Andreea TalmazanAstro-psihanaliza

Saturn – Tatăl și Supraeul

Minerva and Saturn protecting Art and Science. Joachim van Sandart, 1644 Wien, Künsthistorische Museum
Minerva și Saturn protejând Arta și Ştiința. Joachim van Sandart, 1644 Wien, Künsthistorische Museum

Din 20 decembrie Saturn revine, după 28 de ani, în Capricorn, zodia pe care o guvernează deplin. Să facem o foarte scurtă introducere în simbolistica celor două elemente, planeta și zodia, ca mai apoi să trecem la analiză. Așadar, tradițional, Saturn reprezintă imaginea tatălui, a legiuitorului, a comandantului suprem. Este autoritatea absolută, cea care impune limite, legi, respectarea ordinii, creează structuri și planuri pe termen lung. Capricornul oferă spațiul, contextul calitățile necesare pentru punerea în practică a scopurilor pe care le are Saturn. Este, ca să spunem așa, contextul „legal” în care Saturn își poate desfășura activitatea nestingherit. Și, nu în ultimul rând, Saturn (Cronos) este Timpul.

Vă propun să privim acest tranzit al lui Saturn prin domiciliu dintr-o perspectivă psihanalitică. Indiferent de aspectele pe care le va forma în răstimpul a aproape trei ani de zile, simbolistica rămâne aceeași. Ceea ce se poate schimba este atitudinea la nivel de individ față de realitățile înconjurătoare, precum și percepția la nivel de grup.

Un limbaj comun

În cea de a doua teorie despre structura psihicului uman, Freud introduce noi concepte: se, eu și Supraeu. Se-ul, pe scurt, este descendentul inconștientului din prima teorie freudiană, iar conținuturile sale, dezorganizate, sunt în strânsă legătură cu biologicul. Este înnăscut, deci moștenit. Eul se „naște” din se prin renunțarea la acele elemente care nu îi mai sunt utile sub influența lumii exterioare. În stilul său caracteristic, Freud a recurs la o metaforă pentru a descrie relația dintre cele două structuri: „În raporturile sale cu Se-ul, el [Eul] este aidoma călărețului care trebuie să strunească forța superioară a calului, cu diferența că ultimul își domină calul cu propriile forțe, în timp ce Eul se folosește pentru dominarea Se-ului de forțe împrumutate. Această comparație poate fi dusă puțin mai departe: asemenea călărețului căruia, dacă nu vrea să se despartă de cal, nu-i mai rămâne adesea altceva de făcut decât să-i lase acestuia frâu liber pentru a-l duce încotro voiește, Eul traduce de obicei în acțiune voința Se-ului, ca și cum ar fi vorba de propria sa intenție.”

Supraeul este structura în care se dezvoltă autoobservarea, autocritica și alte activități reflexive, în care se află introiectele parentale. La „nașterea” supraeului contribuie tatăl, prin intervenția sa în relația dintre mamă și copil. Este acela care impune limitele, trasează regulile. Ca si celelalte două structuri psihice, are și el o dimensiune conștientă și una inconștientă. Cea conștientă este reprezentată de capacitatea individului de a respecta reguli, de a se raporta la un sistem de valori și de a avea repere morale care îl ajută să trăiască într-un grup și o societate. Cele inconștiente sunt în strânsă legătură cu imaginile parentale introiectate.

Unii cititori pot fi familiarizați din diverse articole cu conceputul de „vocea interioară sabotoare” sau cel al „maimuței din cap”: Într-un demers psihanalitic, această dimensiune inconștientă are multe forme de a se face cunoscută, prin intermediul viselor, al transferului asupra analistului (care este privit ca o autoritate), pe parcursul discursului analizandului. Când sentimentele de rușine și vinovăție sunt prezente și intense, conținuturile inconștiente ale supraeului își fac apariția.

Dacă punem în acord limbajul psihanalitic cu cel astrologic, supraeul este simbolizat de Saturn. Să încercăm să ne imaginăm că el este în interiorul minții și este un obiect exterior care acționează fără a avea puterea de a schimba ceva. Este, așadar, partea din minte „responsabilă” cu reperele de viață, cu valorile și principiile după care fiecare individ își guvernează existența. Ne putem imagina că avem drepturi depline (precum are Saturn în Capricorn) de a face legi, de a trasa direcții pe termen lung, de a stabili obiective și planuri prin care acestea pot fi atinse.

