Soarele în Balanță

”Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”[1], prețul păcii și triumful civilizației

Parcă văd sprâncenele frumos arcuite și bine îngrijite ale Balanțelor, ridicându-se întrebător la citirea unor cuvinte atât de deranjante ca război sau preț….Da, da, știu, o să-mi cadă ceva în cap, căci drept este că oamenii Balanță urăsc conflictul și îi găsești mereu pe calea infinită a tranzacționării armoniei estetice și relaționale a lumii.

Așa că încep și eu ca drăguțul Creangă: ”nu știu alții cum sunt, dar eu”..recunosc că am simțit o mică-mare ezitare când am ales aceasta temă, lucidă fiind atât de provocarea ridicată de subiect, căci arhetipul Soarelui e complex și numai bun de integrat toată viața (și semnul nu se lasă mai prejos), cât și de propriile ”blind spot-uri”, căci fac parte din fericita generație cu Pluton în Balanță și am Soarele plasat triumfător în casa a VII-a. Dar cum în paleta de cosmetică a vieții nu regăsim doar culorile favorite, ci o gamă bogată de nuanțe, folosim și noi cât ne convine ”fereastra lui Johari”[2] și mergem cu curaj mai departe.

Și nu este nimeni mai potrivit ca o Balanță (mai ales doamnele) care să știe că un        „machiaj” de calitate funcționează cel mai bine pe o piele curată și hidratată corespunzător, așa că aștept cu nerăbdare opiniile nativilor acestei zodii în favoarea sau în contra gomajului astro-artistic pe care vi-l propun.

Balanța intro

De câte ori mă gândesc la Balanță îmi vin automat în minte două imagini și trei expresii.

Cele două imagini sunt:

  • Statuia lui Themis[3], ordinea naturală și divină, legată la ochi, cu talerele dreptății în mână și
  • Scena în care Anubis, Toth și Osiris realizează psychostasia[4], cântărind cu meticulozitate inima defunctului pe un taler de aur și pana lui Maat, pe celălalt, în numele ordinii și adevărului divin, dar și în fața unei asistențe umane atent alese.

Cele trei expresii sunt vorbele preferate ale unui fost profesor de sociologie, Balanță și el  (ne-a scos la un must bun de ziua lui), genul costum și cravată apretată: 1) ”omul face haina, nu haina pe om”, 2)”haina-i bună, omu-i strâmb” și 3)”legea e ca o haină: croiește-o prea fixă și va crăpa la cusături, fă-o prea largă și ți-o va lua-o vântul”! O fi fost omul sătul de costum.

O să luăm și noi rapid la puricat îmbrăcămintea elegantă, de protocol, a prietenilor noștri Balanță, mai alandala și coadă-cap așa, căci la data scrierii acestor rânduri maestrul Uranus tocmai ce și-a început mișcarea retrogradă, deci găsesc că e înțelept să-i acord ceva libertate de mișcare, că altfel îmi scurtcircuitează neuronul și-așa suprasolicitat.

Și cum un om civilizat (sau era avizat?) e pe jumătate câștigat, vă invit să vă luați de aici ce vă place și restul să lăsați în pace.

Soarele intro

            Pentru mine, dacă intru în jocul asociațiilor libere, când zic soare zăresc Soare în diverse culori și ipostaze. Văd dansul neîntrerupt al particulelor de praf într-o rază, rozul aprins al palmei unui copil în lumină, transparența pufoasă a aripilor unei albine, strălucirea multicoloră a unei picături de rouă pe verdele unei frunze și scântei îndrăznețe ce sar dintr-un foc în pădure. Când am soare am căldură, bine, zâmbet, mare, sare, floarea soarelui și maci, miere, caise și portocale, recunoștință și zori de zi.

Părăsind plasticitatea artistică, pentru mine, din perspectiva astrologiei, Soarele îmi vorbește despre: cine ești, cât de mult știi cine ești și în ce măsură arăți/manifești în lume cine ești. Indiferent din ce curent/sistem astrologic alegi să privești sau cât de simplu sau de aprofundat decizi să interpretezi o hartă, Soarele rămâne un element central, așa cum sus pe cer, el rămâne punctul de referință în jurul căruia se mențin, se mișcă și se ”luminează” toate celelalte componente ale sistemului.

