Frida Kahlo – zodia Rac

Autoportret cu maimuță, 1938

Autoportret cu maimuță, 1938

„Picioare, de ce-aș avea nevoie de voi
când am aripi să zbor?”

Ediția de iulie a acestei reviste vă propune o-ntâlnire cu una dintre figurile feminine emblematice ale artei secolului trecut, pictoriță al cărei stil ocupă un loc aparte în istoria artelor. Magdalena Carmen Frieda Kahlo y Calderón, cunoscută publicului larg ca Frida Kahlo, a văzut lumina zilei pe data de 6 iulie 1907 la ora 8:30 în Coyoacán, Mexic, Soarele său în Rac și Ascendentul în Leu prefigurând faptul că viața sa urma să fie presărată cu dureroase coborâșuri și uluitoare suișuri care bat, fără doar și poate, orice film.

Moștenirea genetică a celei care avea să se numere printre cei mai valoroși artiști ai lumii a fost una mai mult decât bogată. Tatăl, despre care Frida a crezut c-ar fi fost evreu, provenea de fapt dintr-o familie de nemți evanghelici, iar mamei sale, o catolică devotată, îi curgea prin vine sânge spaniol și indigen mexican. Originile mixte i-au servit acesteia, așa cum îi șade bine unei native Rac veritabile, atât ca sursă de inspirație prin culorile vibrante care amintesc de cultura băștinașilor, cât și drept temă recurentă-n compoziții precum Bunicii mei, părinții mei și eu, fapt lesne de observat din aspectul dinamic de opoziție dintre stăpânul casei creativității, Jupiter, exaltat în Rac și Marte retrograd, stăpânul casei obârșiei, aflat în exaltare.

Dar atașamentul manifestat față de propriile rădăcini și meleagurile natale a fost mai puternic decât atât. Așa se face că garderoba ei era formată aproape-n totalitate din costume populare și că și-a falsificat data nașterii, susținând că a venit pe lume c-o zi și trei ani mai târziu, în momentu-n care-ncepea revoluția și se puneau bazele Mexicului modern. Despre strânsa relație dintre identitatea sa personală și cea națională vorbește cel mai grăitor același Marte, implicat într-o configurație astrală similară cu Soarele, sinele ei, dar și indicatorul înfățișării sale ținând cont că acesta tronează peste Ascendent.

harta-frida-kahlo

Încă din fragedă pruncie, Frida s-a remarcat ca un copil cu personalitate, trăsătură pe care tatăl ei, Guillermo, a căutat s-o cultive, stabilindu-se astfel o conexiune emoțională profundă-ntre cei doi. Nu același lucru se poate spune despre legătura cu Matilde, mama sa, care căuta-n orice-mprejurare să-i descurajeze temperamentul vulcanic. Reprezentarea astrologică a relațiilor ei cu părinții probează teoria anticilor conform căreia figura paternă este simbolizată de casa a IV-a, iar cea maternă de opusa ei. Mai exact, în harta sa natală, există un raport direct și antrenant între Soare și Marte-n exaltare, stăpânul casei tatălui, pe când Venus, stăpâna casei a X-a, nu este amplasată-ntr-o poziție de forță, iar singurul aspect la care aderă, în afară de alăturarea sa la Pluto, este cel dificil de careu cu Saturn.

Tot atunci, Frida s-a confruntat cu prima suferință fizică dintr-un șir lung care avea să-i marcheze existența, înlănțuire de grele-ncercări simbolizată de multiplele configurații astrale disonante de pe axa sa medicală. La doar șase ani, contracta poliomelită, afecțiune care a lăsat-o șchioapă de-un picior, deși Guillermo s-a-ngrijit ca fiica lui să practice sport pentru a se recupera cât mai bine cu putință. Mai târziu, la vârsta majoratului, avea să-și vadă moartea cu ochii când autobuzul cu care se-ntorcea de la școală a fost lovit în plin de un tramvai, accident în urma căruia Frida s-a ales cu coloana vertebrală, o claviculă, câteva coaste și bazinul rupte, un umăr dislocat, unsprezece fracturi ale membrului inferior drept, laba aceluiași picior zdrobită și uterul compromis din cauza unei tije metalice care i-a străpuns abdomenul. În acel moment, viața ei schimbase macazul, amintirea dureroasă, la propriu și la figurat, a tragicului eveniment urmărind-o pentru tot restul zilelor, deși a suferit nu mai puțin de treizeci și trei de intervenții chirurgicale pentru a o șterge din memorie și, mai ales, de pe trup.

