Luna octombrie 2014 – luna oglindirii in celalalt

Lupta dintre autonomie si dependenta, inceputa dupa cum spuneam inca din luna precedenta, se adanceste din ce in ce mai tare in toate relatiile si pretinde o rezolvare. Aceasta lupta va face ca foarte multi, mai ales dintre cei neavizati, sau cei care nu tin cont de sfaturile astrologilor, sa rabufneasca pana la pierderea totala a controlului asupra relatiilor pe care le au.

Foto: Peter Kirkeskov Rasmussen

Foto: Peter Kirkeskov Rasmussen

In aceasta luna frumoasa de toamna, frigul incepe sa se faca simtit, aparand necesitatea de a mai pune o haina pe noi, si la propriu si la figurat. La propriu, ar fi foarte indicat sa tinem cont mai mult de gusturile partenerilor, iar la figurat, ar fi cazul sa ne controlam izbucnirile vulcanice, dar si sa ne protejam de ale celorlalti. Este bine sa fim pregatiti si sa ne asteptam ca luna octombrie, in ciuda bogatiei si frumusetii ei, este o perioada in care vom avea un comportament vulcanic. Balanta tinde la armonie si echilibru, dar abia dupa ce se manifesta extremele. Este ca un balansoar in care atunci cand unul este sus celalalt este jos, iar la echilibru nu sta niciodata. Echilibrarea nu o putem face decat din noi, intelegand acest fenomen.

Un paragraf din Osho, pe care il citez mai jos, mi s-a parut ca descrie perfect aceasta luna, in privinta relationarii: Am auzit ca dimineata devreme, pe o plaja, un betiv a vazut un barbat facand flotari. Betivul s-a invartit in jurul lui, s-a uitat foarte atent dintr-o parte si din alta, iar in cele din urma a spus: “Nu ar trebui sa ma bag intr-o chestiune atat de intima, dar trebuie sa-ti spun ca ti-a plecat iubita!”.

Cam asa stau lucrurile in privinta relationarii, pe parcursul acestei luni. Fiecare incearca sa fie cat mai frumos, musculos, isi acorda o mai mare atentie siesi, simtind ca il deranjeaza dependenta: fie se amageste singur si, fugind de o dependenta risca sa ajunga la alta (cum ar fi parerea ca alcoolul te poate face sa vezi lucrurile mai clar), fie isi antreneaza fizicul, crescandu-si stima de sine, privindu-se in oglinda.

Dar unde este celalalt ? Teama de dependenta s-ar putea sa il faca sa dispara pe celalalt. Si atunci vin si intreb: la ce bun o floare inflorita daca nu are cine sa o admire si sa-i simta parfumul ?

Este cazul sa ne intelegem corect dependenta si sa o echilibram. Este momentul sa renuntam la oglinda, care ne arata doar o imagine seaca, singulara, neadevarata si sa ne oglindim in ochii partenerului: sa tinem cont de parerile lui, de criticile lui, sa ne imbracam cu hainele care ii plac lui, sa folosim parfumul care ii place lui. Este momentul sa multumim tuturor partenerilor, chiar si mai ales celor pe care ii consideram dusmani, pentru parerile lor critice la adresa noastra, si sa incercam sa acceptam in primul rand ca poate aceia suntem noi, asa cum suntem vazuti si nu cei care ne credeam si sa incepem sa ne transformam in directia aleasa. Caci nu te poti supara pe medic daca iti descopera o tumoare, sau pe sef daca te sanctioneaza ca ai gresit, sau pe sot daca iti spune ca fusta nu te mai incape, etc.

Cu cat ne cramponam mai mult si ne indarjim in lupta pentru autonomie cu atat mai tare ni se va reliefa si ne va durea dependenta. Daca vom intelege si vom concilia corect dependenta de celalalt, atunci vom avea acces la cunoasterea structurii in profunzime atat a noastra cat si a relatiilor cu ceilalti.

Si, in loc sa cautam alt medic, alt sef, alt sot, care ne vor reliefa mai devreme sau mai tarziu aceleasi lucruri, ar fi cazul sa acceptam ca tumoarea face parte din noi si in felul acesta sa o eliminam, sa intelegem ce am gresit si sa nu mai repetam greseala, sa ne pliem si sa ne modelam dupa gusturile partenerului, caci armonia inseamna dizolvarea opozitiei.

Deci, sa privim atent in ochii partenerului, ca sa ne vedem mai bine!

ADINA BINDER

adina-binder-autor