Soarele este principiul generator al existenței. Reperele cultului solar se pierd în negura timpului, așa că tare greu mi-ar fi să aleg între figurile proeminente și poveștile nemuritoare ale unora ca : Mithra, Surya, Malakbel, Sue, Ra, Apolo, Helios, Sol[5] și mulți alții (și altele, căci da, avem și zeități feminine asociate astrului).

Sigur e că de când omul pe pământ, acesta a venerat și s-a temut în egală măsură de ”Sfântul Soare”, căruia i s-au închinat (și i se închină) ritualuri complexe cu ”puternică încărcătură ludică, muzicală și magică”, o cale de pătrundere a misterelor lumii.

Soarele se încifrează și se descifrează continuu, iar lumina ce ni se oferă cu atâta dărnicie trebuie mereu apreciată, ajutată și folosită.

Soarele în Balanță

Ca să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului, cred că dictonul ”dubito ergo cogito, cogito ergo sum”[6] e cap de afiș pentru subiectul nostru.

Teoretic vorbind, Soarele în Balanță se află în cădere (exaltare în Berbec, domiciliu Leu) și deși aprob (după un pahar de must bun) vorba aceea că ”dacă doi îți zic că ești beat, mergi și pune-te la somn”, prefer să nu mă culc pe o ureche și afirm mai cu juma’ de gură așa, să nu supăr pe cineva, că orice planetă (luminariu, în cazul de față) poate face bine sau mai puțin bine în orice semn sau casă, depinzând de aspecte, dar mai important, de circumstanțele reale prezente și de nivelul de dezvoltare personală (să îndrăznesc să zic trezire?) a omului în cauză.

Ce e vizibil și cunoscut ca lumina zilei e că de fiecare dată când se produce ingresul Soarelui în Balanță avem Echinocțiul de toamnă, eveniment ce deschide un ciclu de 3 luni în care ziua devine tot mai mică și întunericul tot mai stăpân până la Solstițiul de iarnă (”Sol Invictus”) și ne bucurăm de sezonul zodiilor focusate pe elementul relațional.

Deci da, înțelegem că puterea astrului e considerabil diminuată. Pentru doritorii de picanterii astrologice și astronomice (și Balanța, ca un semn de aer ce se respectă, le adoră!) le adresez celor avizați și dornici să ne introducă puțin și pe topicul lui ”Via Combusta”[7], că tot suntem la capitolul luminarii.

Revenind, astrologia, ca și natura, lucrează pe cicluri, așă că dacă primele șase semne ale zodiacului sunt despre descoperirea de sine, de la Balanță încolo îl descoperim și pe celălalt, și prin asta, simplul fapt de a te redescoperi pe tine în fiecare interacțiune concretă pe care o ai. Balanța deschide, invită, inițiază această întălnire cu celălalt (”in Hell I’ll be in good company”) și gândește/stabilește reguli de conviețuire, Scorpionul îl confruntă pe celălalt, testează intimitatea, forța legăturii (”Hell is other people”) și provoacă transformarea relației, Săgetătorul vorbește despre transcenderea crizei și construirea unei noi direcții de relansare a relației (”I have faith that I can envision a different kind of Hell”), dacă relația a supraviețuit etapei anterioare de testare.

Flip-flop înapoi la Soare, pe dânsul te poți baza mereu, știi că parcurge câte un grad de zodiac zilnic, tot cercul zodiacal într-un an și că dinamica lui e hotărâtă, consecventă și congruentă.

E ca un tren robust și scânteietor ce-și vede de șinele lui și schimbă macazul doar de 4 ori pe an, la solstiții și echinocții, făcându-ne cunoștință cu zodiile cardinale și deschizând sezoanele naturale. Tu trebuie să fii cu băgare de seamă și să urmărești prin ce stații urmează să intre, pentru că aceea zonă din harta ta va vibra la trecerea sa.

Să numim însă și câteva din vagoanele prețioase ale trenului Soare: viață, vitalitate, voință, integritate, onoare, masculinitate, bărbat, tată, extrovertire, efort, energie, ego, sine, stabilitate, protecție, concentrare, curaj, carieră, creație, vocație, viziune, vizibilitate, afirmare, faimă, leadership, autoritate, încredere, control, decizie, claritate, lumină, zi, strălucire, bogăție, public, inimă, foc, plus, pozitiv, aur.

Dacă facem măsurătoare la gabarit feroviar depășit putem să avem: egoism, egocentrism, extravaganță, exhibiționism, aroganță, auto-suficiență, obscuritate, pompă, gravitate, lipsuri, neliniște, lene, invidie, vorbărie, etc..

