Ada CocosEditorial

Saturn – „E o masura-n toate: tu, drumul drept il tine” (Horatiu)

Editorial de Ada Cocoș

Pumpkin-carriage
Sursa: http://www.greenmoxie.com

Despre Saturn ne place sa spunem ca este un „tip” dur. Poate la fel de dur precum regnul mineral pe care îl guvernează. Dar dacă ne gandim ca el era considerat si zeu al agriculturii, parca nu ne mai pare la fel de rece, ci mai degraba productiv. Agricultura depinde de o derulare precisa si de preferat previzibila a ceea ce numim anotimpuri sau timpuri ale anului. Nu ne putem astepta sa culegem roade in mijlocul iernii, asa cum nu ne putem astepta sa ninga in mijlocul lui august.

Ceea ce ni se pare noua frustranta este poate tocmai ciclicitatea, respectarea unor ritmuri naturale. Egoul nostru este invatat sa vrea aici, acum, imediat, ne dorim o bagheta magica pentru ca dovleacul sa devina caleasca de printesa, hainele saracacioase sa devina rochie de bal. Dar acest fel de derogari de la cursul firesc al lucrurilor nu tin mai mult de miezul noptii. Apoi, pentru rezultate durabile, pana la adanci batraneti, e nevoie de efort, de probe. Chiar si numai de proba pantofului (sic!) . In plus, „.Toate isi au vremea lor, si fiecare lucru de sub ceruri isi are ceasul lui.” Ecclesiastul 3:1

Saturn nu face nimic altceva decat sa deschida o poarta spre dreapta masura, ne invata vremea lucrurilor, despre sincronicitate, despre alinierea cu un ritm despre care ne place sa vorbim, dar pe care ne e greu sa-l tinem. Ce se afla intre marele tic-tac universal si ritmul inimii noastre? Cine ne face legatura intre experienta personala a lui aici si acum si experienta universala a infinitatii? Nimeni altul decat Saturn, numit si „cel care locuieste pe prag” sau „gardianul pragului”, „stapanul karmei”, marele examinator al faptelor noastre, cel care pune in balanta (Saturn este exaltat in Balanta). Liz Greene spune ca Saturn este „membrana care separa inconstientul personal de cel colectiv”. Nu as vrea sa va imaginati insa ca aceasta membrana reprezinta un zid de care nu se poate trece, o bariera impenetrabila, un „acces interzis”. Dimpotriva. Membrana hraneste ambele planuri, este conexiunea dintre ele si nu separatorul lor. Asa cum pielea noastra este o legatura dintre noi si exterior. Ne protejeaza, dar ne ajuta sa percepem ce se intampla in mediul inconjurator, ne ajuta sa ne autoreglam in conformitate cu stimulii externi si interni. La fel, Saturn face legatura intre vizibil si invizibil, intre material si spiritual ne invata ca orice actiune are o finalitate (fie ca suntem constienti de ea sau nu), ca actele nostre au consecinte (efecte), atat in plan spiritual, cat si in plan material, atat asupra noastra, cat si asupra celorlalti, asupra lumii inconjuratoare. Dar (si acest „dar” este foarte important), motivatiile (cauzele) cu care lansam o actiune sunt de capatai. Nu putem avea acces direct la colectiv atat timp cat motivatiile noastre sunt egoiste si strict orientate spre material pentru ca am putea produce ravagii.

