Incredere in sine sau incredere in Divinitate?

Incredere in sine
Incredere in sine

Cei care se afla la primii pasi in directia religiei sau a spiritualitatii, vazand ca intr-un fel sunt nevoiti sa abandoneze o parte a fiintei lor pentru a-si putea fixa atentia mai bine asupra lumii care se afla dincolo de simturi, se pot lovi de sentimentul pierderii partiale a increderii in sine.

Dumnezeu poate parea atat de imens, iar ei insisi atat de mici fata de El, incat imensitatea Lui pare sa ii striveasca. In plus, mai mult ca sigur ei vor auzi in anturaj ideea ca omul are datoria sa aiba incredere in Divinitate, iar pentru un suflet „pierdut” intr-o lume a carei legi inca nu ii sunt cunoscute, acesta pare un adevar de urmat. Astfel, se poate naste ideea ca increderea in sine poate fi inlocuita cu increderea in Dumnezeu. Sufletul pierdut in admiratia imensitatii Divinitatii este incurajat deseori astfel: „Las’ca daca nu-ti reuseste ceva din puterile tale, o sa fie realizat prin voia Domnului”. Totusi, viata reala nu-i va confirma aceasta prezicere. Daca el nu-si pune mica sa caramida la baza cladirii pe care vrea sa o construiasca, asteptand totul de la Bunul Dumnezeu, atunci in mod sigur va suferi deceptii. Astfel, bietul suflet ajunge sa bajbaie atat in planul fizic, cat si in cel spiritual, situandu-se undeva intre cele doua planuri de existenta. Observand ca cei care dispun de o incredere in sine totala sunt interesati aproape exclusiv de planul fizic – de bani, avere, masini, placeri si altele asemenea -, el va accepta benevol sa-si piarda partial increderea in sine, exprimandu-si optiunea pentru a se deschide inspre lumea spirituala. Bazandu-si viata pe acceptarea vointei Domnului, el pare sa-si fi pierdut o parte din energii.
Care este greseala, si care este solutia? De fapt, intre increderea in sine si increderea in Bunul Dumnezeu nu exista nicio diferenta! Dumnezeu exista in noi toti si actioneaza prin noi. A ne pierde increderea in sine, pentru a o muta intr-o Divinitate pe care o inchipuim ca exista in afara noastra, este un lucru fara rost – nu vom face decat se ne pierdem o buna parte din energii. Daca suntem cu adevarat atenti la vibratiile propriului suflet, atunci Il vom putea observa pe Domnul in iubirea si armonia din interiorul nostru. Altminteri, nu-L vom putea observa! Nu este nimic atipic in a avea incredere in sine si, in acelasi timp, a avea scopuri fixate in lumea spirituala. Increderea in sine nu este rezervata doar marilor oameni de afaceri. Aceasta insusire, din punct de vedere al astrologiei, se situeaza printre cuvintele cheie asociate planetei Marte. Este drept, in cazul unui spiritualist, energiile planetei Marte nu se afla pe primul loc pe lista lui de interese. Spiritualistul opereaza in primul rand cu energiile planetelor Jupiter, Uranus si Neptun, dar acest lucru nu inseamna ca neglijeaza in totalitate vibratiile planetelor personale. Spiritualistul de astazi are propria sa afacere sau propriul sau loc de munca, are familie, face sport, si la prima vedere nu se deosebeste cu nimic de oricine altcineva. Mai presus de asta, stie ca existenta unei increderi in sine perfecte este cea mai buna dovada a prezentei Divinitatii in structurile sale…
Asadar, cei care se roaga, de exemplu, ca Dumnezeu sa le daruiasca o casa, fara ca ei sa miste macar un deget, afirmand ca increderea lor in Divinitate este nemarginita, sunt prada unei iluzii. Dumnezeu este Creatorul, si daca ne-a facut pe noi toti dupa chipul si imaginea sa, atunci inseamna ca cea mai importanta calitate a omului trebuie sa fie disponibilitatea de a crea, de a munci cu multa incredere in sine.