Cu Venus în căutarea valorii personale

De la Venus din Willendorf, la Venus din Milo, de la reprezentările lui Botticelli, la cele ale lui Rubens, de la femeia preistorică, la femeia modernă preocupată de operaţii estetice și inovații ale cosmeticii, standardele şi definiţiile frumuseţii s-au schimbat de mii de ori. Şi, odată cu ele, percepţia noastră despre ipostazele feminităţii şi despre noi înșine, indiferent de sex. Și-atunci se ridică întrebarea: mai putem să accesăm aspectele noastre fundamentale fără să ne lăsăm manipulați sau mutilați de clișeele exterioare?

Ce vedem când ne privim în oglindă? Ce valoare atașăm entităţii complexe pe care o vedem acolo, dincolo de dimensiunea estetică?

Foto: Lauren Peralta
Foto: Lauren Peralta

Ca să răspundem la această întrebare e bine să privim spre Venus. Văzută ca guvernatoare a Taurului, și asociată casei II, aceasta nu reprezintă doar iubirea, frumusețea, dorința, puterea de seducție și instinctualitatea absolut firească și naturală cu care suntem dotați. Ea reprezintă și valoarea personală, valoarea pe care ne-o atribuim sau pe care ne-o atribuie ceilalţi. În funcţie de aceasta, funcţionăm armonios sau nu în relaţiile cu ceilalţi (Venus, Balanţă, casa VII), în funcţie de aceasta ne vedem frumoşi sau urâţi, realizaţi sau nerealizaţi, norocoşi sau ghinionişti, demni de a fi iubiţi sau nu. În funcţie de aceasta ne ascultăm dorinţele şi ne lansăm spre împlinirea lor, în funcţie de aceasta ne alegem drumul în viaţă. În funcţie de aceasta ştim sau nu să ne respectăm şi să-i respectăm pe ceilalţi, să ne înţelegem ca indivizi separaţi şi ca indivizi integraţi social. În funcţie de aceasta ne deschidem mintea şi sufletul faţă de ideea de evoluţie personală şi de grup, în funcţie de aceasta ne structurăm sistemul de valori personale.

Foarte puţini sunt cei care îşi construiesc singuri, conştient un sistem de valori. Şi poate şi mai puţini sunt cei ce şi-l asumă cu fruntea sus, deschis. Cei mai mulţi adoptă valorile părinţilor sau ale părintelui dominant la care se adaugă valorile societăţii în care trăiesc. Până reuşim să descoperim ce este cu adevărat valoros pentru noi avem de parcurs un drum lung şi, de cele mai multe ori, plin de neplăceri relaţionale care se repetă ciclic până deprindem curajul de a sta goi în faţa oglinzii şi de a privi înăuntru în căutarea frumuseţii şi iubirii şi nu în afară. E nevoie de un proces complex de analiză sinceră pentru a înţelege dacă preţuim un lucru pentru că aşa am fost învăţaţi sau pentru că într-adevăr ne reprezintă.

În acest context, e bine de ştiut că Venus simbolizează, în harta natală, şi efectul pe care l-a avut comportamentul mamei asupra dezvoltării psihice a copilului (al tatălui = Saturn). De aici primim primele indicii despre modul în care am fost învăţaţi să ne definim valoarea, valorile şi să relaţionăm în funcţie de comportamentul mamei nu doar faţă de noi, ci şi faţă de ea însăşi şi faţă de ceilalţi.

Începând cu 8 mai, Venus se află în Rac şi va fi dispozitorul Soarelui până pe 20 mai, iar dispozitorul lui Venus va fi Luna. De aceea, cred că această perioadă poate fi foarte propice pentru o cercetare interioară şi pentru a pune într-un context mai larg, privind spre copilărie, modul în care înţelegem să ne valorizăm.

De asemenea, cred că am putea medita la modul în care percepem statutul de iubită şi cel de mamă. Sunt aceste ipostaze ale feminităţii în armonie în noi? Sau le vedem ca excluzându-se reciproc?

Acest îndemn este adresat şi bărbaţilor. Şi ei au planeta Venus în hartă, doar că, aşa cum scriam şi în numărul trecut, sunt învățați să reprime funcțiile, atributele feminine (Lună, Venus). De aceea, invariabil, le caută în perechea de viaţă, în femeia “ideală”. Bărbaţii ar putea medita la cum văd în parteneră ipostaza de iubită şi/ sau de mamă. Consideră că acestea se exclud reciproc sau se completează?

Deşi poate sună ca un clişeu, nu strică să ne întrebăm cu toţii dacă nu cumva ne-am căsătorit cu mama. Sau, dacă nu cumva o căutăm în toate relaţiile noastre, indiferent dacă sunt amicale, profesionale sau romantice. Pentru că nu doar bărbaţii tind să se însoare cu mama (imaginea maternă). Dimpotrivă. Am întâlnit şi femei care au căutat inconştient calităţile mamelor lor în bărbaţii cu care au interacţionat sau cu care s-au căsătorit.

ADA COCOȘ,
Redactor-șef

ada-cocos-autor