Omul poate alege doar lucrurile de care este conștient. El știe ce are de făcut pentru a fi acceptat de cei din jur. Fiecare om are modul propriu de a se raporta la autoritate, mod pe care l-a dobândit în relația cu propriii părinți. Poate percepe autoritatea ca fiind corectă și dreaptă sau, dimpotrivă, ca fiind incorectă și nedreaptă. Iar principalul sistem de la care se raportează sunt nevoile personale și la calitatea răspunsurilor la aceste nevoi pe care le-a primit din partea părinților în copilărie.

Individual

Există un moment, o perioadă mai exact, în viața omului când realizează, fie dintr-o nevoie interioară, fie din evenimente exterioare, că trebuie să schimbe ceva, dar nu știe exact ce. Nemulțumirea față de viață în general își are rădăcinile într-un supraeu rigid. În situațiile în care o persoană are probleme repetate cu superiorii, aceasta are în minte imaginea unei autorități parentale cu care se luptă în inconștient.

Atunci când o persoană nu reușește să iasă din anumite scheme repetitive de viață, așa numitele scenarii, este foarte posibil ca acestea să fie legate de o reprezentare inconștientă a unei autorități care o va pedepsi dacă va încălca anumite reguli care au fost sedimentate în structura sa cognitivă.

Modul în care fiecare a trăit evenimentele din copilărie din relațiile cu părinții, trasează modul în care va relaționa cu ceilalți când va deveni adult. Pentru copii, și în special pentru copiii mici, este dificil să îți gestioneze stările de neliniște, de teamă, de confuzie, de nesiguranță.

Mulți dintre adulții din ziua de astăzi sunt copiii care au crescut cu convingerea că nu au voie să se enerveze, să își certe părinții atunci când acționează sau reacționează irațional, disproporționat față de ei. Sunt copiii care au crescut cu repere morale rigide, precum „fetițele nu vorbesc urât și nu se urcă în copaci”, „băiețeii nu au voie să se joace cu păpuși sau jocuri de fete.” Sunt copiii care au crescut fără o educație sexuală adecvată, dar cărora li s-au impus repere religioase frustrante, de neînțeles, iraționale care mai târziu dau naștere rușinii și vinovăției. Copiii care au fost convinși că a-ți exprima emoțiile este o dovadă de slăbiciune. La capitolul principii, poate cel mai interesant este cel legat de sărăcia ridicată la rang de calitate morală, dar și cel al îndurării umilinței, îmbrăcată în haina strălucitoare a smereniei.

Un eu matur din punct de vedere psihic este similar imaginii unui lider empatic. Se află simbolic la mijlocul dintre „natură și cultură”, adică dintre nevoile biologice și normele sociale. În relația cu celelalte două instanțe psihice, eul matur caută să gestioneze conflictele de asemenea manieră încât tensiunile interne să fie dizolvate. Să fie satisfăcute și nevoile și dorințele, și să se respecte și regulile și limitele impuse de supraeu. Un eu matur are capacitatea și profunda înțelegere de a flexibiliza limitele, astfel încât persoana să se adapteze social, să muncească și să iubească.

Grup

Orice grup, indiferent de numărul celor care îl formează, funcționează după reguli. De la cuplu și grup de prieteni, până la forme sofisticate de organizare cum sunt cele din multinaționale sau instituții de stat, sunt norme, principii și idealuri la care membri aderă. La cele din urmă intervine și un alt element specific Capricornului, și anume ierarhia.

La acest nivel al expunerii mele, apelez la un altă personalitate a psihologiei inconștientului, Carl Gustav Jung, care prin cercetările sale a formulat un concept nou, cel al inconștientului colectiv. Acesta conține întreaga experiență umană, pe diverse paliere ale psihicului, grupate în arhetipuri. Saturn poate fi asociat arhetipului patern. De asemenea, aici este de luat în calcul și piramida nevoilor a lui Maslow, care poate fi un indicator al stării de bine a fiecărui individ.

Tranzitul lui Saturn prin Capricorn la nivel de grupuri poate fi privit ca o nevoie de ierarhizare, de redefinire a regulilor și principiilor care duc la îndeplinirea obiectivelor și idealurilor membrilor. Și în cadrul unui cuplu, și în interiorul organizațiilor mici, mijlocii sau mari, apar momente de acumulare de energie psihică, care pot genera nemulțumiri, conflicte și, în cel mai rău caz, distrugerea organizației. Pentru a preveni astfel de situații, un psiholog organizațional sau un lider bun, va căuta să înțeleagă nevoile membrilor și periodic va căuta motive intrinseci și extrinseci ale acestora. Procedând astfel, orice criză majoră poate fi evitată, prin găsirea unor soluții convenabile pentru scopul comun.

