Jurnal de vacanta astrologica

Bun regasit!

Ne bucuram daca ne-ati dus dorul, dar ne bucuram si mai mult ca am revenit alaturi de voi, cititorii nostri fideli! Ecclesiastul ne invata ca toate isi au vremea lor si ca „vreme este sa taci si vreme sa vorbesti” (3:7). Vacanta aceasta a fost vremea noastra de tacere, aici, in paginile revistei. Dar a fost si vremea experimentarii in practica a lucrurilor despre care va scriem luna de luna. Eseu dupa eseu, filosofare dupa filosofare, previziune dupa previziune, rubrica dupa rubrica, ne transformam intr-un fel de mesageri, de invatatori. Dar, aceasta vacanta a insemnat vremea noastra de a fi elevi si de a asculta, de a trai si simti mersul astrelor intr-un microunivers incarcat de astrologie si de magie, in mijlocul celor patru elemente, impreuna cu oameni frumosi, in Tabara de astrologie Fidelia. Departe de tot ceea ce ne-ar fi putut distrage de la cautarile noastre, e mai usor de sesizat sincronicitatea, de inteles Legea Corespondentei, trezindu-te implicat in activitati care se afla in perfecta rezonanta cu tranzitele zilei.

Din alta perspectiva, am demonstrat stiintific, practic si astrologic ca pana si Fecioarele (aici includem persoanele care au marcaj in Fecioara, indiferent de nativitate) pleaca la un moment dat in vacanta. Este vremea lor sa-si aduca aminte ca au aripi si ca una dintre indatoririle lor este aceea de a aduce ordinea divina in planul terestru. Si o fac cel mai bine dupa ce isi organizeaza mintea, interiorul, dupa ce se despart putin de sarcinile mundane si calatoresc alaturi de Mercur pe frecvente mai subtile. Ca sa aiba apoi despre ce sa scrie! 😉

Si, se pare, a venit din nou vremea sa vorbim/scriem, asa ca, mai intai, va impartasim si voua cate ceva din experienta noastra de tabara:

Loredana Chiperi, redactor AstroText:

„Inca de la inceput trebuie sa recunosc ca mi-au fost depasite asteptarile: si la propriu si la figurat. Cu marele benefic, Jupiter, in semnul Leului alaturi de Soare si Mercur, vacanta se anunta plina de entuziasm si voie buna. Trebuie sa mentionez insa ca de Marte si Saturn in Scorpion (si in cuadratura cu planetele din Leu) nu am vrut sa tin seama inainte de vacanta. Ele au rolul lor, binemeritat si util in plan profesional. Da’ in vacanta nu-i bagam in seama, cel putin nu in asta. Visam la o vacanta relaxanta, la discutii astrologice lungi si fructuoase, la descoperire de sine la o cafea si la un vin alaturi de prieteni dragi.
Dar … nu a fost doar asa. Depasirea limitelor e expresia care defineste cel mai bine starea de spirit din tabara de astrologie de anul acesta. Fiecare are propriile lui limite pe care si le cunoaste sau si le descopera. Acum a fost momentul de a constata ca nu mi le cunosc. Ca pot mult dupa ce spun prima data ca nu mai pot. Marte si Saturn in Scorpion au forat adanc, cel putin in cazul meu, atat la nivel emotional cat si fizic.
Cu Luna in Scorpion, in primele doua zile active ale taberei, am planuit doua iesiri senzationale: o dupa-amiaza superba calare pe cai adevarati, dresati special pentru incepatori ca mine (mi-e frica de mor de animale – mari in cazul acesta) si o plimbare „relaxanta” prin padure numita astro-aventura (Jupiter in Leu, adora aventura).
Jumatatea de zi de calarie, a fost superba, pe masura trigonului dintre Soare, Mercur, Jupiter in Leu cu Luna din Sagetator. Ne-am adunat mai multe persoane cu marcaj Mutabil, pe Sagetator si Fecioara, si am plecat in calatorie. Am invatat sa calarim, mai intai in manej iar apoi pe dealuri si vai. Fiecare s-a echipat corespunzator, cu casca, pelerina, manusi si alte accesorii necesare si-am pornit la plimbare. Trairile fiecaruia nu le pot povesti, da’ ale mele cu siguranta!
Da, am facut-o si pe asta! Am reusit si-am urcat pe cal! Incurajata de fetele din jurul meu si mai ales de Bea, proprietara calului, (Taur cu ascendent Balanta, dupa cum ne-a spus imediat cand am intrebat-o). Nu am stat decat cateva clipe, care mi s-au parut veacuri, dar am poze, am dovada, am fost sus pe cal, am simtit calul cum respira, traieste.
Dupa asemenea intensitate, mi-am luat rolul de fotograf in primire si am facut poze, cu toate telefoanele si aparatele din dotare. Cum ce-am facut cat ceilalti au fost in plimbare calare? Am discutat tot despre cai, de rasa pura de data aceasta, cu un medic veterinar care venise sa potcoveasca caii. Si am avut grija de caini sau … la caini. Sa nu ma muste sau sa nu-si doreasca sa se joace cu mine. E clar ca aspectele tensionate din mine nu prea-mi dadeau pace.
Cateii erau foarte jucausi si blanzi, iar eu putin prea speriata. Dar pozele… Pozele facute de mine sunt extraordinare, nu au iesit miscate, doar putin tremurate! Doar… unele.
Sa va mai povestesc si cum s-a incheiat ziua? Cu un pahar de vin roze! Nu dezvalui marca! Locala. Si, bineinteles, o cugetare lunga.
A doua zi se anunta AstroAventura, asa ca o noapte buna de somn a sosit la fix.
Dar ce poate fi asa de complicat cu aventura asta astrologica? Dimineata a adus „divizarea” grupului in trei echipe.
Capitanul echipei noastre avea doar un Marte in Capricorn, in rest Apa si Foc. E drept, am avut parte de multa, multa apa. Focul s-a stins in fata apei. Drumul parcus a fost antrenant (sa spunem), am avut noroc de ploaie, la inceput domoala, apoi torentiala, obstacole diverse (garduri, paraiase, crengi de copac lasate la pamant) dar si de mici placeri ale locului: zmeura din belsug. Ursul s-a speriat de fata noastra si s-a retras. Am gasit toate cele opt balize, am raspuns la toate intrebarile astrologice. Cea mai mare provocare? Am intrat cu totii la apa, cu picioarele in lacul Belis. La anu’ trecem inot pe partea cealalta! Doamne, tot ce-mi doream atunci era o cada cu apa fierbinte! Daca nu cer prea mult as vrea si putina spuma, si un masaj, si … Da, bine, ma trezesc! Un ceai sau o ciorba calda. E bine asa.
Seara s-a incheiat cu un vin rosu! Tot marca locala.
Ce au facut celelalte doua echipe? La una din ele, capitanul a abandonat din cauza apei, se spune. Cealalta s-a tinut doar de cantece (trage cu urechea la „Pescarul amator”), poezii, poze si filmulete. Aventura e putin spus! A fost un adevarat spectacol! O zi pe cinste! Nu degeaba, i se spune Astro-aventura. Am discutat déjà cu Diana [n.r. Spinean]! La anu’ va fi pe masura lui Jupiter in Fecioara, evoluat spiritual!
Dupa doua zile in care consumul emotional si fizic a fost la cote maxime, sa ne apucam de treaba zic! Suntem in tabara de astrologie, deci sa ne jucam astrologic! A trebuit sa dibuim criminalul in serie! Nu va speriati! Doar printre astrograme! Apoi am investigat hartile persoanelor care au experimentat moartea clinica. Da’ asta nu-i de Jupiter in Leu cum visam eu! Asta-i de Scorpion: Marte si Saturn in Scorpion si in aspect tensionat cu toate planetele din Leu!
Rasete si voie buna ca la jocul astrologic, „Nu te supara frate”, conceput de Laci, nu am vazut in toata tabara. Sau poate ca da! In seara in care ne-am uitat la pozele din Astro aventura. Inca nu-mi dau seama de ce m-am ingrasat! De la mancare sau de la ras?!? Dar mai conteaza cand te simti atat de bine?
Ziua de sambata, a fost, in sfarsit, asa cum am visat eu acasa la mine. Relaxare, liniste, rasete, astrologie aplicata pe eveniment, pe om, plimbare la lac, inot in lacul Belis (pentru cei cu multa apa in harta, eu doar cu foc nu mi-am permis). Seara, discoteca, in aer liber sub clar de Luna Plina in Varsator, cu lampioane care au purtat dorintele noastre spre Cer. Si foc! Foc de tabara si vin pe alese!”

