Şi Leul să trăiască!
Mă gândesc în fiecare vară că soarta Leului la revista noastră seamănă cu cea a elevilor nativi ai acestui semn: ziua lor pică întotdeauna în vacanţă; ei nu duc bomboane la şcoală şi nu au parte de o cântare în cor din partea colegilor de clasă. Dacă aş fi învăţătoare, aş începe anul şcolar cu un “Mulţi ani trăiască!” pentru sărbătoriţii verii. Cum nu sunt cadru didactic, transfer ideea aici, în ograda zodiilor. Azi, cu Soarele bine intrat în drepturi de Fecioară, propun aplauze pentru…Leu!
Oamenilor le sunt destul de evidente cusururile marca Leu (posibile, dar nu obligatorii). Deranjează uşor pretenţia de a fi în centrul atenţiei, autoproclamarea deasupra celorlalţi. Dar oamenilor de astăzi pare că le scapă adesea marele scop al acestui semn: fericirea plină, entuziasmul de a savura viaţa ca un copil năstruşnic şi ingenios. Câte clipe din acest soi de autenticitate ai trăit până acum? Care a fost cel mai fericit moment al vieţii tale? Cum ai descrie acea stare? Cât ai reuşit să o menţii? Care este diferenţa dintre tipul acela de fericire şi starea de mulţumire aşezată pe care o ai când nu-s probleme?
Pe poarta Leului suntem împinşi în viaţă cu o sarcină deloc simplă: “Du-te, trăieşte, capătă julituri şi vezi cum faci, da’ să nu te întorci fără să fi fost fericit!” S-au scris cărţi întregi despre fericire, se dezbate această temă peste tot în media, se fac experimente şi măsurători ale activităţii cerebrale pentru a-i găsi formula. Dar fericirea, până nu-i faci loc singur în tine, rămâne o enigmă fărâmiţată între prea multe teorii. Aşa şi cu reţetele prescrise de astrologie: “Leul trebuie să creeze şi să iubească. În felul acesta va străluci şi va fi iubit. Şi-n consecinţă, va fi fericit.”
Mărturisesc, eu doar în câteva clipe de mare graţie am avut şansa să confrunt şi să confirm teoria cu practica pentru această schemă din procedura Leului. Dar iţele propriu-zise care au condus spre acea concluzie au fost mult mai încâlcite. În primul rând, trebuie să îţi stabileşti ce înseamnă pentru tine să creezi ceva, cum poţi să personalizezi o acţiune (care să aibă valoare sau utilitate), în aşa fel încât să simţi că te şi bucuri foarte mult, că te implici cu sufletul şi cu o senzaţie vie de joacă. Apoi trebuie să descoperi cum să faci toate acestea într-un mod spontan, căci nu prea poţi premedita fericirea.
Poţi planifica un moment care crezi că va conduce spre fericire, dar nu există garanţia că întâmplarea lui efectivă te va găsi în cele mai potrivite ape şi cu chef. Da, sunt mai multe şanse să fii fericit în viitor dacă te hărniceşti să trăieşti prezentul în curăţenie şi adevăr, dar Leul este şi despre foc, entuziasm, elan, forţa de a fi. Simpla autodisciplină nu pare a fi suficientă, ba chiar deseori poate bloca lipsa de griji ce permite curgerea liberă a fericirii.
Apoi ajungem la iubire. Leul are sarcina de a fi generos cu manifestarea iubirii, spune teoria. Dar oamenii tributari lui trăiesc în aceeaşi lume ca şi noi, restul pământenilor. Şi ei au pase mai proaste, şi ei au de corectat emoţii distructive, şi ei primesc lovituri de la cei cărora le erau devotaţi. Şi ei îşi ridică ziduri de apărare. În aceste condiţii, Leul are nevoie să înveţe combinaţia potrivită înre demnitate şi deschiderea inimii. A emite iubire nezgârcit, dar în deplină stimă de sine – alt test major al olimpiadei astrologice leonine.
Dar şi când îţi iese…! Ce luminoasă-i clipa aceea, ce bine că eşti! Ce multe şi grave julituri poate răscumpăra o secundă de fericire cristalină! Cum te renaşte să simţi că ai creat ceva de valoare pentru sufletul tău! Și cum radiezi când îi vezi şi pe alţii jubilând pe lângă tine, sărbătorindu-te, aclamând joaca ta! Aplauze şi mulţi ani trăiască pentru Leu! Pentru fericire!
