Profil ingenuu de planetă: Marte în Săgetător
„Steaua fără nume”[1], recrutarea ideologică, inspirațiile intergalactice și dilemele dogmatice
Există supoziții astrofizice care afirmă că Jupiter (astrologic, guvernatorul Săgetătorului) ar fi putut deveni o stea, iar noi (dacă ar mai fi apărut un „noi”) am fi trăit într-un sistem binar de stele. Mă întreb ce nume ar fi purtat dacă s-ar fi întâmplat… Oricum, „mare parte din orbitele planetelor sistemului nostru sunt mai aproape de planul orbital al lui Jupiter decât de planul ecuatorial al Soarelui”[2] (cu excepția lui Mercur).
Pornind de la replica lui Miroiu[3] că „stelele nu se abat niciodată din drumul lor” și de la vorba aceea că „vai de cap, unde nu-s picioare” (și viceversa), zilele astea îmi provocam neuronul diletant cu ideea următoare: dacă rămâne un mister ce se află și ce se întâmplă în centrul Pământului, oare tot tainic ne va rămâne și centrul galaxiei[4] noastre? Sosesc iar vești despre aceste locuri exotice. Presupun că mai urmeză niște revelații.
Ca un căutător de semne ce mă aflu (și eu pe treaba mea, ca fieșcare), mai am pe fișa de evaluare și altă extravaganță: oare acea fracțiune de milisecundă care precede apariția/creația unui gând, a unei intenții, a unei emoții (manifestate apoi, eventual și la alegere, în comunicare/comportament/acțiune) e de natură „pozitivă” sau „negativă”? Nu că aș fi singura care se întreabă asta și că n-am putea pune ușor verdictul unei dilemeînșelătoare.Poate că e adevărată și ideea că, de fapt, avem acces la toate cunoștințele de care avem nevoie ca să ne răspundem la „nemulțumirile” existențiale care ne frământă de când lumea și pământul.
Dacă vom fi reușit să trecem cu bine de perioada Scorpionului – cu un pic de noroc, credință și voință – și să nu ne mai stea în gât prezența prea lungă a monștrilor la cina noastră (eu zic ca data viitoare să nu mai gătim așa bine, poate scăpăm de ei mai repede), iaca vine în forță Săgetătorul să pună lumânări pe masă și s-aducă lumina în casă. Cu tot cu pana de curent prognosticată.
Începe verificarea, repararea și montarea instalației de brad. Așteptăm Crăciunul, Revelionul, visăm iar grandios, ne facem planuri, ne pregătim. Facem programe și liste cu ce mai cumpărăm, cu ce ne îmbrăcăm, cu cine ne întâlnim, ce cadouri împărțim, în ce țări sau restaurante mergem (pe unde și cât se mai poate), dacă mai avem ce povesti și cu ce cuceri, etc… E o agitație, fervoare mare, nenicule! Sau era, acuma așa, mai cătinel, că ne-au cam amețit și amorțit ultimii anișori.
Per ansamblu, trecem la o stare de anticipație mai luminoasă, mai plăcută, plină de judecăți proaspete și de posibilități frumoase, dar și de mișcări emancipate și spontan organizate. Începe sezonul Centaurului cu salba sa de săgeți îndrăznețe și șolduri șugubețe.
Marte intro
Am o slăbiciune personală pentru Marte. O cunosc, o recunosc, o revendic și o stăpânesc. De slăbiciune vorbesc, că restul sunt cuvintele lui Marte. Și am pornit într-o scurtă și nesângeroasă cruciadă de reabilitare sau măcar de reciclare a unor perspective.
