Pestele din bol sau pestele din ocean?

Editorial de Ada Cocoș

„Nu poti gasi pacea evitand viata” (Virginia Woolf), unde verbul „a evita” ramane cheie ca sa ne putem conecta la energia Pestilor, a lui Neptun si a casei XII. Cu toate tendintele lor evazioniste, inclinatia spre iluzoriu, cu receptivitatea si dedublarea, Pestii intruchipeaza, totusi, verbul „a crede”. Si nu ne referim la o credinta relativa, ci atotcuprinzatoare, ne referim la „crede si nu cerceta”. Pentru ca, cercetarea este o calitate a mintii care are nevoie sa imparta si sa puna etichete edificatoare (Fecioara), in vreme ce Pestii aduc totul la un loc. Credinta inseamna a insuma tot ce exista, de la plus la minus infinit, in noi si in afara noastra, mintea fiind inclusa. Stim ca exista toate acolo, intr-o ordine dezordonata, intr-un haos perfect, in care e bine sa ne abandonam din cand in cand.

editorial-pesti-2014
Sursa: http://racingwiththejones.blogspot.ro/2012/02/windows-beautiful-wallpapers.html

E ca si cum am aluneca prin vizuina iepurelui din povestea cu Alice in Tara Minunilor. Acest exercitiu de dematerializare a lumii exterioare pentru a se recompune in cu totul si cu totul altceva, e util si creativ, dar se poate termina nefericit daca ramanem in starea in care confundam dorintele cu realitatea, in starea in care nu mai luam in seamna sticlutele cu etichete imbietoare pe care scrie „BEA-MA!” sau prajiturelele misterioase pe care scrie cu litere de tipar „GUSTA-MA!” (neaparat cu semnul exclamarii la final), in starea in care viata pare o nefericire mult prea greu de dus concret, in raport cu fantasmele si idealizarile care nu fac decat sa construiasca o realitate paralela, un labirint.

Si-atunci, e nevoie de un periodic „reality check”, o verificare cu realitatea, in care vrem, nu vrem ne-am materializat. Pentru ca visele au valoare atat timp cat se pot concretiza intr-o forma sau alta in viata noastra. Nu neaparat in ceva pipaibil. Poate fi o atitudine sincera in relatia cu ceilalti, spre exemplu. „Daca o persoana paseste cu incredere in directia viselor sale si incearca sa traiasca viata pe care si-a imaginat-o, va avea un succes care nu poate fi gasit in orele obisnuite” – Henry David Thoreau. Daca nu, visele devin iluzii inselatoare cu care ne amagim zilnic sau periodic, dupa gust.

De cele mai multe ori lasam visele sa se transfigureze in iluzii, apoi dam vina pe Neptun. Il cautam prin harta sa-l tragem la raspundere pentru propria noastra incapacitate de a folosi constructiv inspiratia divina. Neptun nu face decat sa ne reaminteasca faptul ca planul nostru de viata face parte dintr-un plan divin, ca suntem un fragment de iubire divina trimisa pe planeta Pamant cu o misiune. Si, daca ar fi sa ne dizolvam in ceva, mai intai de toate ar trebui sa ne dizolvam in propria noastra viata, dincolo de definitii (auto)impuse (Fecioara, semnul opus Pestilor). Poate ca, intr-o zi, vom bea din licoarea care micsoreaza uluitor, dar ne este necesara pentru a ne regasi credinta ca exista undeva o prajiturica magica numai buna pentru redresare. Calatoria spre ea necesita sacrificii, inspiratie, imaginatie, presupune idealizari, are sigur o doza de mister si, daca ar fi sa adaug in ecuatie si casa XII, apar neabatut victimizarea si deceptia daca nu o gasim suficient de rapid sau daca nu arata cum am vizualizat noi intr-o dupa-amiaza de prelunga reverie sau in ani de zile in care ne-am imaginat viata in loc sa o traim.

Nu putem gasi pacea evitand viata, pentru ca ar insemna sa ne evitam pe noi insine, propriile noastre rani si imperfectiuni sau boli, dar si propriile noastre vise, propriul nostru potential creator. Pestii inoata in viata insasi. Nu o evita. De aceea, probabil, sunt guvernati traditional de zeul tuturor zeilor, de Jupiter expansionistul si nu „evazionistul”. Neptun a intrat in ecuatie mult mai tarziu, fiind prima planeta descoperita prin calcule matematice de astronomul francez Alexis Bouvard (n. 1767 – d. 1843). A fost observata ulterior, pe 23 septembrie 1846 de Johann Galle. Neptun reprezinta spiritualitatea si sunt multi cei care cred ca el este desemnat sa ne arate ca viata este o iluzie. Pe masura ce omenirea a evoluat tehnologic si stiintific a lasat sa se ofileasca spiritualitatea, omul a pierdut contactul cu sinele sau divin. De aceea, a fost nevoie sa se descopere planetele transpersonale, care sa ne reaminteasca de dimensiunea mai inalta a misiunii noastre, sa ne reaminteasca faptul ca mai e ceva „acolo”, „dincolo”. Era necesar sa ne acordam vibratiei Pamantului si sa invatam sa supravietuim aici. Dar nu doar atat.

Traita exclusiv material sau exclusiv spiritual probabil ca viata e o iluzie, ne limitam singuri perceptiile. Si nu facem decat sa ignoram insasi „politica” incluziva a Pestilor. Dar daca am fost desemnati sa trecem prin aceasta etapa pamanteana in mod repetat poate ca e cazul sa privim cu mai multa responsabilitate misiunea noastra terestra. De multe ori am impresia ca traim ca un pestisor auriu, in limitele unui bol, desi acesta e pe fundul oceanului. Teama de a trece dincolo de peretele de sticla, teama de a ne incepe calatoria spre noi insine si spre Dumnezeu, spre Univers si spre stele, ii trimite pe unii in bratele dependentelor emotionale, spirituale, materiale, rationale, in bratele dependentei de alcool, droguri, sex sau medicamente, in bratele dependentei de propriile lor iluzii si de minciuna. Asa cum scria Andreea Talmazan pe site-ul sau, „Nevoia de idealizare la persoanele adulte se mai manifesta si prin tendinta de a se agata de idealuri greu de atins precum o lume plina de iubire, de pace si de armonie. Este, de fapt, o fuga de confruntrare cu propriile conflicte interioare, cu propriile neputinte, cu propriile rani sufletesti. Taram optim, de altfel, pentru intarirea unor mecanisme de aparare precum formatiunea reactionala, negarea, izolarea, negativismul, identificarea cu fantasme, rationalizarea, intelectualizarea.”

Remediul e unul singur. Sa iesim din bol si sa inotam in oceanul vietii. Liberi. Iertatori de sine si de ceilalti si iubitori. Cu alte cuvinte, chiar sa folosim energia Pestilor si a lui Neptun, nu sa ne imaginam ca o folosim sau sa devenim falsi profeti de duminica. Si sa ne amintim mereu ca energia planetelor nu este rea sau buna. Ea este. Este vibratie. Ce facem mai departe cu ea ramane responsabilitatea fiecaruia dintre noi.