A trece pragul lui Saturn presupune sa abandonam ideea de timp liniar si pentru asta avem nevoie de un alt nivel de constiinta (Uranus), de o alta intelegere a ceea ce numim „limita” (Nepun) si de o cu totul alta perceptie asupra transformarii interioare si exterioare (Pluton). Astfel, Saturn este cel care ne invata cum sa intram in sincronicitate cu Tot ca sa putem trece pragul, sa putem transforma apa in vin. Simbol al granitelor, limitarilor, frustrarilor si depresiei, Saturn reprezinta, in acelasi timp, efortul depus in mod concret cu un tel precis, disciplina, intelepciunea si autocontrolul. Adica exact ceea ce ne trebuie pentru a intelege ca nu exista, de fapt, limite, ci doar o masura a lucrurilor. Daca privim in jurul nostru, constatam ca umanitatea nu mai respecta de zeci de ani ciclurile planetei, ci traieste intr-un ritm si o intensitate care nu fac decat sa epuizeze resursele naturale, vitale. Am progresat tehnologic, dar distrugem cu consecventa natura, suntem din ce in ce mai multi si mai departe unul de celalalt. Asadar, ce anume materializam? Ce concretizam? In ce context? In ce ritm? Existenta noastra aici si acum face parte dintr-un context mult mai larg, context pe care il intelegem prin planetele pe care multi astrologi le numesc „transpersonale”. Dar transpersonalele reprezinta octave superioare ale planetelor personale: Uranus pentru Mercur, Neptun pentru Venus si Pluton pentru Marte. Aceste perechi sunt interconectate si prin intermediul „membranei” pe care o reprezinta Saturn, astfel ca nu cred ca este corect sa le consideram exclusiv personale sau transpersonale.

Revenind la Saturn, cred ca e important de spus ca eforturile noastre aici si acum, adaptarea noastra la aici si acum nu au valoare decat daca sunt intelese in context universal, daca ajung sa se sincronizeze ciclurilor universale. Asa reusim sa tinem drumul drept, sa facem lucrul potrivit la momentul potrivit si sa urmam drumul evolutiv firesc la care ne-am inhamat de multe existente incoace.

Asa, de plumb, cum il consideram pe marele zeu Timp, devorator al propriilor copii, el a domnit peste Epoca de Aur in care toata lumea traia in fericire si bunastare. Copiii lui, desi disparuti din lumea fizica, existau ca potential infinit, in pantecul sau nemasurat. La aceasta imagine m-a dus cu gandul Steliumul care se formeaza in Capricorn, pe 1 ianuarie 2014: Soare, Luna, Pluton si Mercur in conjunctie si Venus.

“As long as you don’t choose, everything remains possible” (atat timp cat nu facem alegeri, totul ramane posibil) spune Mr. Nobody, in filmul cu acelasi nume. Cu atat de multe planete dispozitate de Saturn, metaforic aflate in burta sa, totul ramane posibil. Dar Capricornul este unul din bratele Crucii Cardinale, configuratie foarte bine conturata si de prezenta lui Uranus in Berbec, a lui Jupiter in Rac si a lui Marte in Balanta. Astfel, va fi imposibil sa amanam alegerea, decizia, actiunea, exprimarea intregului nostru potential. Suntem in fata unui inceput care ne incurajeaza sa descoperim legatura dintre noi insine si cosmos, sa actionam in sincronicitate cu ceea ce ne inconjoara la nivel subtil si la nivel vizibil, sa intram in ritm. Tot vorbind despre ritm, mi-am adus aminte de o istorioara Zen pe care am sa v-o povestesc, daca tot m-am intins aici la vorba.

Un miriapod trecea pe o carare, cu cele 100 de picioare ale sale miscandu-se intr-o sincronizare perfecta. O broasca raioasa se minuna de pe marginea drumului si a intrebat:- Cum reusesti sa iti coordonezi atat de bine picioarele? Pe care dintre ele il misti primul?Miriapodul s-a oprit sa se gandeasca si de atunci nu a mai stiut cum sa mearga.

Dragii mei, sa ne aliniem, din nou, la linia simbolica de start a noului an si a oricarui nou inceput din viata noastra convinsi ca Saturn nu ne tine pe loc. Dimpotriva!

Va doresc toate bune sa se-adune in Anul Nou, „Sa traiti/ Sa-nfloriti/ ca merii, / ca perii, / In mijlocul verii, / ca toamna cea bogata / De toate-ndestulata!”