Astrologia și basmele – Gemeni
Basmele populare nu pot fi atribuite doar unei singure zodii. Există un cumul de idei simbolice, de trimiteri spre diverse fațete ale aceleași zodii. Astfel am ales, anumite atribute ale zodiei Gemeni regăsite în basmele populare românești.
Ion Creangă rămâne în conștiința populară ca unul dintre cei mai mari povestitori ai neamului nostru. Farmecul său personal prin care transmite pățaniile copilăriei sale și nu numai ne captează atenția încă de la începutul povestirii.
Din 1880, când a fost tipărită prima dată, până astăzi, „Ursul păcălit de vulpe” rămâne una dintre acele povești care a intrat în conștiința populară pentru valoarea ei anecdotică.
Pornim de la imaginea vulpii care stă cu botul întins pe labe, epuizată după o noapte în care nu a reușit să găsească nici un pic de hrană. Apar, în prim plan, istețimea și șiretenia vulpii, în momentele de cumpănă. Se preface moartă pentru a urca în carul plin cu pește. Începe să împingă cu grijă peștii, unul câte unul, din car, asigurându-și nu doar o simplă masă, ci își umple și vizuina cu provizii.
Povestea nu ar fi completă fără farsa de neuitat pe care i-o pregătește ursului credul. Îl poftește pe acesta să-și înmoaie coada în baltă, așa cum a făcut și ea. O mică minciună nevinovată face ca spusele vulpii să fie mai credibile. Ursul, cu dorința aprinsă de a mânca și el pește, crede spusele vulpii, „aleargă-n fuga mare la băltoaca din marginea pădurii și-și vâră-n apă toată coada”. Nici măcar durerea pe care i-a pricinuit-o ursului, nu o va face pe vulpe să-i pară rău. Ea continua jocul viclean: „Hei cumătre! Dar ți-au mâncat peștii coada, ori ai fost prea lacom ș-ai vrut să nu mai rămâie pești în baltă?”
Gemenii sunt sub stăpânirea lui Mercur / Hermes, fiul lui Zeus și al nimfei Maia. Este un fiul „nelegitim”, chiar conceperea lui are un caracter de înșelăciune. Într-o noapte, Zeus s-a strecurat de lângă soția sa, Hera, vizitând-o pe Maia, în peștera muntelui Micene. De la bun început, Hermes este independent, precum vulpea din povestea noastră. În ziua nașterii face năzbâtii, fuge din scutece și începe explorarea lumii. Își creează cu multă măiestrie o lăuta din carapacea unei broaște țestoase, la care cântă minunat de frumos, încât, își cucerește mai târziu, propriul frate, Apollo. Printr-o altă viclenie, fură turma de vite a fratelui său Apollo. Se întoarce acasă, se urcă în leagănul său fără nici o grijă sau remușcare. Când Hermes îl conduce pe Apollo la turma furată, pentru a-și recăpăta animalele, cu ajutorul unei alte șmecherii, copilul se eschivează și-l vrăjește pe Apollo cu cântecul lăutei sale. Acesta îi dăruiește turma și-l învață tot ce trebuie pentru îngrijirea ei. Mercur mai face un flaut, la care cântă și mai frumos, obținând de la Apollo și darul clarviziunii și toiagul de aur, însemn al zeului păstorilor și al turmelor de vite. Zeus este încântat de micuțul inventiv, vorbăreț și plin de surprize, și-l face emisarul său, în schimbul promisiunii de a asigura securitatea sediului zeilor și de a nu minți niciodată. Însă promisiunea nu lua în calcul faptul de a spune întregul adevăr.
Observăm cum basmele și mitologia se împletesc surprinzător de frumos și se completează reciproc, creând întregul primordial. Aș putea spune că basmele sunt pentru copilul din noi, iar poveștile mitologice pentru copiii deveniți adulți.
Gemenii sunt simbolul dualității lăuntrice, al contrariilor interioare. Unitatea ancestrală se despică în întuneric și lumină, în bine și rău, în masculin și feminin, în cer și pământ. Gemenii reprezintă o poartă de intrare într-un templu sau, după caz, într-un labirint, având nevoie de firul Ariadnei pentru a găsi soluția, ieșirea. În vechiul Egipt, Gemenii erau reprezentați prin 2 plante stilizate sub forma celor 2 gemeni actuali, amintind de cifra doi a romanilor.
În tradiția populară, acest 2, această dualitate, această unitate ancestrală este reprezentată de un Moș și o Babă: „a fost odată un moș și o babă”. E un fel de a li se arăta vechimea și preexistența și că sunt o dedublare a „Bătrânului Timpurilor”, a „Vechiul Veacurilor”.
În „Punguța cu 2 bani”, principiul este reflectat din primele fraze: „Era odată o babă și un moșneag. Baba avea o găină și moșneagul un cucoș. Găina babei se oua de câte două ori pe fiecare zi și baba mânca o mulțime de ouă, iar moșneagului nu-i da nici unul”.
Recunosc că basmul ne poate duce cu gândul la alte zodii, Taur – Scorpion, de pe axa materialității și a sexualității. Însă ceea ce vreau să pun în evidență este întregul care există în noi, separat de principiul masculin – feminin, femeie – bărbat. Gemenii, prin dualitatea pe care o conțin, acționează dintr-o parte sau din alta, până la completa conștientizare a întregului ce sunt. Cocoșul, principiu al Soarelui, pornește pe un drum inițiatic și găsește o punguță cu 2 bani: „și cum o găsește o și ia în clonț … pe drum se întâlnește cu o trăsură, c-un boier și cu niște cucoane. Boierul se uită cu băgare de seamă la cucoș, vede în clonțu-i o punguță și zice vezeteului:
- Măi! Ia dă-te jos și vezi ce are cucoșul cela în plisc?
Vezeteul se dă iute jos din capra trăsurii și c-un feliu de meșteșug, prinde cucoșul și luându-i punguța din clonț, o dă boierului”.
Modul cum i s-a luat punguța cu 2 bani cocoșului, este un mod meșteșugit, demn de Hermes.
Aș mai vrea să adaug că însăși onomatopeea „Cucurigu” face ca lumina să explodeze din întuneric. Dimineața, în zorii zilei, cocoșul anunță sosirea unei noi zile, ne dă trezire. Noi ne creăm ziua, după cum ne așezăm. În poveste, onomatopeea „Cucurigu” dă forță, face irezistibil tot ceea ce urmează după strigătul ei. Așa își începe orice frază cucoșul din povestea noastră, așa îl strigă pe boier, așa îl anunță pe moșneag că a venit înapoi, așa își anunță triumful.
Basmele populare sunt izvoare nesecate de învățăminte, de profunzimi și simboluri lumești și nelumești. Gemenii sunt cei care ne anunță voia zeilor, o știu, o cunosc și ne anunță și pe noi despre ea. Asta dacă, și numai dacă, nu păstrează ceva doar pentru ei.
