Acest editorial, este un pamflet!

Ei, nu chiar. Dar mi-ar fi plăcut să fie. Căutam un motiv suficient de bun să strecor hoțește o virgulă acolo unde niciodată n-ar trebui să fie. Între subiect și predicat. Dacă Mercur, zeul gramaticii, ar scrie un decalog, cu siguranță una dintre porunci ar suna cam așa ”Să nu fii agramat”! Iar eu aș cădea secerată pentru atrocitatea comisă în titlu. O să înțelegeți imediat ce mi-a venit, doar să fiți pregătiți pentru că povestea următoare va da dintr-una într-alta, ca să ne înscriem în trendul mercurian al numărului de față.

editorial-pamflet-gemeni-2016

De fapt, virgula aceasta dintre subiect și predicat definește relația mea cu un colaborator, în cadrul unui proiect publicistic mai complex. Când l-am întâlnit, am considerat că are potențial, drept pentru care nu i-am semnalat că are probleme cu exprimarea și cu ortografia. M-am gândit că poate nu e neapărat necesar ca un om care are idei interesante să stăpânească acum și gramatica limbii române. N-am vrut să-l descurajez, să-l inhib. M-am gândit că va remarca efortul colectivului care corectează diverse materiale și va învăța câte ceva. Eroare! Colaboratorul a fost deranjat că i-au fost ajustate textele fără să fie anunțat. Adică, mai precis, trebuia să îi cerem voie să extragem virgulele dintre subiect și predicat și să îi îndreptăm dezacordurile! După enervarea aferentă incidentului, mi-am dat seama că a fost vina mea că nu i-am arătat din capul locului care îi sunt minusurile și care plusurile.

Cum întâmplarea e recentă, revolta mea e încă proaspătă. Dar m-a ajutat să fac o altă conexiune utilă demersurilor noastre astrologice. Oare astrologii și diversele cohorte de consilieri, prezicători și alte seminții, care zic numai de bine, cum se spune în poporul amator de ieftine esoterisme, chiar ajută persoanele care apelează la ei? Sau e ca în fabula cu vulpea și corbul a lui La Fontaine? Clientul, pardon, corbul scapă cașul, iar vulpea e fericită peste măsură.

Oare nu este indus în eroare un client când i se prezintă doar vastele posibilități de evoluție, în special spirituală, fără să se țină seama de ceea ce, de fapt, îl ține pe loc? De obicei o chestiune deosebit de neplăcută și cel mai probabil proiectată asupra celorlalți. Am ajuns la concluzia că se utilizează în exces clișeele și chestiunile prețioase, superioare, de genul vizualizărilor unui viitor încărcat cu de toate, sărindu-se cea mai simplă, dar neplăcută etapă, cea a confruntării minusurilor. Oare dacă vizualizăm, suficient de convinși, că Trabantul din fața blocului e un Mercedes-Benz AMG S, se produce această transformare miraculos? Dimineața când plecăm la muncă găsim pe locul nostru de parcare un bolid?

Sunt convinsă că acel colaborator despre care vă vorbeam și-ar dori un parcurs jurnalistic fulminant și un blog cu mii de accesări și aprecieri. Poate că îl și vizualizează de zor. Dar cred că mai util ar fi să vizualizeze din scoarță în scoarță o carte de gramatică a limbii române și un îndreptar ortografic conștientizând ceea ce, de fapt, îl ține pe loc.

Sigur, nu e prea comod să te afli în postura celui care trebuie să spună și de rău, ca să recurg iar la vocea poporului, dar oare pastila care vindecă nu e, de cele mai multe ori, extrem de amară?

ADA COCOȘ,
Redactor-șef

ada-cocos-autor