De ce încep cu Marte? Am trei motive bune:
- Marte, „micul nostru malefic”, intră în tranzit în zodia Săgetător din 13 decembrie 2021 până pe 24 ianuarie 2022[5], iar cu toate reflectoarele orientate asupra eclipselor, asupra cuadraturii de închidere dintre Saturn și Uranus, asupra intrării lui Jupiter în Pești, asupra planetei Venus cea retrogradă si asupra schimbării nodurilor, am senzația că l-am uitat pe tânărul Ares și nu-mi pică bine discriminarea,
- Marte se va afla în conjuncție cu Luna, la gradele 13-14 din Săgetător, la trecerea în anul 2022, punându-și astfel pecetea pe harta anului viitor,
- Marte e guvernatorul Ascendentului meu, de unde și slăbiciunea mea declarată…
O planetă, ca și un semn, acoperă mai multe arhetipuri, dar – pentru simplificare și nemaiintrând în labirintele mitologice – mă opresc la imaginea consolidată a lui Marte ca purtător al energiei masculine, „soldatul” la datorie al astrologiei și „mâna dreaptă a Soarelui” (și restul planetelor personale tot în slujba împăratului, dar fiecare cu rangul și funcțiunea sa).
În ierarhia militară, avem poziții de la fruntași și sergenți la colonei și generali, avem mai multe categorii de arme, servicii, detașamente și brigăzi, toate cu regulamente, strategii și echipamente specifice. Apoi vorbim de misiuni militare și misiuni non-militare, dar și de o politică și o diplomație militară, ca și de o psihologie și o filozofie militară. Și cu Marte e la fel.
Ce face militarul? Păi, în principal, „luptă, luptă și dă-i, și dă-i și luptă”, vorba lui Caragiale și… „Zoe! Fii bărbată”, mai pe lângă. Pentru ce luptă? Pentru a cuceri, a câștiga, a-și demonstra puterea, pentru a apăra și proteja, pentru a distruge și a reconstrui, dar și pentru că i se cere, îi face plăcere sau doar se dă rotund, să i se vadă bine mușchiul.
Marte are nevoie mereu de o „misiune”și vrea să-și cunoască clar locul în tactica de luptă și pe câmpulde bătălie.
Așadar, ostașul nostru ajunge, inspirat, în semnul tăticului Jupiter.
Săgetător intro
Fac eu mișto de Jupiter/Zeus cu ale sale aventuri și nenumărate progenituri (îmi permit, știu că știe de glumă), dar plăcerile mele intelectuale ar fi fost semnificativ reduse fără ele, iar mitologia, baza civilizatoare a omenirii, sărăcită de cele mai atractive și pătrunzătoare pilde.
Trăiesc de vreo 3 ani și un pic într-o țară sagitariană[6]. Nu am văzut multiplele straturi care acoperă această zodie până nu am ajuns, din nevoia integrării și din curiozitate nativă, să înțeleg și să accept, atât cât m-am priceput, cultura în care am intrat. Dacă ești pasionat de astrologie și de călătorii (și mai ai și cu ce să trăiești), ia-ți inima în dinți și mută-te cu viața pe ici, pe colo, prin lume, ca să afli mai intim efectele nu numai personale, ci și impactul major, la nivel de mase, pe care îl aduce o amprentă astrologică.
Generalizez, desigur, dar oamenii acestor locuri fac din cal măgar și din țânțar armăsar aproape orice.
Limba lui Cervantes se rostește gălăgios, rapid, cu patos. Lumea de aici este prietenoasă, plină de haz, înjură ca la ușa cortului și se pierde cu orele în scenarii înfierbântate și rareori confirmate. Acești săgetători sunt generoși cu îmbrățișările, se adună, beau și petrec cu orice ocazie se ivește, știu de toate despre toate, sunt mari artiști ai vieții și convingători sfătuitori.
La fel de remarcabil gafează la capitolul punctualitate, practicalitate, promisiuni și valorificare de talente evidente.
Săgetătorul, cred eu, încorporează tensionat în tipologia sa arhetipală un Don Quijote și un Sancho Panza, idealismul și materialismul, latura animalică cu cea spiritual-aspirațională, instinctul feroce cu intuiția înflăcărată, îndoiala cu îndrăzneala.
Well, cum ar zice englezul, luați-o ușor cu îndoctrinarea. Începeți și căutați. Săgetătorul nu e un semn atât de ușor de descifrat, deși se felicită deseori când lasă această impresie. Și drept e că, dacă m-aș fi apucat de astrologie înainte să mă apuc de făcut copii, sigur mi-aș fi imaginat un prunc jupiterian.
