Funcţiile inferioare în astrologie. Apa (IV)

Am ajuns odată cu acest număr al revistei la discuţia despre elementul apă ca funcţie inferioară într-o astrogramă natală. Ca şi până acum, vom cerceta terenul de referinţă din perspective opuse, între minus şi plus, însă înainte de toate acestea să reflectăm la următorul aspect: am văzut că o funcţie inferioară tinde să se insinueze în noi ca o zonă de umbră, un conţinut al vieţii de care ne temem pentru că îl simţim insuficient experimentat; un spaţiu de inadecvare pe care în mod realist putem ajunge să îl străbatem cu succes, însă cu condiţia unei asumări conştiente şi a unui efort suplimentar considerent. Şi totuşi, cum ar fi un astfel de drum pentru un om născut într-o societate mult mai armonioasă decât cea în care, adesea, suntem determinaţi să luptăm noi? Cum ar fi un traseu de viaţă marcat de un element neactivat în harta natală, dar identificat din timp de părinţi şi formatori, îngrijit şi respectat ca avantaj creativ, astfel încât nativul să nu mai treacă prin vâltoarea interioară a unei senzaţii de inadecvare?

De exemplu, într-o lume în care există din start echilibru material, resurse în proporţii corecte, acces liber şi responsabil la ele, un copil cu funcţie inferioară în elementul pământ cum ar ajunge să dirijeze universul obiectelor sau cum s-ar conecta la propriul trup, nealimentat de frica unei boli, ci doar de simţuri fizice atipice? Cum ar învăţa să se lase să simtă un om cu elementul apă neaccentuat în hartă într-o societate care emană căldură, o societate vindecată de greutatea emoţiilor disonante care pentru noi, cei de astăzi, fac parte din cotidian? Putem construi cu adevărat în noi o asemenea viziune a unimii, fără a o eticheta ca fantasmă? De ce nu? – dacă înţelegem că un rost al nostru, cei de acum, este să ne cernem complexele, îndărătnicia, somnul şi resemnarea.

Tocmai de aceea, în timpul prezent, apa ca funcţie inferioară încă aduce în discuţie posibila reticenţă a acestor nativi de a-şi înţelege, permite să simtă, confrunta până la capăt durerea. Apa este elementul asociat spectrului emoţional, încărcăturii subiective a lui a simţi, fie vorba despre propria mişcare sufletească, fie despre a celuilalt.

Apa ca funcţie inferioară nu ne condamnă la lipsă de emoţie, ci ne poate da reticenţa de a naviga printre valurile total subiective şi imprevizibile ale inimii, astfel încât, privându-ne de acest exerciţiu, ajungem ca atunci când emoţiile erup din noi să nu le putem exprima sau să nu ştim ce anume simţim mai exact.

De obicei, identificăm în persoanele de acest tip răceală, detaşare şi adesea le bănuim incapabile de compasiune. Dacă barierele lor sunt prea înalt ridicate şi bine păzite, sigur că aceasta ar putea fi situaţia lor reală. Însă este bine să păstrăm loc de surprize pentru că tocmai astfel de oameni, atunci când reuşeşc în sfârşit să nu se mai teamă de ceea ce simt şi găsesc instrumentele potrivite firii lor de acces pe culoarul emoţional, pot deveni buni psihologi sau altfel de vindecători.

Conform astrologului şi psihologului Richard Idemon, apa ca funcţie inferioară mai predispune la o variantă de manifestare: întrucât acest element ne dă impulsul de contopire cu altă persoană, un nativ fără apă în harta natală poate ajunge, prin compensare, să fie foarte sensibil şi empatic, dar să aibă o problemă cu renunţarea la bariere în relaţii. În unele momente tinde să se contopească fără ca celălalt să simtă de pe aceeaşi lungime de undă cu el, în altele poate să dispară neaşteptat după un anagjament prealabil la implicare emoţională într-o relaţie.

Tot mai multe forme de terapie câştigă astăzi teren, fie că ne referim la consiliere din exterior, fie că reuşim să activăm în noi voinţa şi calea de a ne vindeca singuri emoţiile. Avem nevoie cu toţii de parcurgerea cât mai adâncă a unor asemenea procese. Pentru cei cu elementul apă ca funcţie inferioară presiunea este însă cu atât mai mare în momentul în care încep să caute o stare interioară de armonie. Iar dacă în numărul trecut al revistei, cel dedicat elementului aer, am notat corespondenţa acestuia cu octaedrul, încheiem seria elementelor ca funcţii inferioare propunând ca geometrie de echilibrare sfera, asociată apei¹:

CRISTIANA TĂNASE