Practica astrologică într-o corporaţie
“Vedeam clar în ce măsură obiectele sau oamenii se aflau în legătură cu stările mele, constatam puterea măcar inconştientă a obiectelor şi a oamenilor de a răspunde acestor stări (câteodată vădit împotrivă) şi încercam să nu tulbur legea, să mă păstrez disponibil pentru mişcările ei.” (Gellu Naum, Zenobia)
De multe ori mi se întâmplă să presimt că peste câtăva vreme, când vuietul acesta se va fi liniştit, vom vedea clar cum noi, omenirea de astăzi, am lucrat împreună la o trecere fabuloasă între două lumi: lumea de ieri, a fricilor şi neînţelegerilor noastre, şi lumea de mâine, a inimilor şi minţilor noastre luminate.
Privind la mine şi la cei din jur, identific în poveştile ultimilor ani pentru fiecare dintre cei ce ne-am aventurat în această transformare diverse momente de criză, declanşatoare de profunde conştientizări, dar şi instrumente de lucru susţinătoare, descoperite parcă printr-o suită de sincronicităţi uimitoare prin care am ajuns să facem lucruri la care altcândva nici nu am fi visat. Pentru mine, un asemenea instrument ce îmi asistă minuţios şi credincios participarea la epoca de acum a schimbărilor condensate este astrologia, iar felului în care ea m-a ales să îmi fie ghid am hotărât să îi dedic articolul de Vărsător al revistei.
Am început să studiez propriu-zis astrologia acum şapte ani, prin intermediul unei colege de muncă. Lucram amândouă într-o corporaţie. În plimbările noastre de la serviciu înspre casă ne împărtăşeam păţaniile de viaţă şi hobby-urile, printre care am descoperit ca element de intersecţie zodiacul şi toate cele ale lui. Cu ea am fost apoi pentru prima dată la o şedinţă de consiliere astrologică, iar acea oră de discuţii cu un astrolog profesionist a aprins în mine o cunoaştere intuitivă despre cum funcţionează, de fapt, acest limbaj. Am înţeles atunci că este o îmbinare de simboluri, că ne fentăm dacă începem să căutăm în astrologie ghiciri ale viitorului şi că, dacă ne aliniem intenţiilor evolutive cu care am venit la viaţă – descifrabile la nivel de esenţe prin astrogramele noastre –, folosirea acestui mijloc de lucru cu sinele devine un mare atu.
La scurt timp după aceea, fără niciun fel de premeditare, m-am pomenit înscriindu-mă la cursurile de astrologie Fidelia, pe care, mărturisesc acum, de multe ori le citeam în momentele de respiro ale lungilor zile de muncă la corporaţie… Astăzi, această combinaţie de preocupări simultane nu mă mai miră: în harta de început a serviciului corporatist, ridicată pentru prima mea zi de muncă acolo, la ora prezentării la program, Luna se afla în Vărsător, în casa a IX-a. Asociem adesea astrologia Vărsătorului, iar lucrul cu simbolurile casei a IX-a.
Acum, peste ani, pasiunea mea pentru astrologie este de mult deconspirată printre colegi şi, fiind vorba acolo despre o activitate axată pe schimburi de informaţie, semnalez amuzată colectivului de lucru în special perioadele de Mercur retrograd, pe care în general chiar şi cei mai sceptici oameni le pot sesiza cu uşurinţă. Astfel, am devenit Doamna Mercur Retrograd.
De ce împărtăşesc aici toate acestea? Deoarece am observat că, atunci când începem să studiem de la zero astrologia, se poate crea un decalaj între felul în care percepem lumea concretă şi cel în care trebuie să ne raportăm la lumea principiilor, a arhetipurilor, aşa cum este ea surprinsă în zodiac.
Realitatea prozaică se desfăşoară în jurul nostru printr-o infinitate de momente cotidiene, alcătuind o suită de întâmplări, întâlniri, dialoguri, stări interioare ce survin ca o succesiune firească a detaliilor, pe când limbajul astrologic pare criptat, forţând parcă mintea să se deschidă spre a privi dincolo de aparenţe, la o matrice de semnificaţii pe care nu am fost obişnuiţi să o recunoaştem şi să o validăm în spatele informaţiilor obiective. De aceea, avem nevoie să creăm de la primii paşi în studiul astrologiei punţi de legătură între concret şi abstract, între manifestare şi concept.
Dacă nu păstrăm echilibru între cele două abordări, rezultă ori interpretări astrologice lipsite de conţinut şi aplicabilitate (hilare sau poate chiar imorale prin condiţionările pe care le induc), ori blocarea într-un haos de termeni şi tehnici specifici astrologici pe care omitem să îi mai aşezăm apoi într-un context subtil, singurul cu adevărat descifrabil într-o hartă astrală.
