O poveste legata de zodia Pestilor: Nuca mica

Astrologia si basmele nemuritoare

Astrologia si basmele nemuritoare

Pentru zodia Pestilor, am ales o poveste originala, de o rara frumusete. Se cheama “Nuca mica” si incepe astfel:
“A fost odata ca niciodata un om foarte sarac, binecuvantat cu o gramada de copii mici. El se indeletnicea cu taiatul lemnelor, ca sa-si poata castiga cele trebuincioase pentru un trai saracacios pentru el si pentru familia sa. Abia ajungea mancarea lor, de pe o zi pe alta.

Dar se intampla odata ca veni un an deosebit de greu in care, intr-o zi, nevasta omului nostru chiar n-avea ce sa puna pe masa. Si il trimisese pe omul sau in lume, ca aceasta sa aduca acasa ceva de mancare. Si porni omul nostru, mahnit, la drum. Cum mersese asa, cu capul plecat, intalnise pe dracul in persoana. Acesta intrebase care-i cauza tristetei sale (desi stia foarte bine).

– Coane, sa stii ca nu avem acasa ce manca, asta-i cauza mahnirii mele…
– Frate, te ajut eu cu placere! Iaca o nuca mica, plina de magie. Ii poruncesti ce vrei si iti face indata!
– Bine, coane, dar ce sa-ti dau eu in schimb?
– Oh, nimic, cel mult vei avea tu acasa ceva despre care acum nu stii nimic, aceea sa-mi dai in schimb!
Omul nostru se gandi un pic, dar cand isi aducea aminte de foametea de acasa, hotarase sa-si dea mana in semn de acord. Si mersese acasa cu nuca cea mica, fermecata.
– Ce ne-ai adus, barbate, ia sa vedem? – il intreba nevasta-sa.
– O nuca mica, fermecata, nevasta – ii raspunsese omul.
– Si ce stie?
– Ia sa vedem.
Si ii porunci sa-i faca multa mancare. Imediat, aparura pe masa fel de fel de mancaruri, care de mai care, calde, apetisante. Mancara pe saturate.

Apoi, ii mai porunci sa-i faca o casa mai mare, de piatra, grajduri pline de vaci, cai, boi si oi, pasuni si pamanturi de arat. Si nuca ii facu, exact cum poruncise. Se minunau toti.
– Dar barbate, cum ai facut rost de aceasta nuca fermecata?
– Am primit-o de la dracul incornorat.
– Si ce i-ai dat in schimb?
– Nimic… doar ceea ce nu stiam ca exista in casa noastra.
– Prostule! Uite, in pantecul meu se afla un copil despre care nu stiai, si tu in lacomia ta l-ai oferit celui incornorat!- zise nevasta-sa necajita.