Locomotiva trenului Soare are și ea momentele ei, când plictisită de șinele cunoscute și circuitul său previzibil se gândește că bine i-ar prinde și ei o schimbare de traseu/peisaj sau cel puțin o contrașină sau o vizită pe la depou pentru ceva lucrări de curățare și alte mentenanțe.

E ceea ce mulți astrologi numesc începutul ”aventurii solare ” sau ”Călătoria Eroului” [8].

Este chemarea Soarelui, care ne face să recunoaștem experiențele și obiectivele care nu ne mai satisfac sau pe care deja le-am integrat și să ne oferim șansa de a explora teritoriile necunoscute ale sufletului și spiritului nostru, asumarea de noi misiuni, învățarea de noi lecții. E greu să articulezi în cuvinte această invitație specială, dar și dificil de ignorat. Tot aici e de menționat/reținut că în fiecare dintre noi conviețuiesc cu bune și cu rele, un erou neînfricat și un trădător neîndurător și că orice ciclu solar(tot cercul zodiacal) este despre dezvoltarea conștiinței și exprimarea esenței noastre în afară.

Sau, cum zicea Ștefan, eroul principal al romanului cu al cărui titlu am început (ca să nu-l lăsăm suspendat în aer), (…)”Căutam o verificare și o identificare a eului meu” și (…)      ” Atunci am înțeles, am simțit înfiorat, că poate exista o lume superioară dragostei și un soare interior, mult mai calm și mult mai luminos”.

Așa că ultimul și cel mai aprig război e cel pe care îl purtăm cu noi înșine, iar prima și cea mai importantă relație de iubire este iubirea de sine. Și aproape mereu, războiul și iubirea aduc la lumină cele mai importante adevăruri, dar și cele mai mari dezechilibre și dureri existențiale.

Balanța trebuie să învețe că propriul lor adevăr este valabil și valoros în aceiași măsură ca și ”adevărul” celorlalți și că darul cel mai de preț al Soarelui este încrederea nestrămutată în tine.

Pentru cei interesați de investigații psihologice, temele comune de lucru sunt legate de proiecție, compensare și raționalizare.

Și cum am tot bătut untul să iasă crema, cu șinele în sus și șinele în jos, când intră prin stațiile alocate semnului echilibrului, vreau să facem un scurt paralelism contra snobism: Soarele are conștiința sinelui, Balanța este preocupată de starea conștiinței celorlalți, Soarele revelă autoritatea noastră internă și externă, este regele/monarhul prin excelență, Balanța cântărește permanent ca normele/regulile să fie corecte pentru toți și este democrația de serviciu.

Soarele dictează/impune, Balanța negociază/alege compromisul, Soarele vorbește despre autonomie și individualizare, Balanța este credincioasă parteneriatelor sale, dorind/depinzând de cooperarea cu ceilalți; Soarele se afișează cu curaj, Balanța are nevoie de validarea celorlalți și asigurarea aparențelor.

Dar, căci există mereu unul, Soarele e instinctul vieții, Balanța e instinctul social, Soarele e judecată, Balanței îi place să judece și să eticheteze, Soarele e inteligență vie, Balanţa e super-lucidă, Soarele e integritate, Balanța luptă pentru dreptate, Soarele e masculinitate, Balanța e un semn de aer, masculin, etc..

Abstract, Soarele în semnul Balanței vorbește despre :

– Exigența spirituală de a identifica, alinia și demonstra în lume principiul armoniei, care conține în stare de complementaritate valorile frumuseții, adevărului, libertății, echității, artei și iubirii.

– Curajul de a se expune animozităților omenești și naturale, de a vedea și înțelege că avem o latură grosolană, primitivă, necivilizată, care se cere la rândul său recunoscută.

– Puterea de a se valoriza prin asumarea deciziilor și opiniilor proprii, fără a se ascunde în spatele hotărârilor de cuplu/parteneriat sau grup.

– Renunțarea la calea minimei rezistențe (sau super amabilitate) doar pentru a se simți vrednici de simpatii, dragoste sau alte foloase materiale și/sau nemateriale.

– Conștientizarea că superioritatea obiectivității și dreptății este relativă și echilibrul nu este neapărat o stare de atins, ci un proces existențial continuu.

