Calendar de Balanţă
Pornesc mereu de la premisa fermă că întregul zodiac este în fiecare dintre noi. Da, este firesc să ne identificăm conştient cu principiile zodiacale puse în mişcare de prezenţa planetelor în diverse semne ale astrogramelor noastre şi, cum ne bazăm în astrologie pe zece actori ai sistemului solar, este firesc şi ca cel puţin două semne din totalul de douăsprezece să rămână aparent în afara jocurilor unei hărţi. Dar şi zodiile din umbră sunt atinse periodic de planetele în tranzit, iar acele zile aduc de la sine multiple ocazii şi perspective prin care putem sesiza că totuşi există în noi şi setările necesare conştientizării prin fitrele semnelor “goale” ale hărţilor noastre.
Alteori poate că există macar o planetă într-un semn, dar tot nu îl recunoaştem direct în distribuţia noastră interioară, fie prin natura planetei (de obicei, semnul ocupat de o transsaturniană, mai ales neaspectată de planetele personale, este mai greu de sesizat), fie prin natura casei în care stă parcă pitită planeta (de exemplu, casele de relaţie, VII şi VIII, aduc adesea proiecţia în exterior a caracteristicilor semnelor conţinute în ele). Şi în aceste situaţii, tranzitele scot la iveală în noi valenţele acelor semne pe care nu ni le recunoscusem încă în interior.
Fac parte din generaţia cu Pluton în Balanţă, dar mă identific mai uşor cu atributele primelor semne din zodiac, adopt ca de la sine o atitudine concentrată pe “eu cu mine” şi în general stau în afara circuitelor minţii de tip Balanţă. De câteva zile, de când Mercur şi Soarele se mişcă înfrăţit prin acest semn, mă surprind însă atât de redirecţionată spre strategii şi valori ale Balanţei, încât profit de ocazia articolului nostru pentru a umple cu observaţii în timp real jurnalul unei „neBalanţe” lămurite dintr-o dată că poate privi viaţa ca şi cum ar fi de-a zodiei în pricină.
Balanţa semnifică îndreptarea minţii spre teritoriul relaţiilor tratate prin considerentul frumoasei cooperări, al schimburilor juste de ajutor reciproc, al respectului civilizat între parteneri, al unei completări ce poate veni prin celălalt pornind de la noţiunea de compatibilitate. Tocmai de aceea putem spune că Balanţa este un semn al ordinii, nativii său urmărind obţinerea unor combinaţii perfecte înre diverse piese pe care le vor aşezate într-o reţea distribuită conform criteriilor lor de potriviri.
Toate acestea le face Balanţa şi de la înălţimea unui stil elegant de lucru, alimentat de fair-play şi estetism, de maniere fine şi de atenţia la spaţiul personal al fiecărui participant la reţea. La urma urmei, vorbim despre un semn de aer: se ţine la distanţă de prea tumultoasa şi intensa încărcătură emoţională pe care o aduce în relaţii principiul zodiilor de apă, căci doar aşa, în non-ataşament rafinat poate rămâne Balanţa obiectivă şi îşi poate aduce în serviciu măiestria de mediator.
Din universul meu de „neBalanţă”, după un an plin de forfota prin emoţii adusă de Jupiter în Scorpion, respir cu încântare aerul răcoros şi suav al zodiei numită generic “a îndrăgostiţilor”. Mă văd capabilă zilele acestea de o detaşare prietenoasă faţă de teatrul complex al dramelor adânc răscolite în zona Scorpionului. Privesc oamenii ce mi le-au prilejuit de la cea mai potrivită distanţă cât să nu îi alung neiertător, dar şi cât să nu mă afecteze prezenţa lor prea strânsă. Le măsor obiectiv rolul în viaţa mea şi mi-l văd şi eu mai bine pe al meu în existenţele lor.
Înţeleg, printre toate acestea, că la un nivel mai înalt poveştile noastre depind de o multitudine de contracte pe care le-am agreat cu alte suflete şi că, într-o logică a universului care de multe ori depăşeşte înţelegerea noastră de oameni, clauzele acelor contracte sunt corecte chiar şi atunci când ne devin extrem de incomode. Aşa că în zilele Balanţei nu mai caut să mă opun şi să-mi creez tensiuni prin realitatea încâlcită a unora dintre relaţiile mele, ci mă calmez, mă poziţionez în afara vreunei părtiniri şi dau o singură comandă generală: ca eu şi celelalte părţi contractuale, cu maximă onoare şi corectitudine şi minim de prejudicii, să ne aliniem scopurilor celor mai înalte ale angajamentelor subtile dintre noi.
Micile întâmplări ale acestor zile mă ajută să îmi exersez din plin intenţiile enumerate. Realizez, de exemplu, că o prietenă pe care în final nu mă supăr propriu-zis are nevoie din partea mea de un “nu” mai ferm decât i-am oferit până acum, după ce a trecut din nou cu vederea un termen limită pe care i-l solicitasem. Nimic grav, dar totuşi o incorectitudine de principiu, redresată astfel în schimburile de timp şi de atenţie dintre noi.
Fac loc unor oameni noi în programul meu, vin eu cu propunerea de întâlnire către ei (Balanţa este un semn cardinal, iniţiator, declanşator). Accept invitaţia de reîntâlnire cu vechi colegi, îi privesc ca pe priorităţi în orarul toamnei mele. Mă simt parte activă, cu drepturi şi responsabilităţi depline într-o reţea de suflete-prietene pe care de obicei nu o văd atât de clar din spatele perspectivei mele obişnuite de “eu cu mine”.
În mersul anului, Balanţa este acel pas făcut în doi, acea privire înspre celălalt şi-acea împărtăşire ce ne arată că nu suntem izolaţi şi singuri, nici atât de diferiţi de ceilalţi cum ne-am fi crezut. Ne mai arată Balanţa şi că putem păstra armonie în relaţiile noastre doar dacă rămânem în armonie cu noi îşine şi dacă respectăm în egală măsură nouă şi celuilalt propriile preferinţe, drepturi, obligaţii de echipă. Civilizat, elegant şi cu fair-play, toate acestea sunt posibile şi de dorit sub cerul senin al Balanţei!