Marte în Săgetător & Săgetătorul
Nu trebuie să fii expert în mistică, în astrologie, în nimic, la o adică, pentru a observa asemănarea strigătoare la cer dintre simbolul lui Marte și glifa Săgetătorului. Rápido, rápido, ce înseamnă asta? Păi, doar că se pupă bine, cu vâsc sau fără.
Marte jubilează și juisează în semnele de foc. E mai forțos în primele două semne, dar decât un Tarzan (Marte în Berbec) sau un cascador (Marte în Leu), prefer un Indiana Jones (Marte în Săgetător, deși Harrison Ford are Marte în Leu). No offence! Chestiune de gusturi și de argumentare a temei. Să adnotăm, tot în scop didactic, că planeta roșie guvernează, pe lângă Berbec, și Scorpionul, iar exaltarea și-o găsește în Capricorn.
Lăsând gluma la o parte, luăm poziție de drepți și mărșăluim voinicește pentru a-i face pe plac lui Marte al nostru.
Marte, în astrologie, e o planetă masculină, uscată și fierbinte. Ca să păstrăm tonul milităresc, cuvintele standard de legitimare ale lui Marte sunt: energie, masculinitate (nu în sensul solar), impuls, individualitate, competitivitate, conflict, rivalitate, agresivitate, asertivitate, voință, ambiție, acțiune, explorare, motivație, putere, dominație, nevoie, dorință, excitație, sex, sânge, mușchi (sistem muscular), efort, frustrare, nerăbdare, furie, inflamare, agitație, motor, unealtă, armă, accident, bătălie, revoltă, război.
Săgetătorul e un semn masculin, de foc, mutabil. Registrul lingvistic specific documentației afiliate Săgetătorului? Credință, revelație, abundență, prosperitate, optimism, pozitivism, viziune, viitor, inspirație, iluminare, creație, expansiune, entuziasm, umor, sens, scop, religie, opinie, destin, libertate, dreptate, adevăr, lege, etică, educație și muuulte, multe altele, fără număr, cum s-ar zice. Mai includeți-le dvs. aici și pe cele afiliate casei a IX-a și o să epatăm orice dicționar sau enciclopedie.
La o primă comparație, Marte și Săgetătorul au o relație profitabilă. Marte e pe acțiune, Săgetătorul e pe viziune. A acționa cu viziune e modul ideal de a obține rezultate și a bifa obiective.
Marte e foc, lamă de cuțit și praf de pușcă, Jupiter e un balon de aer fierbinte, plin de păreri și de planuri mărețe. Marte are instinctul cuceririi, e direct și vizibil, iar Jupiter e un maestru al deghizării, al polimorfismelor și al transformărilor (mai ales de natură cognitivă). Observăm, oare, anumite discrepanțe? Nu ireconciliabile, fără îndoială! Căci dacă îl investești pe Marte cu energia creșterii, Jupiter va stăpâni cu succes întregul proces.
Ca pentru orice alt tranzit, la nivel personal, sugestia este să identificați casa (domeniul de viață) pe care Săgetătorul o ocupă în harta dvs. natală, cât și casele ocupate de Berbec si de Scorpion, guvernați amândoi de Marte, așa cum am stabilit deja. Verificați apoi aspectele făcute de Marte atât cu planetele în tranzit, cât și cu planetele natale, dar și poziţia lui Jupiter, guvernatorul.
Marte vorbește și înfăptuiește cu tupeu și voluntarism. În interpretările astrologice mai vechi, nu era privit cu ochi prea buni. Un Marte mai „ieșit din rând” putea provoca daune considerabile într-o lume în care obediența, fie ea militară, religioasă și/sau civilă era esențială. Nu era loc de războinici rebeli, generali vizionari sau dezertori din serviciul obligatoriu.
Și azi, continuăm să condamnăm sau să ignorăm impulsurile necenzurate ale lui Marte, dar înțelegem mai bine natura sa esențială de a acționa și a riposta fără a cântări prea mult riscurile și/sau consecințele. Suntem mai toleranți cu latura noastră „animalică” – acel soldat tânăr și insuficient instruit din noi care cere mâncare, mișcare, sex, bătaie și vrea să stăpânească lumea mare. Așa explicăm și patima sporturilor, jocurilor, filmelor, emisiunilor și știrilor din acest spectru.