Raluca Nistor, cititor fidel al revistei si cursanta Fidelia:

„Intotdeauna am avut probleme in a percepe cu adevarat semnul zodiacal al Sagetatorului. Destul de ciudat, cred ca ati gandi, daca v-as spune ca am aici amplasate 3 planete si Nodul Sud. Si, cu toate acestea, este adevarat. Simteam ca imi scapa ceva din vedere, ca perceptia mea in legatura cu energia acestui semn zodiacal era una incompleta sau era una la nivel superficial, nu reuseam sa patrund dincolo de suprafata. (…) Nu reuseam sa il simt, ceea ce pentru mine constituia o adevarata sursa de frustrare, pe care o purtam in sufletul meu de cativa ani buni de zile. Situatia asta insa avea sa se sfarseasca in urma unei experiente deosebite pe care am avut oportunitatea sa o traiesc in cadrul Taberei de Astrologie organizate de Scoala Fidelia.”

Raluca a participat la Astro-aventura in echipa care a ramas fara capitan. A pornit la drum cu multe temeri, dupa cum ne povesteste chiar ea:

„De ce? Motive erau destule: ma temeam de ridicol, de faptul ca voi fi impiedicata de conditia mea fizica sa pot finaliza traseul prestabilit, ma temeam de o eventuala intalnire cu animalele salbatice, ma indoiam de faptul ca as fi fost capabila sa ma pot orienta in spatiu intr-un mod corespunzator. Dar cel mai mult ma ingrijora ideea lucrului in echipa, din simplul considerent ca nu reuseam sa inteleg cum voi putea colabora cu ceilalti membri ai echipei in care urma sa fiu repartizata, din moment ce nu ne cunosteam deloc. Unii dintre participantii taberei beneficiau de avantajul ca se cunosteau de ani de zile, iar ceilalti avusesera ocazia ca in decursul timpului petrecut in tabara sa se cunoasca, sa se familiarizeze intre ei. Eu, neavand ocazia de a participa la intregul program al taberei, eram deja un out-sider, o persoana din afara, care urma sa aterizeze brusc in mijlocul lor. Nu stiam in ce masura, datorita timpului foarte scurt avut la dispozitie, ne puteam armoniza energiile personale, pentru a deveni o echipa. Trebuie sa recunosc ca am fost la un pas de a bate in retragere si de a anula participarea la aceasta competitie, insa, mi-am dat seama ca daca as fi facut acest lucru, ulterior as fi regretat si tot timpul m-as fi intrebat: „Cum ar fi fost daca…?”

Raluca si-a oferit ocazia de a afla „cum ar fi fost daca”. Si chiar a aflat foarte multe:

„…mi s-a confirmat ceea ce banuiam de mult timp. Si anume faptul ca astrologia poate fi transformata intr-o punte de legatura intre sufletele unor oameni care se intalnesc pentru prima data. Apoi discutiile au capatat o tenta mai personala, pentru ca la sfarsitul acelei zile sa realizez ca am legat niste prietenii speciale si-mi doresc ca acestea sa dureze pentru tot restul vietii mele. Pe masura ce continuam traseul, simteam cum energiile tuturor incep sa se armonizeze, nu mai erau energii distincte care se ciocneau intre ele, ci incepusera sa fuzioneze, constientizam cum devenim una si aceeasi energie, o echipa solida, cum nu reusisem sa fim pana atunci.”
(…)
„Au existat niste momente pretioase, dar ceea ce m-a marcat cel mai mult, erau constientizarile pe care le efectuam in sufletul meu. La un moment dat, sufletul meu s-a detasat de ceea ce se intampla in jur, si am putut avea o perspectiva generala a situatiei si obiectiva asupra mea. Abia atunci am realizat ca, fara ca macar sa constientizez cand anume, reusisem sa imi depasesc toate blocajele care imi bantuisera sufletul in acea dimineata si care au fost pe punctul de a ma determina sa renunt la expeditie. Ma temusem ca voi avea probleme in parcurgerea traseului din cauza conditiei mele fizice si a stilului de viata oarecum sedentar din ultimul timp. Si, realizam in momentul introspectiei pe care o faceam, ca nici macar nu se punea problema de asa ceva. Parcursesem distante destul de lungi, urcasem si coborasem pante, in coditii putin favorabile, si nu resimteam nici cel mai mic inconvenient de natura fizica. Iar in ceea ce priveste teama in legatura cu imposibilitatea orientarii in spatiu, pana si aceea a disparut. Nu as fi putut explica ce anume si cum s-a intamplat in acea zi, cert este ca ceva din interiorul meu, un instinct de a carui existenta nu am fost constienta pana atunci, s-a activat. Lucrurile au mers ca pe roate din momentul in care mi-am asumat sarcina orientarii echipei noastre si nu ne-am mai ratacit, si nu ne-am mai incurcat nici macar o singura data. Am realizat in acel moment al introspectiei mele ca atunci cand conducatorul grupului nostru a plecat, a fost momentul in care in interiorul meu s-a produs un declic. Atat de rau imi parea pentru felul in care se simteau colegele mele, incat mi-am dorit sa le incurajez, sa le redau speranta si increderea in ele, sa le ajut sa isi ridice autoaprecierea. In clipa in care am ramas singure si le-am vazut atat de descurajate, toate temerile mele au disparut, iar in momentul in care am vazut ca ele si-au depozitat toata increderea in mine, nu stiu ce anume concret, poate simtul responsabilitatii si grija pentru cei din jur, m-au determinat sa imi mut centrul de interes de la mine spre cei din jurul meu. In mod ironic, oarecum, si neasteptat a fost constientizarea faptului ca in momentul in care imi incurajam colegele sa aiba curajul de a-si explora si extinde propriile limite, fara sa imi dau seama, mi le-am explorat si extins si eu pe ale mele.
(…) Dar cel mai valoros lucru care mi-a ramas pentru totdeauna in urma acestei experiente, a fost infaptuirea miracolului de a reusi sa percep, sa simt cu adevarat, energia Sagetatorului. In cele din urma, am reusit sa activez Sagetatorul din mine, i-am permis sa se manifeste si pentru prima data am reusit sa il inteleg cu adevarat. As putea spune ca, dupa multi ani, eu si Sagetatorul am reusit sa facem pace. Chiar acum, in timp ce scriu acest articol, privesc diploma primita in urma participarii la concursul Astroaventura, diploma care are ilustrata imaginea…unui Sagetator…. , si, instantaneu, un zambet mi se infiripa pe buze. Trebuie sa recunosc ca acum aceasta diploma sta amplasata pe peretele camerei mele de lucru, dar nu in ideea de a defila cu diploma in sine, ci pentru faptul ca pentru sufletul meu aceasta diploma constituie armistitiul cu energia Sagetatorului cu care m-am infruntat si luat la tranta atatia ani la rand.
Nu stiu daca cineva poate constientiza cat de mult a insemnat pentru mine acest lucru, insa eu sunt profund recunoscatoare pentru aceasta revelatie, abia acum ma simt intregita, completa. Si toate aceste constientizari nu ar fi putut avea loc in lipsa experientei descrise mai sus, motiv pentru care doresc sa multumesc acum, tuturor celor care si-au adus contribuita: Scolii de astrologie Fidelia, organizatorilor taberei, profesorilor nostri, si, mai ales, colegelor mele de echipa. Ati fost minunate, si va transmit si eu la randul meu oriunde ati fi in acest moment, ca am toata increderea sa merg alaturi de voi pana la capatul lumii si inapoi.
Va multumesc tuturor!”

Dupa asemenea marturisiri, devine dificil de adaugat ceva. Cu siguranta, noi, toti participantii la aceasta tabara, am descoperit ceva despre noi insine, o poarta catre bucatele de suflet compuse din vibratii zodiacale cu care poate nu ne identificam intotdeauna, pe care poate nu le recunoastem sau pe care nu stim cum sa le activam. Cu alte cuvinte, ne-am descoperit elementele, puterile, despre care ne-a scris, in acest numar, Cristiana. Ne-am oglindit unii in sufletul celorlalti si in sisteme de case diferite. Pentru ca, trebuie spus, reflectiile din articolul Dianei sunt cu siguranta inspirate de povesti recente si cat se poate de reale. De tabara.

Cu speranta ca veti descoperi idei interesante de vacanta, dar si idei pentru experimentari astrologice personale, va invit la lectura acestui numar al revistei. Cu promisiunea ca si in numerele urmatoare vom presara cate putin din soarele acestei veri astrologice!

Ada Cocoș,
Redactor Șef