Gemini Anima

Interviu imaginar cu Garfield

Garfield

Garfield: Te rooog…..! Să nu începi iarăși cu filozofia aceea despre Universul mental…
Eu: Da’ ți se potrivește de minune…
Garfield: Univers mental… să știi că nu mă pot gândi la altceva decât la lasagna…
Eu: Păi asta e, măi Garfield: tu știi să te concentrezi pe un singur gând, pe când în mintea altora gândurile aleargă aiurea.
Garfield: Tu mă ironizezi…
Eu: Nicidecum. Voiam doar să te laud pentru echilibrul tău interior care-ți permite să adaugi o remarcă potrivită și hazlie, fiecărei întâmplări banale pe care viața ți-o servește.
Garfield: Zici că viața e banală?
Eu: Viața, în esența ei, este simplă, dar capătă savoare prin micile comentarii pe care mintea noastră le născocește când trecem prin evenimentele din care este țesută. Și am impresia că noi oamenii avem multe de învățat de la tine în acest sens, măi Garfield…
Garfield: Să știi că toate comentariile pe care le spun sunt inventate de echipa lui Jim Davis. Eu nu sunt decât o pisică dintr-un desen animat, eu nu pot gândi!
Eu: Eh, pe asta o știam! Îmi place autoironia ta… de fapt, este iarăși ceva ce putem învăța de la tine. Prin autoironie ne ferim să ne luăm prea în serios.
Garfield: Dar să știi că eu îl ironizez destul de des și pe Nermal. Și pe bunul meu prieten, Odie. Și pe stăpânul meu, Jon. De fapt, pe toată lumea…
Eu: De fapt, oamenii te iubesc pentru faptul că ai curajul să spui ceea ce gândești. Și reușești să faci asta fără să ofensezi pe cineva.
Garfield: Este meritul lui Jim Davis și al echipei sale. Ți-am spus, eu nu sunt decât o pisică leneșă și mereu înfometată.
Eu: Ei bine, atunci Jim Davis a reușit să implanteze în tine suficient bun simț pentru a contracara efectul devastator al deselor referiri la pura realitate a celor din jurul tău. Apropo, știai că ești un nativ Gemeni?
Garfield: Bineînțeles. Unii analiști spun că de aceea vorbesc așa de mult.
Eu: Știi, Garfield, ne ești simpatic pentru că mereu ești tu însuți. Simbolizezi omul simplu și autentic din noi toți, ascuns după tot felul de zorzoane psihologice.
Garfield: Eu nu simbolizez nimic, eu sunt doar o biată pisică dintr-un desen animat.
Eu: Dar îmi dai ocazia să vorbesc despre calitățile Gemenilor. Pentru că viața ar fi extrem de plictisitoare fără ceea ce îi adăugați voi. Cum ar fi un meci de fotbal fără comentariul crainicului? Sau, cum ar fi un peisaj frumos, fără exclamația „Ia uite, ce peisaj frumos!”?
Garfield: Exagerezi.
Eu: Nicidecum. Uite, un mare artist a spus odată: „Nu există nimic în afară de muzică”. Și înțelegea prin asta: „Nu există nimic în afară de muzica din sufletul nostru care acompaniază evenimentele vieții”. Voiam să spun că remărcile și comentariile tale sunt tot un fel de muzică a sufletului. Umorul tău desenează soare pe orice cer întunecat.
Garfield: Mă simt umflat în pene. Mai bine m-ai duce la un restaurant ca să mă simt umflat de o pizza. Sau de mai multe.
Eu: Ești mereu autentic, măi Garfield.
Garfield: Eu sunt o ființă simplă, nu-mi place să complic lucrurile. Se complică ele de la sine. Eu prefer să mă iubesc pe mine însumi și să nu complic nimic.
Eu: Asta îți stă bine, Garfield. Ești cea mai simpatică ființă egoistă din lume!
Garfield: Zici că sunt egoist? Fii atent că aici vorbim despre toți nativii Gemeni, și poate se supără…
