Cristiana TanaseEseuri & Reflectii

Cu bucurie, pe drumul Soarelui

cris-drumul-soareluiNotă: În astrograma mea ridicată în sistem Placidus, Soarele este interceptat în casa I, poziţionat pe ultimul grad (anaretic) de Peşti, în cuadratură cu Neptun. Dincolo de dilemele personale care îmi modelează fiecare zi din viaţă în jurul întrebării de fond “Cine sunt eu?”, articolul acestei luni mi-a adus o nouă provocare: ce şi cum să scriu despre Soarele din astrogramă ţinând cont că mie însămi îmi este atât de dificil să îl delimitez şi să îl clarific în mine?

M-am mai întrebat dacă oamenii care se percep mai ancoraţi în propria individualitate, puşi în faţa unui manual de astrologie, ar reuşi să identifice corect în interiorul lor (doar) atributele Soarelui. Forţa vitală, personalitate exterioară, imagine conştientă de sine – produc acestea într-adevăr un declic când e să ne înţelegem astrologic sau ne captează mai mult atenţia confirmarea, prin astrologie, a întregului tablou, alcătuit din Soare plus celelalte multe alte zone din noi (Lună, Mercur, Venus, Marte etc.)? Când ni se explică, de exemplu, pe lângă Soarele din Rac, şi Luna în Capricorn, Mercur, Venus în Leu, Marte în Berbec etc., parcă abia atunci portretul nostru astrologic se strecoară aproape de noi, devine real şi primeşte validarea noastră.

Şi atunci, cine este, strict, Soarele din astrogramă? De unde până unde e rostul lui în sistem?

Conştientă că trebuie să tratez subiectul cu precauţie tocmai pentru că instrumentele mele interioare de investigaţie sunt, pe acest front, înceţoşate şi atipice, mi-am zis să mă descurc şi eu cum pot cu ce am… Aşa că, făcând apel la o strategie neptuniană adesea utilizată şi în astrologie, mi-am propus să meditez la propriu pe marginea acestor întrebări.

Nu voi umple acest spaţiu cu descrierea absolut subiectivă a experienţei mele, însă punctez totuşi ideea de la care am pornit: dacă ar fi să îţi imaginezi o călătorie în Soare, ce ai găsi acolo, cu ce fel de stări primite în dar te-ai întoarce acasă?

Şi-aşa, mergând pe unde ştiu eu drumul, am ajuns în final la răspunsurile care altora le-au fost mai evidente de la bun început:

  • Pe de o parte, fie că o conştientizăm sau nu, Soarele din astrogramă este motorul din noi care ne ajută să strălucim, să radiem energie de viaţă.
  • Mai corespunde unui simţ aparte al identităţii, adică acelei impresii existente în fiecare dintre noi că este centrul propriului său univers. În lumea noastră este nevoie de o asemenea coeziune, de recunoaşterea interioară că avem dreptul la bucuria de a fi noi înşine, împreună cu sarcina să ne exercităm în mod echilibrat acest drept. Aşadar, Soarele din astrogramă reprezintă, în mod neutru, capacitatea noastră de a ne percepe ca actori principali ai vieţilor noastre şi de a ne asuma aceste roluri.
  • Soarele din hartă îl presimţim mereu în noi; ştim că ne este predestinat să devenim eroul care îi aduce atributele în manifestare ideală, însă la toate acestea se ajunge învăţându-l pas cu pas (ca semn, casă, aspecte). În mod practic, pe parcursul acestei deveniri vom avea de trecut probe de individualizare, astfel încât la un moment dat să putem rosti: “Îmi revendic propria persoană. Ştiu cine sunt şi ce vreau.” De câte ori nu am lăsat de la noi, mânaţi de teama ascunsă că celorlalţi nu le-ar plăcea să ne impunem voinţa în mod egal cu ei? Sau, invers, de câte ori nu am forţat voinţa noastră asupra altora? Bine integrat, Soarele din astrogramă ne fereşte de aceste extreme. El reprezintă acea stare a fiinţei noastre când ştim, total stăpâni pe noi, să ne urmăm dorinţele care ne privesc doar pe noi şi când ştim să încurajăm cu generozitate o atitudine asemănătoare şi în ceilalţi.
  • Atunci când găsim cum să fim cu adevărat pozitiv ceea ce indică Soarele din astrograma noastră, forţa sa va fi suficient de mare încât să atragă, să disciplineze şi să dea consens, în jurul unui centru solid, trăsăturilor de personalitate şi intenţiilor indicate de restul hărţii. În felul acesta, reuşim să consolidăm şi să ne închegăm toate laturile după modelul fizic al sistemului solar, într-un dans perfect pe care vom ajunge să îl executăm pur şi simplu fiind noi înşine.
  • Cât despre impulsul creator care se află în spatele Soarelui astrologic, ce altceva ar putea să susţină în noi voinţa de a trăi, de a continua aventura vieţii, dacă nu certitudinea de fond că putem găsi mereu căi noi şi mai frumoase de a ne deschide, de a deveni mai luminoşi şi mai cuprinzători?

Cam acesta este Soarele din astrogramă. Revenind la nota de început, chiar şi Peştii au nevoie să şi-l facă puternic, iar noi toţi, indiferent de cum arată el în hărţile noastre, trebuie să îl căutăm neîncetat, să îl eliberăm de orice mască. Să-l impulsionăm, de fapt, să strălucească tot mai mult.

CRISTIANA TĂNASE

cristiana-tanase-autor