Despre vectori în astrologie

Imagine de Cristiana Tanase
Imagine de Cristiana Tănase

Cel de-al treilea semn mental al astrologiei, Vărsătorul, priveşte schiţa energetică a lumii şi onorează coerenţa structurii din spatele tuturor formelor, emoţiilor şi intuiţiilor noastre. Înţelegând harta inidividuală de acces la energiile fundamentale, Vărsătorul aprinde în noi forţa care arată că orice gând răzleţ, orice cuvânt interior, orice stare a sufletului şi orice întâmplare din afară urmează un program, respectă instrucţiunile după care funcţionăm. Geniul lui, departe de conotaţii pretenţioase, deţine mai degrabă fineţea de a recunoaşte incredibila geometrie energetică a sistemelor vii. Simţind-o, caută mai apoi metode de deblocare a căilor înnodate din neînţelegere sau stagnare.

Din perspectivă de Vărsător, a privi un om ca instalaţie unică prin care un spirit emite fiinţare este un punct de plecare de unde se deschid porţile. Dar înainte de a urmări traseul energiei într-un anumit sistem, Vărsătorul din noi are nevoie să ştie că izvorul ei este acelaşi pentru toţi: din aceleaşi esenţe tari şi perfecte ne înălţăm fiecare; reţelele noastre energetice sunt personalizate, dar au aceeaşi sursă. Îi putem spune, pur şi simplu, suflu de viaţă.

Mintea uraniană place astrologiei, iar astrologia place uranienilor pentru că harta simbolică desenată de instrumentele astrologice respectă unghiurile energeticii umane, dezvăluie canale de alimentare, emisie şi recalibrare, nelăsând niciun circuit neaprins.

Încercând să înaintăm în condiţiile date ale unei realităţi tridimensionale, ne-am folosit de fragmentare şi în astrologie. Am jonglat cu noţiuni de bine-rău, calităţi-defecte, oportunităţi-pericole, planete benefice-malefice etc. În vremurile actuale de transformare, însă, astrologia traseelor energetice interioare coordonate pe principii vectoriale câştigă teren şi rezultate concrete.

Se ştie, un vector are trei componente: origine, direcţie şi măsură. Într-o astrogramă natală identificăm aspectele personalităţii şi căutăm să le descifrăm programele optime de utilizare, tocmai pentru a permite în acest fel curgerea fluentă prin noi a energiei despre care vorbeam anterior. Recunoaştem în orice combinaţie astrologică (planetă-semn, planetă-casă, casă-guvernator, aspecte între planete etc.) posibile scenarii de coborâre, stabilizare sau urcare. Vedem vibraţiile joase şi căile de înălţare. Mai mult, înţelegem că totul este mişcător, că avem necontenit alegeri de făcut şi ne întrebăm spre ce înălţimi ar trebui să ne deschidem căutările.

Astrologia abordată vectorial ne-ar putea explica viaţa astfel:

  • Luându-ne un traseu energetic la care vrem să lucrăm (de exemplu, planetă-semn), originea vectorului astrologic ar fi nivelul de conştiinţă pe care ne aflăm la un moment dat. Acesta ar fi un punct oarecum intrinsec, pe care ne poziţionăm automat, ca rezultat al înţelegerilor cucerite până acum în domeniul combinaţiei astrologice alese spre analiză.
  • Direcţia ar putea avea semnificaţii diverse:

– Orice combinaţie astrologică acoperă mai multe arii de experienţă interioară şi exterioară. Putem alege să rafinăm, de pildă, funcţia mercuriană ca receptivitate a percepţiilor, ca exerciţiu al logicii, ca verbalizare a propriilor idei etc.

– Direcţia poate fi şi de comprimare sau expansiune. Dezechilibrele provenite din exces se corectează micşorând, cele provenite din blocarea manifestării se ajustează mărind. Mergând tot pe exemplul mercurian, prea multă risipă a energiei prin vorbă se vindecă prin exerciţiul tăcerii, prea mult cuvânt înăbuşit prin cuvânt rostit.

– Direcţia ca axare pe explorări interioare sau exterioare. Ce este înăuntru atrage sau creează ce este în afară şi întotdeauna lumea interioară din care porneşte totul are nevoie de îngrijire din partea noastră. Însă şi derularea exterioară solicită atenţie egală. De pildă, bunul gust venusian descoperit ca talent înnăscut cere exerciţiu şi folosirea acestei energii prin materializare în forme armonioase.

  • Măsura vectorului astrologic ar corespunde proporţiei ocupate în ansamblul hărţii de combinaţia la care lucrăm. Alocăm unui traseu din psihic atenţia necesară pentru a-l mai rafina cu un pas, apoi avem nevoie să ne deplasăm atenţia şi spre alţi vectori ai personalităţilor noastre, astfel încât întregul sistem să fie echilibrat pe nivelul respectiv de conştiinţă. Dacă înaintăm cu o măsură prea mare pe un circuit, ceea ce rămâne în urmă pe un altul ne trage în jos mai devreme sau mai târziu. De aceea, măsura creşterii propuse, atunci când demarăm lucrul cu o schemă astrologică, e bine să fie corect evaluată din faza de start în funcţie de celelalte ramuri energetice ale fiinţei noastre.

Pătrundem, deci, secvenţial pe aceste culoare, explorăm aceşti vectori ai fiinţei noastre şi devenim astfel instalaţii complexe prin care energiile primare găsesc cale liberă şi înaltă de manifestare pe Pământ. Mintea centrală care coordonează această lucrare ni se dezvăluie şi ea, pe măsură ce înaintăm şi reuşim să-l întâlnim pe Vărsătorul din noi, inginerul care ştie de ce şi cum, de la sursă până la mecanismul complet, aflat în funcţiune perfectă.

CRISTIANA TĂNASE

cristiana-tanase-autor