Însă, în majoritatea cazurilor, nu există nici lideri empatici, nici o echipă managerială competentă. Privind din această perspectivă, tranzitul saturnian poate aduce schimbări. Și asta, deoarece o nevoie esențială a unui grup profesional este meritocrația și recompensa bazată pe rezultate.

Cum spuneam la început, caracteristicile principale ale lui Saturn sunt corectitudinea și dreptatea. În partea sa, să-i spunem negativă, acesta este caracterizat de rezistență la schimbare și conservatorism. Dar doar până în momentul în care resimte la rândul său neputința de a-și atinge scopurile. Iar schimbarea, sub bagheta saturniană, patriarhală, nu se produce brusc. Poate doar când intervine și o altă imagine a puterii, anume Uranus. În colaborare, pot aduce schimbări adaptate nevoilor complexe. Separat, pot duce la anarhie.

Așadar, este de așteptat ca sub presiunea nevoilor inconștiente comune, să se producă schimbări ierarhice la nivel de grupuri. Sa se schimbe reguli de funcționare și chiar si obiectivele comune. Este foarte posibil ca meritocrația să devină un principiu la care să adere cât mai mulți membri ai societății.

Societate

Plundering the King's Cellar at Paris
Plundering the King’s Cellar at Paris – Johann Zoffany

La începutul tranzitului lui Saturn prin Săgetător mă așteptam să se întâmple ceva spectaculos. Mă așteptam ca oamenii să dezvolte conștiință a valorilor personale și de grup. Să își reconfigureze principiile de viață la nivel individual și de comunitate. Ce s-a întâmplat în decembrie 2016 a fost pentru mine, și nu doar pentru mine, o mare dezamăgire. Dar, privind din perspectiva „Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă în traistă”, am înțeles, și nu doar eu, că trebuie să ne implicăm mai mult în viața cetății. Și astfel, pe ultima linie dreaptă a tranzitului saturnian, cea din anul 2017, societatea s-a mobilizat.

S-a vorbit mai mult despre principii. Revolta față de autoritățile iraționale a crescut în intensitate, iar în spațiul public am auzit vorbindu-se mai des de principii. O parte a societății, matură psihic la nivel de individ, a ieșit din schema de relaționare părinte-copil, de dependență afectivă și materială. Nu a mai cerut beneficii mercantile, a cerut formularea și respectarea unor principii. Iar în prezent principiul egalității în fața Legii, oricare ar fi această lege, este un deziderat a unei mari părți din societate.

Important de menționat. În timpul ultimului tranzit al lui Saturn prin Capricorn a avut loc Revoluția din ’89. Proclamația de la Timișoara reprezintă un set de principii la care societatea a aderat. Timpul a făcut ca acestea să intre pentru o vreme în uitare. Însă, la început de nou tranzit prin domiciliu, „Punctul 8 de la Timișoara” este din ce în ce mai invocat.

Ne așteptăm, așadar, la un nou val de revolte. Sperăm că nu sângeroase. Dar cerința imperioasă a societății este aceea ca autoritatea care este aleasă să conducă și să reprezinte interesele societății, să adere la principiile cerute de societate și, în baza acestor principii, să formuleze legi. Mai apoi, să stabilească foarte clar obiectivele întregii societăți, obiective pentru atingerea cărora fiecare individ să se implice la nivel personal și de grup.

Pot spune că, în această perspectivă, tranzitul lui Saturn prin Capricorn va fi interesant și ne putem aștepta la o reorganizare a întregii vieți a societății noastre. Singura necunoscută în acest moment este direcția către care se va merge. Pentru că, uitându-ne la piramida lui Maslow aplicată la întreaga societate, nevoile sunt pestrițe și încă nu știm care este masa critică: cea a celor care caută împlinirea nevoilor de bază de hrană și adăpost, sau cea care caută împlinirea la nivel de principii și de apartenență.

