Taurul: nu intelegem iubirea daca nu reusim sa vedem frumusetea in tot ce ne inconjoara

Editorial de Ada Cocoş

Amatoare de desene animate cum sunt, nu pot sa nu asociez simbolistica zodiei Taurului cu imaginea taurasului Ferdinand din filmul de animatie al lui Disney. Orice s-ar intampla, Ferdinand stă la umbra copacilor, adulmeca florile si admira fluturii.

Daca stam bine si ne gandim, Taurul coboara peste noi o liniste existentiala care ne aminteste sa apreciem bucuriile simple ale vietii.

Semn puternic senzorial insa, Taurul percepe foarte intens lumea, desi pare limitat la o abordare practica si asezata. Poate ca nu arata acest lucru de fiecare data si merge linistit pe cararea aleasa adunand pe langa bani de buzunar si frumusete in suflet.

Taurul e prea intelept ca sa creada in salturi evolutive (e drept, unii vor spune ca e  prea lent). El crede doar in evolutie, pentru ca acest semn aparent placid si racordat la placerile simturilor stie in strafundurile lui senine ca toate drumurile duc oricum la Roma, ca evolutia se face cu pasi mici, cadentati, treapta cu treapta. Si daca ne impiedicam, nu are rost sa plecam de pe cale. Simtim tarana in palme, ne apropiem cu obrazul de iarba si intelegem ca pietrele au rostul lor in pantof. Ah! Si sa nu uit! Avem timp sa mirosim si florile. Nu degeaba e Saturn in trigonocratie in Taur, imagine clara a vestitului dicton latin, „grabeste-te incet”.

Iata cum, in acest proces lent de imbunatatire personala, in decursul caruia e nevoie sa te opresti si sa rumegi cu grija experientele trecute, incapatanarea taurina devine dintr-o data pretioasa.

Taurul ne racordeaza la lumea din jur si dincolo de ea, pentru ca simturile nu inseamna doar vaz, auz, pipait, miros si gust, ci si un univers mult mai subtil. Un medium atinge un obiect sau o persoana si se conecteaza la o realitate care poate fi perceputa cu un alt ochi. Este ochiul de lumina pe care in conceptia astrologiei esoterice il poarta in frunte Taurul. „Întunericul lasa loc luminii si iluminarii, ochiul Taurului se deschide, al treilea ochi sau unicul ochi din Noul Testament”, scrie Alice Bailey in „Astrologia Esoterica”.

Acest ochi nu ne confera tuturor darul clarviziunii, dar ne indreapta spre esenta lucrurilor. Iar ea nu poate fi perceputa din graba, in vreme ce mintea iti este asaltata de mii de ganduri si conexiuni, in vreme ce incerci sa te afirmi cu orice pret sau in timp ce gandesti ca lumea e o scena ori un loc al sacrificiului.

Este nevoie sa stai linistit la umbra copacului, sa mirosi florile si sa admiri fluturii. E poate primul exercitiu de meditatie al zodiacului.

E clar ca exista o serie de Tauri care isi vor petrece viata batandu-se cap in cap cu realitatea si cu ei insisi, in cautarea nesfarsita de a avea pentru fizic, pentru personalitate si nu pentru spiritual. Poate ca nu ar strica insa sa meditam la ideea ca omul e si fiinta materiala si fiinta spirituala si oricat am incerca sa vedem Taurul ca pe o creatura atasata de formele concrete, de utilitatea lucrurilor, el ne poarta, prin puterea si intensitatea emotiilor, dincolo de acestea. Insasi glifa acestui semn astrologic ne aduce aminte de spirit si de suflet. Doar in pacea pe care o coboara peste noi natura si perceptia emotionala a lumii sufletul se deschide spre mesajele subtile ale Cerului. Simbolul planetei Venus, planeta care guverneaza Taurul, un cerc care domina crucea materiei vine in sprijinul celor argumentate de mine mai sus.

Nu putem sa ajungem la iubire daca nu invatam sa vedem frumusetea din fiecare fiinta, din fiecare lucru oricat de mic din jurul nostru.

A avea trup, a avea suflet. A avea nu ne reduce la absurd, la bolovan, la palpabil. A avea ne poate da dalta cu care sa ne cioplim afara din piatra spre a avea spirit. Guvernatorul ierarhic si esoteric al Taurului este Vulcan, zeu al focului sau Hefaistos in mitologia greaca. Nu intamplator, cel mai urat dintre zei, Vulcan, a devenit sotul celei mai frumoase zeite, Venus. Frumusetea e in ochiul privitorului, iar ceea ce a iesit mereu din mainile acestei divinitati creative si indemanatice au fost lucruri care pe langa frumusete artistica si utilitate practica au si o calitate ascunsa. Mai mult, el este cel care a faurit tunetele lui Jupiter, a ajutat-o pe Minerva sa iasa din capul tatalui sau, a modelat-o din tarana pe Pandora. Iata cum Vulcan devine acela care scoate la suprafata, ne pune in fata propriilor slabiciuni si ne ajuta sa le depasim, sa le transformam, ne invata sa ne stapanim dorintele si sa le orientam spre spirit, ne ajuta sa ne eliberam din materie.

Propun ca pe final sa ne intoarcem totusi la Ferdinand si sa-i urmam exemplul: sa mirosim florile pana ne linistim sufletul pentru ca atunci nimeni si nimic nu ne mai poate abate de pe calea noastra, abia atunci suntem noi insine: iubire si frumusete.