Strecuram, aşadar, primele mele lecţii de astrologie printre muncile de zi cu zi din mediul corporatist. În minte îmi alergau textele înalte de la Fidelia, Legile Kybalionului, semnificaţiile semnelor zodiacale, planetelor şi caselor, în timp ce pământul mă trăgea înspre el, aducându-mi fel şi fel de probleme tehnice de elucidat, verificări contabile de făcut, email-uri şi telefoane de răspuns, interacţiuni cu colegi, colaboratori sau clienţi. La început, chemările permanente ale realităţii m-au agasat, căci eu mi-aş fi dorit pe-atunci să nu mai am de-a face cu rutina pământească (o preţiozitate destul de frecventă printre amatorii de discipline ezoterice).
Apoi, din toată tensiunea aceasta, a rezultat cea mai strălucită înţelegere pe care am reuşit vreodată să o produc: am început să văd în sfârşit astrologia pretutindeni în jurul meu, să grupez întâmplările concrete ale unei zile în funcţie de ecuaţia astrologică a momentului şi prin prisma interacţiunii ei cu harta mea (sau cu cea a vreunei persoane pe care o mai observam şi căreia îi cunoşteam astrograma).
Mai departe, văzând astfel schema lucrurilor, am început să experimentez şi să caut prin astrologie posibile rezolvări, rosturi, metode de reglaj fin. Soluţiile pe care le testam în sinea mea erau, mai ales, unele de principiu. Nu le forţam materializarea, ci doar le integram cumva în context, iar astăzi sunt convinsă că asperităţile vieţii mele corporatiste se îmblânzeau până la urmă şi pentru că în mijlocul lor…gândeam acele soluţii simbolice! Vedeam, de exemplu, o problemă de la muncă sub forma unui careu în T mutabil activ pe harta zilei. Apoi îmi imaginam rezolvarea prin semnul care ar fi completat crucea mutabilă şi mai departe lăsam timpul şi evenimentele să îmi arate dacă strategia mea fusese sau nu corectă.
Cât despre relaţiile interumane, accelerate şi de neocolit într-o corporaţie, am învăţat să le optimizez cu ajutorul astrologiei şi pe acestea. În unele cazuri, cunoşteam diverse detalii despre hărţile colegilor; îi vedeam manifestându-şi-le; mă ştiam şi pe mine, cu harta mea; iar în interacţiunile noastre, fie pozitive, fie nu, începeam să recunosc cum ne activăm unii altora diverse laturi, ajustându-ne între noi, făcând schimburi de informaţie de fond, completându-ne sau contrându-ne, aducând culoare zilelor noastre de muncă alături.
Stând în teatrul evenimentelor printre mulţi colegi, am mai realizat cu ajutorul astrologiei şi că ne determinăm unii altora reacţiile în funcţie de cum percepem noi lumea (sau, altfel spus, după principiul “observatorul influenţează comportamentul obiectului observat”).
Nu o dată m-am pomenit adoptând atitudini care nu făceau parte din firescul meu, în raport cu persoane care aveau în ecuaţia astrologică accente pe acele tipuri de predispoziţii. Alteori, mi se părea că şi colegii mei deveneau puţin ca mine, cel mai probabil după aceeaşi regulă. Aceste influenţe ar fi avut loc oricum, însă îmi deveneau mai clare când le filtram prin astrologie.
Nu aş fi putut nicicând să pricep ceva din astrologie dacă nu aveam la dispoziţie şi aceste nenumărate ocazii de practică la serviciu, în mijlocul oamenilor şi întâmplărilor noastre.
* * *
Când şi când, reuşim să ne deschidem spre marile de ce-uri ale acestui univers, spre întrebări existenţiale. În acele momente de graţie, cerurile ştiu să ne vorbească într-un limbaj străvechi pe care ceva din noi îl recunoaşte în totalitate, nemaicoborându-l în cuvinte sau în înţelegeri lumeşti. Dar cel mai adesea avem nevoie să facem priză cu realitatea de aici, să luăm decizii, să ne dezvoltăm ca simpli oameni, să aducem şi să păstrăm echilibru în trup-minte-suflet.
Astrologia poate fi un instrument de lucru incredibil de funcţional în acest sens. Singura condiţie este să o aducem la nivelul problemelor noastre concrete, iar apoi să îi dăm voie să ne ofere soluţii de principiu. Acasă, pe stradă, în vacanţă sau la birou avem ocazia să testăm utilitatea astrologiei şi să ne minunăm în ce fel de lume a perfectei sincronicităţi trăim…
