Ce și cum se vede în cărțile de Tarot

Dialog telefonic:
– Sunteți doamna Cristina, astrolog?
– Da.
– Vreau să vin până la dumneavoastră.
– Sigur. În ce problemă?
– Păi trebuie să-mi faceți o astrogramă și să-mi spuneți cine a furat actele de la casă.
– …?! Mă tem că nu pot să aflu din astrogramă acest lucru.
– Cum? Nu vedeți în astrograma mea asta? Atunci poate îi faceți astrograma lui fii-mea. Și vedeți acolo.
– Doamnă, nici în astrograma ei nu pot vedea acest lucru.
– Poate vedeți în cărți atunci.
– Mă tem că nu pot să vă ajut*, pentru că nu văd nici în astrogramă și nici în cărți cine v-a furat actele de la casă.
– Nu? Dar ce vedeți?
…

Acest dialog recent se adaugă la un altul:
– Doamna Cristina, sunteți un om religios?
– Aș spune mai degrabă credincios.
– Știți că biserica nu e de acord cu astrologia și Tarotul. Cum se împacă ele cu faptul că sunteți un om credincios?
– Se împacă foarte bine.

Pornind de la aceste două dialoguri, am decis ca tema articolului meu de astăzi să fie: Ce și cum văd eu în cărțile de Tarot.
Nu am puteri nemaipomenite, nu dezleg enigme, nu rezolv … vieți.

Așa cum există componenta materială a lumii în care trăim, există și componenta – să-i spunem – energetică, spirituală. Și există extrem de multă informație. Nu o putem primi pe toată deodată, pentru că nu suntem copți suficient. Informația vine la noi prin diverse medii. Atunci când cineva vine la mine pentru a obține niște informații, cărțile de Tarot reprezintă un mediu, iar eu – un instrument. Evident, cărțile de Tarot nu constituie singurul mediu de transmitere de informații. Iar apropo de definirea mea drept instrument, acest lucru întărește ceea ce am spus mai devreme, cum că nu am puteri nemaipomenite. Nu este mintea mea cea care concepe informația și dă soluția – dacă se punea problema vreunei soluții – eu doar primesc cumva o anume informație, care nu are legătură cu mine și pe care o transmit într-un mod cât mai neutru cu putință persoanei la care trebuie să ajungă.

Cum se realizează consultația de Tarot? Avînd la bază cîteva chestiuni esențiale:

• Cărțile nu se testează. Dacă cineva nu are încredere în ele, să nu le folosească. Nu este de dorit ca ele să demonstreze că sunt funcționale.
•  Întrebarea adresată lor trebuie să fie etică și confidențială – nu se întreabă ce face vecinul/ vecina și nici cum s-ar putea să i-o plătim șefului pentru nedreptatea flagrantă pe care (considerăm noi că) ne-a făcut-o.
• Întrebarea trebuie să fie clară. Dacă este vagă și ambiguă, răspunsul pe care îl vom primi va fi vag și ambiguu. (Tarotul este extrem de sensibil la modul în care este folosit – ești neîncrezător, îți dă răspunsuri care să-ți confirme neîncrederea, ești neclar/ evaziv, îți dă răspunsuri neclare/ evazive)
• Cărțile trebuie lăsate să răspundă clar, nefiind condiționate de speranțele/ dorințele noastre, drept pentru care întrebarea nu va fi: Cum să fac să fiu împreună cu Ion/ Maria? Ci: este Ion/ Maria persoana potrivită pentru mine?
• Răspunsurile trebuie să ne fie de ajutor. Am primit de multe ori întrebarea: când voi muri? Iar răspunsul meu a fost: când vei fi chemat, fii sigur că vei răspunde prezent și te vei duce. Nici mai devreme, nici mai târziu…

Și ultima chestiune: să nu uităm că dăm socoteală pentru tot ceea ce facem. (Apropo și de cel de-al doilea dialog, cel cu religia). Am fost rugată la un moment dat să fac ceva. Să fac ceva, în condițiile în care ea voia și el nu. Să fac ceva, să vrea și el. Ce să fac? Prăjituri?

În loc de concluzie: nu este necesar ca toată lumea să abordeze Tarotul. Și, apropo de cei care îl abordează, Tarotul răspunde fiecărei persoane la nivelul de înțelegere al persoanei respective.

CRISTINA PODOREANU

*Nota redacției: autoarea nu practică astrologia orară pentru a oferi informații la acel tip de întrebări.