Deci, Obrazul Fin cu trudă se-ntreține și expunerea exagerată la Soare(/-le) altcuiva se poate lasă cu arsuri grave (ale pielii, retinelor și inimii). Așa că doar zic că mai bine să ne găsim fiecare propriul soare sau să ne aprovizionăm cu stocuri suficiente de cremă de protecție.

Balanța

Balanța, drăguța de ea, te va învălui mereu în dictonul: ieși din tine pentru a te recunoaște în alții!

Ca și în cazul Racului, avem tendință de a uita că Balanța este un semn cardinal (alături de Berbec și Capricorn), deschizător de drumuri și anotimp, iar simbolul său e plin de mister și singurul din cercul zodiacal care nu apare înfățișat ca animal sau om și seamănă cu un apus de soare.

Eu aș lua in considerare atât apariția subtilă a lui Omega/ W [9](sfârșitul unui ciclu și începutul altuia), cât și faptul că vorbim de semnul cu numărul 7 (și casa naturală a VII-a), cifră profund spirituală, bogată la rândul ei în semnificații mistice.

Apoi, mai evocăm și faptul că deși un semn de aer și masculin, Balanța este guvernată de Venus, o planeta a chintesenței feminine. Pe Saturn îl găsim aici în exaltare, iar Soarele se află în cădere, așa cu am vorbit mai sus. Interesant până aici!

Cu ce cuvinte putem asocia Balanța? Facem aici o listuță finuță: frumusețe, plăcere, confort, estetică, empatie, amabilitate, curtoazie, rafinament, eleganță, artă, echilibru, egalitate, democrație, relaționare, reciprocitate, corectitudine, cooperare, dreptate, justiție, legalitate, ordine, contracte, credibilitate, compromis, consens, parteneriat, rațiune, creativitate, claritate, obiectivitate, politică, negociere, tact, diplomație, demnitate, etc..

Repertoriul cu antonimele de rigoare va fi expus discret spre dezbatere pe parcurs ca să nu atentăm iar prea direct la sensibilitățile semnului, înțelegeți dvs., nu?

Cultivate, dotate cu un bun gust imbatabil, plăcute la privit și la ascultat, Balanțele sunt excelenți observatori și manevratori ai comportamentului și ”comerțului” social, niște  cameleoni relaționali, ce vor căuta ca misiune în lume să facă ”front comun” cu cineva semnificativ din viața lor, indiferent că vorbim de prietenie, profesie, dragoste sau alte pasiuni.

Își pot pierde ușor focusul și sensul dacă nu au în permanență pe cineva lângă ele și își utilizează cu inteligență și uneori chiar viclenie, toate ”cărțile” din dotare ca să-și mențină confortul și statusul relațional/social.

Balanța este într-o permanentă căutare a celuilalt, inițiază această descoperire, căci înțelege repede că are nevoie de un altul pentru a se bucura de sine și a evolua. Și asta e valabil pentru majoritatea dintre noi, căci e lecția pe care ne-o predă cu eleganță și naturalețe această zodie, în funcție de locul unde o avem pe harta natală.

Valențele lui ”Eu” și ”Tu”, care se combină apoi în ”Noi”, capătă formă (și formalizări) în semnul Balanței.

Totuși, când pleci cu o Balanță la drum lung e indicat să fii conștient că de cele mai multe ori, sistemul lor de navigație te va băga inevitabil în sensuri giratorii nesemnalizate și aglomerate și că vrută, nevrută, vei fi pus în situația de a alege singur pe ce număr de ieșire vei merge mai departe, după ignorarea politicoasă (sau nervoasă) a indicațiilor prețioase ale tehnologiei în lucru (recomand un update periodic la sistem).

Cu nervii, grijă mare, căci chiar de sunt furioși, depresivi sau doar în toane, oamenii balanță reușesc cumva să-și mențină o expresie plăcută, sau cel puțin neutră, și chiar în toiul unei crize (cu efect controlat), când îți zic că-ți vor da una-n cap sau ceva de genul: te iubesc de-mi vine să te omor, o vor face pe un ton atât de catifelat, cu o privire atât de candidă, că în substrat o să crezi că e ceva complet în neregulă cu tine sau doar ți-ai prins/pierdut urechile și ai nevoie de un aparat auditiv. Te-au dezarmat și nu mai ai cum să auzi sirena de alarmă, ci doar clopoțeii din vocea ei(/lui). Dacă vrei să continui discuția, fă-o, te vor asculta cu un interes flatant, după care vor monopoliza dialogul expunându-ți cu mândrie toate motivele existente în Universul cunoscut pentru care nu ai cum să ai dreptate. Apoi se vor repoziționa și vor inventa câteva constelații sau găuri negre comune. Apoi vor găsi argumente mai bune la argumentele argumentării tale, dacă găsești posibil așa ceva. Oricum, într-un final, te vei simți delapidat mental și tras pe sfoară în manieră exemplară. Consolarea posibil să-ți vină din faptul că și Balanța ta plătește prețul cu ”vârf și îndesat” sau măcar un fifty-fifty,  pe model vestic …

