase. Gandul lor suna asa: „Da, merg, ajut oamenii, car in spate scorpionul, si ce primesc in schimb? Intepaturi.”

O alta parte dintre fiintele umane se regasesc in scorpion. Ei se gandesc asa: „Merg impreuna cu aceasta broasca testoasa. O compatimesc. Probabil ca ii este greu sa-si care carapacea. Probabil, in sufletul ei, si-ar dori sa devina o fiinta mai gratioasa. Si as dori s-o ajut. Dar cum sunt sigur ca ea singura n-o sa fie de acord sa-si dea jos carapacea, decid s-o intep. Intepatura mea veninoasa va produce o zbatere interioara in ea. Ori moare, ori renaste. Eu ii tin pumnii sa se renasca intr-o fiinta mai frumoasa.”

Ceea ce este emotionant in aceasta poveste este faptul ca scorpionul accepta sa moara impreuna cu broasca testoasa, daca acesteia nu-i reuseste transformarea. Cele doua animale se afla intr-o simbioza totala. Ele evolueaza impreuna.

Povestea n-are un final concret. Putem s-o gandim noi mai departe. Exista doua variante:

1. Broasca testoasa, profund intristata si suparata pe scorpion si pe soarta, se scufunda si moare. Odata cu ea, piere si scorpionul.

2. Broasca testoasa se scufunda si renunta la ganduri, la suparare, la intristare. De fapt, se scufunda in ea insasi. Ce insemna asta? Avem in spate milioane de ani de evolutie. Am parcurs miliarde de experiente. Toate acestea sunt ingropate undeva in subconstientul nostru. Cand renuntam la toata programarea mentala obisnuita, ne scufundam in oceanul vast al subconstientului si busola noastra interioara incepe sa caute experiente similare din trecutul nostru ancestral, capabile sa aduca o solutie pentru situatia actuala, aparent fatala. Ne aducem aminte cum am sarit peste vulcanii din Lemuria, poate si de momente in care am inotat in ceata densa din precedenta incarnare a Pamantului. In timp ce mintea isi spune: „nu exista solutii”, sufletul devine constient de faptul ca „viata este eterna”. Forta acestui gand – „viata este eterna” – are o sansa sa invinga veninul scorpionului. Tocmai datorita acestui venin, in interiorul broastei testoase se pot naste forte incredibile. Acestea nu doar ca inving puterea fatala a veninului, ci ramane si ceva in plus. Ceva in plus care o ajuta pe broasca testoasa sa se ridice la suprafata, impreuna cu scorpionul. In acest moment, ea isi priveste partenerul cu seninatate. Ii spune asa: „Scorpionule, uite ca fortele mele interioare au invins veninul tau. Iti multumesc! Inainte imi era teama de tine. Acum reusesc sa te iubesc.”

In data de 5 mai, sarbatorim Pastele ortodox. Soarele, parcurgand zodia Taurului, va ajunge in apropierea Nodului Sud si implicit va opozita Nodul Nord din Scorpion. In duminica Floriilor, Soarele suporta o alta opozitie, de aceasta data de la Saturn, planeta aflata tot in Scorpion. Iata ca Saptamana Mare din acest an activeaza povestea broastei testoase si a scorpionului.

In horoscopul zilei de 5 mai, il intalnim pe Pluton si pe Uranus aflati in cuadratura. Capricornul, zodia care il adaposteste pe Pluton, simbolizeaza traditia, tot ceea ce este vechi. Este Titanicul aflat in plina scufundare. Uranus din Berbec vine cu barcile de salvare si alege ceea ce merita sa fie pastrat pentru viitor. Restul este lasat sa se scufunde in oceanul uitarii. Soarele, Marte si Mercur, aruncand cate un trigon spre Pluton, au grija ca tot ceea ce merita sa fie salvat sa fie transportat pe barci.

Toate acestea sunt o sansa uluitoare de redefinire a lui „Eu sunt”. Saturn si Pluton il provoaca pe Uranus din Berbec, constiinta superioara a acestui „Eu sunt”.

Soarele se apropie de Nodul Sud aflat in Taur, aceasta zodie fiind simbolul posesiunilor. Cum Nodul Sud este trecutul care trebuie depasit, este necesar sa avem grija ca „Eu sunt” al lui Uranus in Berbec nu cumva sa se reduca la „Eu sunt ceea ce am”.

Venus se afla la ea acasa in Taur si se apropie de un aspect de semicuadratura cu Uranus. Acest aspect dinamic doreste sa ne spuna ca iubirea adevarata – Venus in domiciliu – poate aparea doar dupa ce s-a nascut „Eu sunt” – Uranus in Berbec: o stare fara frica in care simtim ca energia de care avem nevoie se naste direct in inima noastra.