Vreau să atrag atenția asupra încă unui aspect. Atitudinea (oamenilor și a celorlalți zei) față de Marte/Ares se prezintă ambivalentă chiar și în mituri. I se admirau aspectul fizic, bărbăția, forța brută, vitejia, dar era temut pentru felul său neînduplecat, sălbatic, imprevizibil și setea de violență, de sânge pe care o întruchipa. Ni se amintesc numeroase episoade în care acesta a fost disprețuit, înșelat, pedepsit, rănit, obligat să retragă sau chiar să fugă.
Un Marte dezarmat, supra-domesticit sau blocat într-o hartă nu mai aduce nici putere, nici potență, nici pasiune. El se poate întoarce împotriva ta în doi timpi și trei mișcări prin depresii, autoînvinovățiri, explozii de furie, frustrări și acte ratate. Necesită găsirea unui canal de exprimare, exteriorizare și/sau sublimare a energiei sale.
Dar oamenii și vremurile se mai schimbă – ne educăm atât individual, cât și colectiv, să conștientizăm și să modelăm informațiile, tiparele și energiile într-un fel în care să ne facă cinste și să ne sprijine în realizarea unei vieți mai bune.
Și așa revenim la celălalt camarad de luptă, care e, să zicem, ceva mai controlat și mai experimentat în ale vieții. Cel întors mai înțelept din peregrinările sale brave, cu mintea mai coaptă și trupul mai călit.
Soldatul Marte în Săgetător nu va sta, totuși, prea mult pe margine sau în rezervă. Nu va avea teamă nici de bombe, nici de mine, tancuri sau fulgere. Odată pornit, nu va întoarce capul să vadă dacă luptă singur sau dacă îl mai urmează careva. Sau, mă rog, asta era odată, căci acum avem războaie hibrid cu rachete supersonice, submarine atomice, drone, arme cibernetice și biologice.
Ce e sigur, însă, este că dacă a scăpat viu și relativ nevătămat după maxim două experiențe de genul ăsta, înainte de a se arunca din nou în brațele primitoare ale providenței precis va ține câteva predici motivaționale companionilor săi, însuflețindu-i și redându-le orizontul Speranței și, automat, Sensul și Valoarea. Va fi mai cu băgare de seamă față de cei care-i vin alăturea, nu se va mai defocusa, va înțelege rostul legilor și al disciplinei și le va concretiza.
Un alt modus operandi al acestui tipar e al celui care și-a căpătat o demnitate și o viziune superioară, care adoptă strategiile testate ale artei războiului, ale principiilor etice, ale calităților superioare ale minții, combinate cu noblețe umană și cu inspirații intuitiv-inexplicabile.
La polul opus, putem menționa acele figuri istorice care, în numele unui adevăr suprem dezvăluit numai lor prin grație divină, al sentimentelor de predestinare sau al autoamăgirilor, al ambițiilor personale, al lipsei de autocritică și/sau al disocierilor/sciziunilor egotice. au produs prejudicii greu măsurabile. Dar nu este un tipar clasic al acestui aspect, intervin și alte marcaje.
În linii mari și teoretice, un Marte guvernat de Jupiter rareori se va manifesta prin agresiuni fățișe și violente. Jupiter îi pune la îndemână alte instrumente. Conflictele se vor desfășura la nivelul perspectivelor largi despre viață, al valabilității valorilor atemporale, al schemelor de trecere de la timpul profan la timpul sacru, al direcțiilor de mare anvergură, al discursului „adevărului” revelat, al păstoririi sau al manierei de insuflare și/sau de impunere a celor de mai sus.
De ce? Simplu: Săgetătorul tânjește neobosit după sens superior și unitate a viziunii și a credințelor.