Având o abordare mai degrabă filosofică a departamentului sentimental, armonizarea minții cu emoțiile nu e ceva ce Balanțele pot gestiona cu ușurință. Trec de la a fi super empatici, hipersensibili, la o atitudine de politețe rece, chiar cu iz sarcastic, de obiectivitate forțată, nemailăsându-se impresionați de nimeni și nimic. Aceste indispoziții inerente le provoacă episoade de letargie, chiar lene, în care se retrag pentru recuperarea forțelor și alimentarea reveriilor mentale. Chiar dacă nu vor recunoaște public acest lucru, întreabă un prieten bun al unei Balanțe și vezi ce-ți va răspunde.

Nu sunt un semn dual, dar lasă de multe ori această impresie, creând deseori nelămurire, circumspecție și frustrare printre cei din cercul lor apropiat. Fiind o zodie de aer, mentală căută să înțeleagă și să-și explice, mai degrabă decât să simtă impulsurile și impasurile emoționale.

Venus le determină să caute permanent seducția, frumusețea și armonia, să fie receptive și hipersensibile emoțional și estetic, să deteste tot ce e necivilizat și necizelat, Saturn le trage de păr și le focusează pe latura contractuală, legală, materială a relațiilor și realității, expunându-le obiectivității, adversității și/sau conflictelor.

Cere-le să adopte o poziție fermă într-o situație oarecare sau să acționeze pe loc și le-ai introdus în cel mai amarnic coșmar al vieții lor. Revin apoi în forță, cu un zâmbet de Oscar pe buzele strălucitoare, gata să-i trateze echitabil și să-i coordoneze pacifist pe toți cei dragi sufletului ei sau din grupurile social-profesionale prin care se învârte.

Pe Balanță o vei auzi vorbind mai mereu în termen de ”noi”, decât folosind ”eu” (vezi Berbecul). Dacă un Berbec te va privi stăpânitor în ochi și îți va zice direct: ”măi, nu-i de bine. Fă cum îți zic eu sau iese nasol!”, o Balanță te va mângâia pe mănă și-ți va șopti seducător: ”drăguță/-le, fii rezonabilă/-l, te rog. Să facem noi cum am stabilit (adică ea) și va fi bine pentru toți!”.

Cu Berbecul joci într-un film alb-negru, cu Balanța ai 50 de umbre de gri, peste care se așterne și o cortină curcubeatică (nu știu dacă există cuvântul ăsta, eu și copiii mei îl folosim), dar mereu e de privit pe axă (Balanță-Berbec/ casa VII- casa I, în cazul acesta), căci în opoziție există mereu vizibilitate și echilibrare.

Ea deține și reține mai multe perspective în același moment, de aceea ne apare deseori  indecisă, dar și dornică și înclinată permanent spre ”win -win situation”, deci e perfectă în situații de mediere (negociere la pătrat), consiliere (mai ales relațională/de cuplu), în deliberările politice/publice/juridice, ca purtătoare de cuvânt, organizatoare de evenimente, artă și artizanat.

Are lipiciul și apropoul la îndemână, celulele ei conțin talentul pierdut al complimentării, așa că (din nou!) ciuliți bine urechile, clipiți des din ochi și citiți printre rânduri când simțiți că o Balanță vrea să vă vândă ceva (e mult mai subtilă și mai instruită decât un Geamăn și servește mai colorat și apetisant platoul cu așteptări, viziuni și condiții decât un Vărsător). Lingușiți-o cu stil și dvs. că-i va pica tare bine, demonstrați-i standardele înalte după care vă ghidați viața, cumpărați-i un cadou special sau un buchet de flori spectaculos și va pica în fund de plăcere.

