Luptător în vremea eclipsei

Eroul din noi pare să se trezească în fiecare primăvară, odată cu tranzitul Soarelui prin Berbec, iese la lumină de fiecare dată altul şi totuşi mereu acelaşi, gata să afirme către Cer şi către lume „eu sunt”.

Eclipsa de Lună de la începutul lui aprilie, pe axa relaţională (Berbec – Balanţă), dar în casele cunoaşterii (III – IX) şi foarte aproape de nodurile lunare cere o schimbare a modului în care ne definim, mai ales în raport cu ceilalţi, dar şi în raport cu ceea ce purtăm cu noi din îndepărtatul trecut karmic. Mesajul ar fi pe scurt acela că ne cunoaştem mai bine prin ceilalţi şi cunoscându-ne mai bine relaţionăm mai armonios.

Semnul Berbecului este încă puternic activat de prezenţa Soarelui (până pe 20 aprilie), a lui Mercur (până pe 15 aprilie), a lui Uranus care forţează de multă vreme prin careul cu Pluton o înţelegere superioară a arhetipului Luptătorului. Să nu uităm de prezenţa Nodului Sud în acelaşi semn care a trezit în mulţi dintre noi fie o agresivitate latentă, fie curajul de afirmare. Iar acum, în contextul eclipsei de Lună, poate ieşi la lumină (paradoxal, nu?) umbra acestui arhetip care neînţeleasă poate conduce la o mulţime de tulburări relaţionale (NN în Balanţă).

Dar să vedem mai întâi ce înseamnă Luptătorul din fiecare dintre noi. Dacă privim în preistorie, îl găsim în ipostaza de vânător, om de bază, dotat cu îndrăzneală, curaj, iniţiativă, îndemânare, de care depindeau supravieţuirea colectivităţii, dar şi propria supravieţuire. Lumea modernă ne oferă din plin ocazia să manifestăm războinicul nostru interior pe care îl identificăm uşor în harta natală cu ajutorul Berbecului şi al planetei Marte.

În societatea de consum, totul pare să se fi transformat nu atât într-o luptă pentru supravieţuire, cât într-una pentru supremaţie: „eu vreau să fiu primul, liderul, cel mai bun, cel mai sus”. Dorinţa de afirmare pare dusă la extrem şi lipsită de ceea ce Carol S. Pearson descrie în „The Hero Within: Six Archetypes We Live By” drept arhetipul Altruistului (ca opus şi complementar Luptătorului). Lipsiţi de altruism, asertivitatea devine agresivitate (Marte), celălalt nu mai contează, se pierde simţul unor limite sănătoase între drepturile/dorinţele/nevoile mele şi drepturile/dorinţele/nevoile celuilalt. Pentru că, nu-i aşa, dovada că am reuşit să ne afirmăm unicitatea, individualitatea, dovada că am arătat cine suntem se identifică de către cei mai mulţi cu un statut social important, cu reuşita materială etc. Iar acestea ar trebui menţinute. Odată atinse nu se conservă dacă rămânem inactivi, neimplicaţi. Aici se găseşte una dintre capcanele în care suntem predispuşi să cădem cu foarte multă uşurinţă, pentru că la presiunea socială reprimăm de multe ori dorinţele noastre cele mai arzătoare, motivaţiile care reprezintă valorile noastre interioare profunde, îl pierdem pe „eu sunt” în definiţiile cu care ne bombardează exteriorul. Astfel, se naşte în noi o umbră din ce în ce mai mare şi mai ameninţătoare: teama că relaţiile ne distrug libertatea de a fi, combinată cu agresivitatea ca armă de apărare a ceea ce reprezentăm în esenţă şi nu în aparenţă.

Devine evident că fără integrarea polului opus Berbecului, Balanţa (fair play, echilibru, diplomaţie, justeţe), Luptătorul nostru devine un fel de forţă egoistă şi distructivă, fără busolă morală, fără repere, un fel de bombă cu ceas şi cu ţinte aleatorii. Adevăraţii eroi sunt însă cei care luptă pentru binele general îmbinând dorinţa de afirmare a superiorităţii personale cu iubirea, grija pentru ceilalţi, iar înlăturarea răului conduce la armonie (Balanţa).

Identificarea în exces cu arhetipul Luptătorului (Soarele conjunct cu NS în Berbec ne poate tenta spre aşa ceva) lezează relaţiile cu ceilalţi şi ne creează senzaţia că viaţa e un câmp de bătălie. Pe de altă parte, reprimarea lui ne mută pe cealaltă extremă, a Balanţei dependente de relaţiile cu ceilalţi. Cu Pluton ca vârf de Careu în T în semne Cardinale (baza este opoziţia Lună – Soare) înţelegerea mecanismelor psihologice după care funcţionăm pare să fie absolut necesară pentru a putea integra aspecte ce par a fi în opoziţie: feminin-masculin, conştient-inconştient, intuiţie-senzaţie, gândire-simţire. Altfel tindem să operăm când pe-o extremă, când pe cealaltă, căutând în ceilalți ceea ce credem că lipsește în noi. Ca o paranteză, e evident că prin educație băieții sunt învățați să reprime funcțiile, atributele feminine (Lună, Venus), iar fetele pe cele masculine (Marte). Revenind, relațiile cu sexul opus au rolul de a ne ajuta să identificăm în noi înșine ceea ce am reprimat și, în felul acesta să ne întregim. Nu să căutăm senzația efemeră a întregirii exclusiv prin ceea ce oferă celălalt și în dependență de acest lucru.

Să lăsăm așadar Luptătorul altruist și Altruistul luptător să ne ghideze în special în vreme de eclipsă spre o redefinire mai complexă și mai conștientă a lui ”eu sunt”.

ADA COCOȘ,
Redactor-șef