Tot Pluton, se afla intr-o colaborare interesanta cu Saturn, cele doua planete fiind in receptie mutuala. Este ca si cum doi prieteni buni se inteleg sa deretice, unul in casa celuilalt. Cu multa rabdare. Daca mie mi-e drag de un covor vechi, este probabil ca prietenul meu sa-mi spuna: „E prea prafuit, prea uzat, esti sigur ca vrei sa-l pastrezi? Nu ar fi mai bine sa-l aruncam?” Si atunci il aruncam. Si implicit, se face mai mult loc si mai multa lumina.

Curatenia este cu atat mai eficienta si mai radicala cu cat cele doua planete se afla in mers aparent retrograd si ne ajuta sa o luam incet si sigur cu analiza, din pivnita pana in pod. Daca ar fi sa lasam ceva din noi sa moara, in decursul retrogradarii lui Pluton si Saturn, acelea sa fie temerile, atasamentele, structurile rigide. Iar lumina divina care patrunde in locul lasat ne ajuta sa ne descoperim pe noi insine dintr-o noua perspectiva, mai responsabila. A produce o schimbare in sine, inseamna a produce o schimbare in Univers, a declansa un proces subtil de reactie in cei din jur, in cele vazute si in cele nevazute. De aceea, Saturn ne aduce masura si responsabilitatea transformarii. Altfel, nu putem primi in suflet izbavirea transmisa catre noi de Neptun, prin iertarea de sine si iertarea celorlalti.

Saturn si Pluton se afla in sextil. Ei ne spun, hotarati, dar si cu blandete: „Ai atins o stare de lumina. Acum sa nu renunti la ea, orice ar fi!”

Soarele, Marte si Mercur, aflati in Taur si aruncand cate o opozitie spre Saturn, supervizeaza aceasta activitate. Opozitia este maestrul de arte martiale care se uita direct in ochii nostri si ne loveste nu cu intentia de a ne provoca durere, ci de a ne ajuta sa evoluam catre perfectiune. El loveste practic in particulele uzate din corpul nostru astral, cu intentia de a le scoate de acolo. Daca ne doare, inseamna ca mai tinem la o atitudine care nu ne mai reprezinta.

Din fericire, exista si trigonul Saturn-Neptun, simbolizand momentul de incetare a antrenamentului. Maestrul si discipolul se asaza impreuna la o masa ca sa bea un ceai, in perfecta armonie. Ceremonia ceaiului este menita sa consolideze starea de purificare atinsa la antrenament. Este acel moment cand deschizi geamul si lasi ca lumina soarelui sa inunde casa.

Ce inseamna invierea? Inseamna sa ne aducem aminte de momentele din viata noastra in care „ne-a intepat scorpionul”. Sa le parcurgem mental si sa ne gandim ce s-a intamplat dupa aceea: ne-am scufundat sau am reusit sa inotam pana la suprafata? Sa ne gandim daca mai repurtam vreun sentiment negativ – teama sau ura – fata de „scorpion”.

A invia inseamna sa renunti la controlul exclusiv al mintii. Sa-ti dai seama ca pastrandu-l, doar mimezi ca esti in acord cu Legea Evolutiei. Pentru ca Legea Evolutiei se bazeaza pe poarta stelara a Scorpionului. Trebuie sa treci prin acea poarta si sa lasi la intrare tot balastul din tine. Si sa iesi dincolo, intr-o forma mult mai luminoasa decat ai fost inainte de a intra.

Nimeni n-a zis ca renasterea este fara durere. Nici nasterea nu este fara durere. Conteaza atitudinea noastra, daca ramanem in durere sau… luam un ac imaginar in mana si intepam balonul roz al mintii obisnuite.

Intelegem ca nu trebuie sa-l condamnam pe scorpion. Ca si el este un fiu iubit al Divinitatii. Este o parghie importanta in evolutie. Invierea insasi.

Iisus Christos statea pe cruce si intreba Tatal Ceresc: „Esti sigur ca trebuie sa accept rolul broastei testoase? Pentru ca e greu, incredibil de greu…”

In trecut, initierile au fost tinute in grote si au fost asistate de preoti. Astazi, initierile le tine insasi viata. Practic, in cele 365 de zile ale anului parcurgem noaptea invierii.

Ce ar fi sa ne salutam, in duminica de Paste, astfel: „Tu ai inviat!”

Si sa primim un raspuns, astfel: „Adevarat, am inviat! Dar si Tu ai inviat!”

Si sa raspundem la randul nostru: „Adevarat, am inviat si Eu!”