El poartă cu sine aspirația strălucirii, dar știm (sau am experimentatat) cu toții șocul de a fi orbiți, cel puțin temporar, în urma unei expuneri la o intensitate prea mare a luminii. Mulți închid de tot ochii și apleacă capul sau întorc spatele, alții clipesc des, lăcrimează și aplaudă, alții își folosesc ochelarii de soare sau masca de sudură ca pe vremuri, la eclipse, ca să le iasă o minimă focalizare a retinei și a cerebelului. Săgetătorului i se dă darul de a transforma în diamante neprețuite tot ce atinge, dar și de a „eclipsa” (neintenționat, desigur) toate cele cu care se însoțește. E greu să te ții de pasul acestui semn. E dificil să te ridici la înălțimea standardelor și a staturii sale. Ți se face și rușine că te-ai gândit la așa idee năstrușnică.
Dar cu „puțintică diplomație” militară, ca să revin la nea Caragiale, se poate! Și, ca să nu dăm în nobelită, ne trebuie și un ficat sănătos și un picior vânjos!
Nu mai intru în detalii, Săgetătorul nu are timp de așa ceva, deci rezumatul/sinteza despre reprezentarea mea asupra acestui semn ar suna cam așa:
- One man/woman show” & „dress for succes” & „best party and debate friend” & „happy go lucky”
- „Tot ce e bun ori este imoral, ori este ilegal, ori îngraşă.”;
„Întotdeauna găseşti uşor ceea ce nu cauţi, iar ceea ce cauţi găseşti abia în ultimul loc în care poţi căuta”; „Oportunitatea îţi bate la uşă în cel mai puţin oportun moment”
- Toate drumurile duc la Roma”
- „teologie răsturnată” și ne uităm la originea cuvântului religie vedem în latină două rădăcini: re-legio, adicătelea ”re-citire, re-interpretare” și re-ligio, ”a lega, a reface, a reconecta, a unifica”.
Ce drăguț, nu-i așa? Ce să fie mai jupiterian de atât?
Avem nevoie de credință ca manifestare a speranței și avem nevoie de creativitate ca testare a funcționalității speranței.
Steaua imaginată literar de Mihail Sebastian a fost identificată astronomic șaizeci și ceva de ani mai târziu.
Un dar de final : „Viaţa fiecărui om este o cale către sine sau tentativa de a găsi o cale. Nimeni nu a ajuns niciodată să fie în întregime el însuși; fiecare, însă, tinde să devină așa, uneori în întuneric, alteori în lumină, fiecare cât poate […]”[7]
P.S.:
”Atunci, lăsând odihna, pentru al multor bine,
Aș zice și aș face cât spânzură de mine.
Acum însă ce iese, de-oi alerga prin casă,
De m-oi lovi de-un scaun, de sobă și de masă,
Ca să arăt în versuri, în rânduri măsurate,
Că cinstea și virtutea sunt lucruri lăudate,
Că numai fapta bună este izvor de bine,
Iar cea rea își aduce pedeapsa ei cu sine?
Astea sunt prea frumoase și bune pe hârtie,
Cine însă le-ascultă sau va ca să le știe?
De când lumea e lume, ce carte omenească
Putu de fapte rele pe oameni să oprească,
Tiranilor să-nsufle a patriei iubire,
Pe cei fără de suflet să-i facă cu simțire,
Pe hoți să-i îndemneze cu cinste să trăiască,
Și câți judec norocul să nu-l năpăstuiască?” [8]
[1] ”Steaua fără nume”- piesă de teatru de Mihail Sebastian(Iosif Hechter), premiera 1 martie 1944
[2] Info aici: https://ro.wikipedia.org/wiki/Jupiter#Interacțiunea_cu_Sistemul_Solar și aici: https://www.sciencedirect.com/topics/earth-and-planetary-sciences/planetary-orbit
[3] Miroiu Marin – personajul principal al piesei ”Steaua fără nume”
[4] Sagittarius A*- informații de bază aici: https://en.wikipedia.org/wiki/Sagittarius_A*
[5] Tabel Marte tranzit& aspecte : https://cafeastrology.com/thismonthstransits.html
[6] Spania, Soare și Ascendent în Săgetător (plus Mercur și Neptun), am folosit harta adoptării Constituției din 1978
[7] Herman Hesse
[8] Alexandrescu Grigore
Narcisa Tomus