Și dacă tot am ajuns la aspecte fizice, semnul guvernează rinichii, tractul urinar și pielea (din nou observăm legătura cu ”zona de contact”, conflictele neacceptate/nerezolvate și latura lichidă, specifică apei, emoționalului)

Maestră a aparențelor, Balanța este expertă în tot ce ține de prezență și prezentări și stăpânește înalte calificări în înțelegerea perspectivelor, credințelor, motivațiilor, ambițiilor și dorințelor celorlalți (la întrecere cu Scorpionul), încorporând toate elementele civilizatoare ale umanității (la un nivel mai tangibil decât o face Săgetătorul)

Unsă cu toate alifiile, parfumată, corect pieptănată, devreme la târg, devreme acasă, persoana Balanță e cea mai bine echipată în cumpătarea tuturor lucrurilor ce-i ies în cale. Ne arată că între defecte și calități, între vicii și virtuți, adevărata valoare e mereu undeva la mijloc!

Ce mai încoace și-n colo, ca să nu-mi dau singură foc la valiza cu haine sau să-mi cadă drobul de sare în cap, cine nu are prin preajmă o Balanță, să-și facă rost de una!

Ok, am părăsit giratoriul și facem o trecere în revistă a elementelor relevante, așa cum le văd eu: simbol, element, modalitate, planete afiliate, mitologie și un pic de psihologie, cu măsură, minte deschisă și iubire de semeni.

Așadar, cum împaci un tren cu o mașină luxoasă ca să nu se producă ceva accidente nedorite? Ușor: respecți cu sfințenie culoarea luminii de la semafor și sirenele de la trecerile de nivel.

În loc de concluzii

Despre tranzitul actual al Soarelui prin semnul Balanței se pot observa și spune multe lucruri interesante, care sigur vor fi acoperite pe-ndelete, așa că eu aleg o poezie care îmi sună mie acum mai în spiritul vremurilor :

”Tu ești Paznicul Cheilor.

Tu ești Gardianul Porților.

La ușă răbdătoare așteaptă să intre

Dragostea. Dar și Ura.

Urmate ele sunt de Pacea cea Blajină.

Dar și de Războaie Violente.

Tu va trebui să alegi cine intră

Și cine va rămâne dincolo de porți.

Intoleranța încearcă șireată să se strecoare

Ascunsă de Teamă sau Mândrie.

Fii atent! Un alt dușman afară te așteaptă-

Dorința de Avere, ce cu vicleșug

Înăuntru vrea să intre.

Cu ochii-n patru trebuie să fii, căci tu ești

Cel care decide cine INTRĂ și cine AFĂRĂ

Pe veci va rămâne.

Tu ești Paznicul Cheilor ce Spiritul ți-l vor deschide.

Pe cine lași astăzi ca să intre? ”[10]

Și cum a trecut timpul sfârșiturilor prea serioase, zic așa: Balanța are nevoie să-și reamintească și să-și găsească Eroul interior lăsându-l să strălucească în lume! Căci ea a venit să ne învețe că strălucirea în sine și în singurătate e derizorie de la un punct încolo. Nu poți străluci cu adevărat decât prin calitatea relației pe care o stabilești cu lumea, iar unul dintre frumoasele secrete ale vieții e că la finalul ei, cel mai valoros lucru ce rămâne după noi este ceea ce facem pentru alții și prin alții. Și pariez, pe-o sticlă de must, că uneori, cele mai mari mistere ale Universului le regăsești când ții de mână pe cineva.

Numai bine înainte!

Note

[1] ”Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu, 1930

[2] Instrument/metodă, joc de cunoaștere și dezvoltare personala și relațională, informații introductive:     https://en.wikipedia.org/wiki/Johari_window

[3] Imaginea asociată Balanței, fiică a lui Uranus și Gaia : https://ro.wikipedia.org/wiki/Themis

[4] https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/viata-de-dincolo-o-mitologie-a-mortii

[5] Aici o listă : https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_solar_deities

[6] ”mă îndoiesc, deci cuget; cuget, deci exist”, Rene Descartes, https://ro.wikipedia.org/wiki/Cogito,_ergo_sum

[7] https://www.skyscript.co.uk/gl/via_combusta.html

[8] Vezi Liz Greene& Howard Sasportas, ”The Luminaries”, p.116 și Joseph Campbell, ”The Hero with a Thousand Faces”

[9] literă a alfabetului grecesc, câteva interpretări simbolistice interesante aici: https://mythologian.net/omega-symbol-sign-meaning/

[10] Guy Gilchrist, ”Keeper of the Keys”  preluat de John C. Maxwell, ”Începe să gândești”, p.59

Narcisa Tomus

Narcisa Tomus