Dar nu avura nimic de facut. Peste catva timp, micul copil se nascuse si era frumos ca focul. Trecu ceva timp si venea vremea botezului. In acea zi, venisera doi batrani necunoscuti, fiecare cu cate o aura de sfant, sa ceara adapost la omul nostru pentru o noapte. Fusesera primiti cu inima deschisa. Stapana casei oferise celor doi batrani mancare indestulatoare si petreceau asa impreuna o seara de o sfintenie desavarsita. Inainte sa se culce, unul dintre cei doi batrani incepu sa vorbeasca:
– Oameni buni, stim ca la noapte o sa vina dracul dupa pruncul vostru. Dar nu va speriati. Puneti o paine si un cutit sub geam si in rest, dormiti linistiti.
Si asa facura. Taiasera o felie din acea paine si o pusera sub fereastra, impreuna cu un cutit.
La miezul noptii, aparu dracul.
– Frate, adu-mi copilul tau, ca doar stii ca m-i l-ai promis!
Dar in locul omului sarac, ii raspunsese painea:
– Ai rabdare, ca si eu am avut.
La inceput, am fost bagat in pamant. A trebuit sa am rabdare, si sa cresc. Cand m-am copt, venisera oamenii cu coasa si m-au secerat. A trebuit sa indur niste chinuri ingrozitoare. Dupa aceea, am fost dus la batoza si am fost batut toata ziua, de a trebuit sa indur chinul chinurilor. Dupa aceea, m-am dus la moara si am fost introdus intre doua pietre imense, pana ce m-am prefacut in faina, indurand chinuri ingrozitoare. A trebuit sa rabd, deci rabda si tu! Dupa aceea, m-au bagat in apa sarata, m-au framantat timp de ore intregi, si a trebuit sa am rabdare si sa indur. Asa ca indura si tu chinul rabdarii! Dupa aceea, am fost aruncat in cuptorul fierbinte si a trebuit sa indur fierbinteala de acolo, care e cel mai mare chin imaginabil! Asa ca, indura si tu! Dupa aceea am fost scos si batut, si a trebuit sa indur si asta. Dupa care m-au taiat cu o bucata de metal, care mi-a cauzat o durere cumplita. Fii cu ochii in patru sa n-ai parte si tu de asa ceva!
Dracul asculta ce asculta, dar nu mai rezista. Intre timp, se facu dimineata si a trebuit sa plece. Si asa scapase de el omul nostru, impreuna cu pruncul sau…”

Acest basm ne-a placut datorita originalitatii sale. Povestea din poveste – relatarea painii – elogiaza valoarea rabdarii si a sacrificiului de sine, adusa in mod constient si de buna voie, in vederea atingerii unei stari viitoare mai perfecte. Metafora painii este calea parcursa de un fiu al zodiei Pesti. Este vorba despre o cale plina de dureri si sacrificii, dar personajul principal – painea, simbolizand aici natura zodiei Pestilor – este constient ca la sfarsit va atinge starea dupa care tanjeste: sa devina un cadou pentru ceilalti. Acesta este scopul sau si totodata fericirea sa. A deveni “hrana” pentru ceilalti, iata scopul mai mult sau mai putin constient al nativilor Pesti. Daca vorbim despre “hrana”, intelegem aici energia si lumina oferita de buna voie. De ce nu, iubirea de tip spiritual, oferita in mod gratuit de cei care inteleg in profunzime rostul spiritual al Pestilor.

Povestea contine cateva elemente preluate din religia crestina: dracul, cei doi sfinti, aprecierea saraciei ca garantie a puritatii spirituale. Familia din basm se confrunta cu o saracie cumplita si trebuie sa aleaga intre continuarea acesteia si posibilitatea vanzarii a unei parti din sufletul lor. Percepem ca o parte din lumina lor este sacrificata pentru a avea parte de cele trebuincioase traiului in planul fizic. Totusi, acest sacrificiu este prezentat ca fiind ceva necesar, tocmai pentru a oferi posibilitatea ivirii ajutorului divin. Un ajutor divin care vine negresit, fiindca familia din poveste nu comite niciun abuz cu darul primit, protagonistii pastrandu-si inima curata. Ar fi fost posibil ca, dupa ce au devenit bogati, sa se transforme in niste oameni orgoliosi si insensibili si sa nu-i primeasca in casa lor pe cei doi batrani. Intelepciunea populara din basm ne asigura despre adevarul ca ajutorul divin soseste la timp, sub forma neasteptata, dar perfecta. Exista doar conditia puritatii spirituale, a simplitatii si bunatatii sufletului.

Da, este vorba despre o poveste populara cu o evidenta trimitere spre crestinism. Dar stim ca zodia Pestilor este unul dintre polii axei crestinismului, asa ca elementele religioase se integreaza bine in poveste.

La inceputul secolului XXI, sacrificiul nu pare sa fie la moda. Poate este vorba despre o perceptie gresita: Cerul nu mai doreste sacrificii aduse cu durere. Dar sacrificiile aduse cu bucurie, cu constiinta cladirii unei stari spirituale mai evoluate, sunt in continuare binevenite!