Deși corpu-i devenise potrivnic, țintuind-o adesea luni de zile la pat, mintea o purta-n călătorii-ndepărtate pe tărâmurile cunoașterii. Sub îndrumarea tatălui, și-a-nsușit limba germană, ajungând la performanța de a-i citi pe Goethe, Schiller și Schopenhauer în original, iar când a avut loc fatidicul accident, se număra printre cele doar treizeci și cinci de fete care frecventau prestigioasa Școală Preparatorie Națională din capitala Mexicului. Pasiunea pentru literatură și poezie, spiritul liber și viziunile de stânga, imprimate de conjuncția lui Venus cu Pluto din casa ideologiilor și grupurilor, au făcut-o să se alăture găștii Los Cachuchas formate din liceeni care dădea bătăi de cap oricărei figuri autoritare, apucături de frondă care rezonau cu aspectul dizarmonic de careu dintre cele două planete și Saturn din harta sa natală. Victimă le-a căzut și artistul Diego Rivera, cel care avea să-i devină Fridei soț, tachinându-l în timp ce zugrăvea Creația pe unul dintre pereții amfiteatrului acelei instituții.

Înainte ca visu-i de a urma o carieră-n medicină să se destrame, aceasta a cochetat cu artele-ntr-o oarecare măsură, ajutându-l pe Guillermo în studioul de fotografie și efectuând un stagiu de practică plătită în atelierul unui gravor. Așa se face că atunci când tatăl i-a dăruit un set de pensule și vopsele, iar mama i-a făcut cadou un șevalet pentru a-și omorî timpul în lungile perioade de convalescență, nu numai c-a găsit o cale de a-și distrage atenția de la cele-ntâmplate, ci și o modalitate de a-și îmbunătăți abilitățile artistice dobândite-n trecut.

În ciuda pronosticurilor, Frida reușește să meargă din nou. Încetul cu-ncetul, își reia viața socială, pătrunzând în cercul de apropiați ai comunistului cubanez Julio Antonio Mella care, la acea vreme, era exilat în Mexic. Prin iubita lui, fotografa Tina Modotti, îl reîntâlnește pe Diego Rivera care-i confirmă faptul că are talent și-ncepe să o curteze. Nu durează mult până când acesta o cere de nevastă, căsătorie pe care mama Fridei a asemuit-o unei „uniuni dintre un elefant și-o porumbiță”, aluzie la diferențele semnificative de vârstă, înălțime și greutate dintre miri.

Alături de el, artista avea să trăiască marea dragoste, în ciuda deselor aventuri la care s-a dedat pictorul. Deși i-a tolerat slăbiciunea pentru sexul frumos, folosind-o pentru a-și justifica propriile idile cu bărbați și femei deopotrivă, seducerea uneia dintre surorile ei, Cristina, a bătut ultimul cui în sicriul căsniciei lor. „Două mari accidente mi-au marcat viața. Unul a fost cel de tramvai, celălalt a fost Diego. Diego a fost de departe cel mai grav”, a declarat ea la un moment dat, dând voce poziției lui Chiron, tămăduitorul rănit, în casa partenerului de viață. Cu toate acestea, cei doi n-au reușit să stea despărțiți prea mult timp, reunindu-și destinele la doar un an de la divorț.

Pe fondul acestei iubiri aproape patologice, dar și al durerilor atroce care n-au părăsit-o niciodată, stilul ei inconfundabil a-nceput să se contureze. Nu puține au fost momentele în care unicii ei companioni erau alcoolul, țigările, calmantele și oglinda de deasupra patului, reflexia-i servindu-i drept cea mai fidelă muză. Când umbra geniului soțului său s-a mai risipit, picturile-i fiind expuse-n galerii de artă din toată lumea, criticii de artă s-au grăbit să-i încadreze opera-n curentul popularizat de Dalí, intuind parcă Yod-ul care tronează peste aceleași case-n hărțile natale ale amândurora. „M-au catalogat drept suprarealistă, dar nu este așa. Nu mi-am pictat niciodată visele. Eu zugrăvesc propria-mi realitate”, avea să spună ea cândva, reiterând faptul că-n lucrările sale, spre deosebire de cele ale lui El Divino, nu există urmă de fabulație ori hiperbolă, ceea ce nu-i deloc departe de adevăr, mai ales în cazul picturilor Spitalul Henry Ford sau Frida și operația de cezariană care spun povestea a două din cele trei pierderi de sarcină pe care le-a suferit de-a lungul vieții.

Cu toate acestea, nu nefericita succesiune de drame care i-a pecetluit soarta ar trebui să rămănă-n memoria posterității, ci abilitatea ei memorabilă de a le-nfrunta cu pieptul gol. „La sfârșitul zilei, vei fi realizat c-ai făcut față mai multor lucruri decât ți-ai închipuit”, a declarat ea la un moment dat, inspirând milioane de iubitori de artă și nu numai cu tăria-i de caracter și făcând dovada faptului că Racul ascunde o forță demnă de statutul de zodie cardinală.

ANCA MARTIN

anca-martin-autor2