Perspective din interiorul casei a VI-a

Reprezentare a semnului Fecioarei în grădinile Palatului Fronteira, Lisabona. Foto: Cristiana Tănase
Reprezentare a semnului Fecioarei în grădinile Palatului Fronteira, Lisabona. Foto: Cristiana Tănase

Într-o lume ce încurajează dorinţe şi pasiuni amăgitoare, o lume a discrepanţei dintre cine suntem în interior şi ce ne simţim presaţi să construim în exterior, nu este de mirare că ceea ce astrologic delimităm ca activităţi ale casei a VI-a reprezintă adesea spaţii şi momente de angoasă, de criză, de efort. Din fericire, învăţăm tot mai bine în timpurile de acum să răsturnăm aceste situaţii, pe măsură ce aprindem în noi scântei de conştienţă ce ne îndrumă tacit spre tipul de responsabilităţi care ni se potrivesc cu adevărat, sunt productive atât pentru noi, cât şi pentru ceilalţi şi ne demonstrează că da, munca poate fi plăcută.

Referindu-ne strict la asocierea casei a VI-a cu munca, ştim că această zonă a hărţii reuneşte cadrele din filmul vieţii noastre când depunem efortul pe care îl numim generic a fi în serviciu, fie că suntem sau nu recompensaţi pentru el. Activitatea zilnică în rolul de angajaţi, exerciţiul permanent în dobândirea sau perfecţionarea unei aptitudini, micile comisioane pe care le facem pentru alţii, curăţenia la domiciliu de la sfârşit de săptămână, în general toate ocaziile când simţim că lăsăm relaxarea la o parte şi revenim la strădanie – toate se regăsesc în casa a VI-a, iar felul în care aceasta este configurată într-o astrogramă arată mai mult decât calea spre statutul de angajat model: oferă cheia spre dobândirea unei atitudini sănătoase faţă de actul de a munci.

Chiar şi într-o variantă ideală în care această lume, privită cu tot discernământul, nu ar mai avea nicio imperfecţiune de corectat, tot ar fi nevoie de implicarea noastră concretă printr-un consum de energie pentru a o duce mai sus, spre mai multă lumină. Aşadar, în oglinda astrologiei, cum ajungem să simţim sfinţenia muncii şi cum se întâmplă, la antipod, să ne îndepărtăm de această perspectivă? Cum ajunge munca să ni se pară o nedreptate de care, cu cât încercăm mai mult să fugim, cu atât mai greu putem să ne dezlegăm? Până când?

Pe de o parte, până când ieşim din condiţionarea muncii impuse prin teamă (teama de a nu avea cum să ne susţinem material existenţa, teama de inutilitate etc.) şi facem loc în concepţia noastră muncii ca fenomen de transformare în produs finit a darurilor şi talentelor noastre, cele pe care am venit să le aducem în serviciul vieţii şi pentru care este firesc să fim răsplătiţi. De pildă, am putea spune că o persoană cu Racul pe cuspida casei a VI-a a venit cu intenţia să ofere prin munca sa sprijin, să dea formă rolului de ocrotitor la locul de muncă, indiferent de natura efectivă a acestuia din urmă. Berbecul aici poate deschide drumuri, poate fi cel la care trebuie apelat în faza de început a unui proiect sau poate fi cel care a venit să îi inspire pe ceilalţi prin entuziasmul şi curajul de a munci singur, fără sprijinul unei echipe numeroase.

Pe de altă parte, un declic important se produce atunci când acceptăm că munca însoţită de epuizare şi nemulţumire nu are sens, oricât de mult am încerca să ne amăgim că face parte din normalitate doar pentru că vedem acest lucru prea des în jurul nostru. Felul în care este configurată casa a VI-a în astrogramă oferă şi indicii despre tehnicile inconştiente prin care ne autosabotăm la locul de muncă, acceptând sau creându-ne împrejurări incomode. Urmând aceleaşi exemple, Racul pe această cuspidă poate încerca să se protejeze la nesfârşit din calea situaţiilor sau sarcinilor noi ce l-ar expune văzului colectivului de lucru şi ar putea sta prea retras, blocându-şi în interior idei de altfel creative, dar pe care nu are curaj să le exprime pentru că l-ar scoate din zona lui de siguranţă. Într-un alt registru, o persoană cu Berbecul în această casă poate accepta (sau genera) prea mult stres, prea multe conflicte, privind locul de muncă, distorsionat, ca pe un nestins teren de luptă.

Ajută, deci, în dezlegarea casei a VI-a, înţelegerea rostului ei dintr-o perspectivă mai înaltă decât aceea a strictului efort. Însă, tocmai pentru a-i face faţă cu adevărat, este bine şi să îi sesizăm natura puternic ancorată în planul material, în rigoare şi eficienţă, în trasarea graniţelor, în limitările pe care le avem de recunoscut în noi, în eliminarea – cel puţin pe moment – a celorlalte posibilităţi şi încadrarea pe traiectoria clară a muncii pe care o avem de exersat. Potenţialul indicat de hartă în casa a VI-a trebuie, într-un fel sau altul, împământat, oricât de idealişti şi buni teoreticieni suntem în ansamblul nostru. Pentru că a simţi sfinţenia muncii înseamnă a fi prezent cu toată atenţia în cele mai simple şi repetitive acte, a păstra modestia, răbdarea şi dăruirea în clipe care nu au o strălucire aparentă, dar macină şi cizelează fiinţa până când reuşim să ne punem amprenta în materie şi să contribuim la perfecţionarea ei.

Indiferent de roluri – croitori, medici, jurnalişti, fermieri, profesori etc. – contribuţia fiecărui om la mersul lumii prin fragmentele de rutină ale vieţii sale cuprinse în casa a VI-a este la fel de valoroasă ca o rugăciune pentru pace rostită din suflet, într-un moment de graţie, pe un vârf de munte. Iată şi cum casa a VI-a merge mână în mână cu a XII-a şi îşi dau sens una alteia.

CRISTIANA TĂNASE

cristiana-tanase-autor