Eu: Tu doar vrei să pari egoist. Este cumva un fel de sistem de autoapărare la tine, această mască de egoism. Fii atent că te-am urmărit în multe episoade în care ai fost total altruist. Ai salvat viața lui Nermal, deși nu-l poți suferi. În „Crăciunul lui Garfield”, ai oferit un viitor multor animale părăsite și ne-ai arătat ce este iubirea adevărată.
Garfield: Și am încheiat episodul cu remarca „Oi fi eu spiritul Crăciunului, dar mi s-a făcut o foame…”. Așa că, te rog, nu mă prezenta în straie de erou.
Eu: Voiam să spun doar că nu ești o ființă egoistă, că porți doar această mască, iar în interiorul tău se ascunde un suflet sensibil, cald și drept.
Garfield: În interiorul meu se ascunde o lasagna pe care am mâncat-o adineauri. De fapt, două lasagna, pentru că am mâncat și porția lui Odie.
Eu: Să-ți fie de bine. Îmi place smerenia ta, pentru că ori de câte ori ating niște corzi mai filozofice, tu întorci discuția înapoi la mâncare.
Garfield: Dar ce ai așteptat de la o pisică?
Eu: Ei bine, tu ziceai că interviul ăsta va fi citit de către toți Gemenii și ei vor crede că noi credem că ei nu se pot gândi decât la aspectele simple ale vieții. Și se vor supăra.
Garfield: Eu trebuie să salvez blazonul astrologiei? Uite că pot și eu să filozofez: noi Gemenii chiar trăim într-o lume mentală. Ne protejăm inima printr-un păienjeniș alcătuit din gândurile noastre. Ne manifestăm des, simplu, cu savoare, sare și piper. Și cu boia de ardei.
Eu: Cu niscaiva acid, vrei să zici.
Garfield: Recunosc cu solemnitate. Știi, între a fi plictisitor și a fi „un pic acid și cu mult bun simț”, noi alegem varianta a doua.
Eu: Mai există și alte însușiri cu două fațete în repertoriul Gemenilor, Garfield?
Garfield: Ia să mă gândesc. Zicea Helena, prietena mea, că sunt prea distant, că nu mă implic emoțional în relația noastră așa cum și-ar dori ea. Ce să fac, eu sunt doar o pisică și mă implic emoțional doar dacă este vorba despre mâncare.
Eu: Așa se întâmplă cu toți Gemenii?
Garfield: Referitor la relații, da. Referitor la mâncare, eu sunt o excepție. Din câte știu eu, Gemenii nu sunt exagerat de mâncăcioși: atâta vorbesc încât uită să mănânce…
Eu: Și care ar fi calitatea specifică Gemenilor de care ești cel mai mândru?
Garfield: Hai să-ți povestesc despre un secret de-al nostru. Știi cum se face o supă de zarzavat, nu-i așa? Tai niște morcovi, pătrunjel, cartofi, conopide, adaugi niște mazăre și tăiței, și pui totul la fiert. După juma’ de oră e gata. Dar încă nu prea are gust. Adaugi puțină sare și gata, supa capătă imediat un gust minunat. Așa este și viața: pui în ea de toate, dar dacă nu adaugi un dram de umor, n-are niciun gust. Spui o glumă, bagi o mutră hazlie, sau pur și simplu zâmbești – și iată că răsare soarele.
Eu: Ce recomanzi cititorilor noștri, Garfield?
Garfield: Să iubească viața. S-o perceapă ca pe un joc. Să se uite la desene animate. Să învețe de la mine. Să mănânce pizza. Să mănânce lasagna. Să glumească mult. Să comunice cât mai hazliu. Să doarmă atunci când simt nevoia. Să mănânce pizza. Sau asta am spus deja?

Notă: Garfiled s-a născut – a se înțelege a apărut prima oară – pe 19 iunie 1978, fiind un nativ Gemeni autentic.

FULOP LASZLO,
Redactor-șef adjunct

fulop-laszlo-autor2