Timpul

Există o vorbă românească care spune că „timpul le rezolvă pe toate”. Din perspectiva psihică, acest reper, această convingere este destul de păguboasă. Timpul nu rezolvă, în sine, nimic. Singurul care poate rezolva ceva este omul. Când omul nu se implică în propria sa viață, așteptând ca durerile, supărările să treacă de la sine, practic apelează la mecanismele de apărare ale Eului pentru a estompa intensitatea suferinței. Reprimă, refulează, neagă sau disociază emoțiile dureroase de restul conținuturilor psihice. Procedând astfel, practic nu rezolvă cauzele suferințelor, ci doar amână o implicare în înțelegerea lor.

De multe ori auzim că oamenii aleg să „aranjeze pe sertărașe” problemele cu care se confruntă. Pe unele le închid, astfel încât să nu se mai gândească la ele și să-și continue viața. Astfel, nu mai acordă importanță suferințelor personale, nerealizând că energiile acestora se acumulează și găsesc o altă cale pentru a ieși la suprafață. Perturbă relațiile, activitatea zilnică, și de multe ori se manifestă prin corp, producând boli care mai de care mai grave.

Mai există în vremurile acestea ideea de a „lăsa trecutul în urmă și de a trăi în prezent”. Este în egală măsură păguboasă din punct de vedere psihic. Din perspectiva psihologei inconștientului timpul are două dimensiuni: cea internă și cea exterioară, formulată de legile fizicii. Din punct de vedre calendaristic, adică a timpului din realitate, trecutul nu mai are cum să fie schimbat. Ce s-a întâmplat cândva în existența fiecăruia, nu mai poate fi trăit. Cu siguranță nu în aceleași contexte. Realitatea externă este că timpul curge într-o singură direcție.

Cu timpul interior, lucrurile sunt complet diferite. Timpul are mai multe dimensiuni, nu curge liniar, ci are în permanență în vedere realizarea pulsiunilor, a nevoilor și dorințelor. Ca să simbolizez această idee, fac apel la vise. În vise, în mod „straniu” pentru rațiune, ne putem afla în același timp în mai multe locuri deodată. Putem călători în trecut sau în viitor fără restricții. Putem sări dintr-un spațiu în altul, ca și cum acesta nu ar avea limite. Toate filmele SF pleacă din această viziune psihică a timpului.

Timpul poate rămâne în loc, la un eveniment traumatizant pe care omul l-a trăit pe parcursul existenței sale. Și va reveni constant la el de fiecare dată când acumularea de energie psihică în jurul acestei trăiri este mare. Același moment poate fi retrăit de mai multe ori până când omul îi dă sensul și semnificația de care are nevoie pentru a-l integra în experiența de viață astfel încât să nu perturbe întreaga structură psihică. În procesul analitic se observă cel mai clar acest lucru, prin rememorarea, introducerea constantă în narativul analizandului, a unui moment și a unei relații care stă la baza evoluției sale psihice.

Mai este ideea de a trăi în „Acum și Aici” care pleacă tot din experiențele analitice. Un psihoterapeut cu experiență, trecut la rândul său printr-o analiză temeinică, vede în „Aici și Acum” punerea în scenă a unei experiențe trecute, dar în cadrul analitic. Când el, terapeutul, devine pentru analizandul său, persoana importantă din copilăria acestuia. În Aici și Acum este întreaga experiența trecută, prezentă și toate fantasmele legate de viitor. Nimic nu se pierde în economia psihică, ci totul se transformă.

Perioadele de retrogradare ale lui Saturn, puse în limbaj psihanalitic pot fi asociate cu regresiile psihice, la momente sau perioade din dezvoltarea psihică a fiecăruia, pentru a retrăi simbolic anumite experiențe, în încercarea de a le reprezenta corect. O reprezentare nerealistă a lumii pune omul pe picior de conflict, cu o imagine de sine scăzută. În timp ce o reprezentare realistă a lumii pune omul pe un parcurs al vieții asumat, bogat, cu o imagine de sine realistă și o stimă de sine crescută și echilibrată.

Maturitatea psihică presupune o armonizare a celor două dimensiuni ale timpului. Presupune, de asemenea, o asumare a responsabilității și nu doar o acceptare necondiționată a unei autorități exterioare sau interioare, care să guverneze peste întreaga lume a omului. Pentru aceasta este necesar ca simțul realității, introdus de tatăl simbolic, de părinte în general, de Saturn în limbaj astrologic, să fie înțeles și acceptat de fiecare copil și de adultul care va fi devenit.

Andreea Talmazan
Andreea Talmazan