Coarda sensibilă
Ca să obții sunete clare și armonioase, trebuie să ai un instrument acordat. Atunci când acordezi o chitară, spre exemplu, odată ce una din corzi este în tonalitatea standard dorită, le poți regla și pe celelalte. La fel și-n astrologie, dacă dorim să obținem hărți natale armonios exprimate, trebuie să știm să le acordăm.
În opinia mea, coarda care este în tonalitatea standard dorită, în cazul unei hărți, este reprezentată de aspectul planetar exact sau, în lipsa lui, de aspectul perfect sau, mai frecvent, de cel mai strâns aspect (major, aplicant) dintre două planete [1].
Tendința planetelor aflate în dinamică este să perfecteze relația dintre ele, așa cum și noi tindem spre consolidarea elementelor care ne compun viața, fizicul, psihicul într-un tot cât mai unitar. La momentul în care cineva s-a născut, planetele aflate cel mai aproape de o relație perfectă [2] vor da tonul în privința dinamicii [3] sale și a evenimentelor din viața sa. Relația simbolică dintre cele două planete ne arată care sunt acele elemente ale vieții (sau ale persoanei) sale care sunt cel mai strâns interconectate și care au, astfel, prioritate pe ordinea de zi a nativului.
Ce facem practic? Întâi, sortăm aspectele și le alegem doar pe cele majore și aplicante dintre Lună, Mercur, Venus, Soare și Marte sau dintre acestea și planetele de generație – Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun și Pluton [4]. Apoi, îl alegem pe cel care se produce în orbul cel mai mic, ca valoare. Odată identificat aspectul, îl interpretăm prin procedura standard, luând în calcul:
– natura sa (tensionant sau conciliant) și implicit natura zodiilor pe care se formează (diurne/nocturne, cardinale/fixe/mutabile, aer/apă/foc/pământ);
– semnificațiile naturale ale planetelor implicate;
– casele implicate;
– rolurile jucate de planetele implicate (ca stăpâni de case).
Desigur, cel mai strâns aspect poate fi unul separant (în destrămare), dar aș miza mai puțin pe acesta și mai mult pe unul aplicant, chiar dacă se produce într-un orb puțin mai mare decât cel dintâi. Aspectul separant poate să fie un indicator pentru ultima chestiune aflată pe ordinea zilei de ieri a nativului. Ea îi poate preocupa încă mintea și-l mai poate solicita, însă tinde să iasă din vizorul său, fie c-a rezolvat-o sau nu. Aspectul aplicant, în schimb, arată ceea ce se află în vizorul nativului sau următorul pas de făcut (conștient sau inconștient).
Aspectul cel mai strâns din hartă s-ar traduce și prin cel mai puternic dintre aspecte, în sensul de cel mai limpede/clar (sunet). Poate fi și cel mai acut, dacă acesta este o conjuncție sau un aspect tensionant (cuadratură sau opoziție) și se produce într-o două planete semnificative [5] din harta sa.
Dar, dacă este unul armonios ce ar mai fi de rezolvat acolo? În cazul aspectului armonios riscul este ca nativul să se culce pe-o ureche în chestiunile pe care acesta le simbolizează și, cu toate că ele sunt în vizorul său, să aibă senzația că vor evolua în bine, de la sine, și nu este întotdeauna cazul. Singura treabă pe care o avem de făcut aici, ca astrologi, este să-i semnalăm nativului existența potențialului indicat de acesta și să încurajăm exprimarea sa pur și simplu. Sunt de părere că o va face, natural, într-un fel care n-o să-i dea dureri de cap sau țiuit în urechi. Exprimarea sa optimă ar putea fi reglajul de finețe necesar pentru ca harta să-i sune bine.
Dacă vrem, putem ierarhiza toate aspectele din hartă în funcție de forța (orbul) lor, pornind de la cel mai strâns la cel mai larg (considerat și în afara orbului permis, adică de la zodie la zodie). Privindu-le astfel, putem căpătă o nouă perspectivă asupra agendei nativului.
Nick Campion afirma despre cel mai strâns aspect dintr-o hartă că ar descrie principalul fir narativ al poveștii codificate de aceasta. Oricum am spune-o, ideea este aceeași și anume că ne este de folos să identificăm acest aspect și să-i acordăm importanța cuvenită în interpretarea hărții. S-ar putea ca atunci când atingem chestiunea pe care el o simbolizează, să constatăm că am atins coarda sensibilă a posesorului acelei hărți. S-o facem, însă, doar dacă intenția noastră este de a-l ajuta să-și acordeze harta…
Vă doresc să obțineți sunete cât mai clare și mai plăcute auzului! 🙂
Note:
[1] (a) Cel mai strâns aspect = cel care se produce în orbul cu valoarea cea mai mică.
(b) Aspect major = conjuncție, opoziție, cuadratură, trigon, sextil.
(c) Aspect aplicant = acela în care planeta mai rapidă se îndreaptă către planeta mai lentă în vederea formării aspectului exact (de regulă, dacă nu este retrogradă, planeta mai rapidă are un număr de grade mai mic decât planeta mai lentă).
[2] Atunci când vorbim despre aspecte planetare, o relație perfectă nu este același lucru cu o relație armonioasă. Pentru că putem avea o cuadratură perfectă sau care tinde spre perfectare (aplicantă), iar acest tip de aspect nu are nici pe departe o natură conciliantă. Sensul de relație perfectă este relativ și în acest context desemnează, de fapt, o relație perfectă pentru posesorul hărții și anume aceea care servește cel mai bine scopului sau destinului său.
[3] Considerarea aspectelor planetare în dinamică, în harta natală, constituie o abordare mai rară, dar deosebit de funcțională, preluată din ramurile electivă și orară ale astrologiei.
[4] Aspectele între planetele de generație sunt mai puțin relevante într-o hartă natală, fiind importante, în acest caz, din perspectiva caselor pe care le pun în legătură. Altfel, ele sunt, așa cum le spune și numele, comune mai multor persoane.
[5] O planetă semnificativă poate fi Luminătorul dominant, stăpânul Ascendentului, o planetă angulară, în demnitate, ș.a. – vezi articolul ”Vânează demnitaru’!” pentru detalii.
