Energiile lui Saturn

Oamenilor le place să sufere. Adevărat sau fals? Este clar, în această formă seacă, propoziţia de introducere nu va fi digerată uşor. Acceptaţi 50% pentru valoarea de adevăr a afirmaţiei? Bine, negociem.

Dar, cum stă treaba din punct de vedere al astrologiei? Ne putem imagina că Universul este construit pe o axă Venus-Saturn. Altfel spus, în jurul echilibrului dintre cele două planete. Am mâncat prea multe prăjituri? Ne vine pofta pentru o felie de pâine cu muştar. Am stat prea mult în birou? La un moment dat, ne trezim cu o dorinţă intensă de a ne lua rucsacul în spate. Am muncit pe rupte, zile în şir? Simţim nevoia să ne distrăm şi să ne odihnim. Am ţinut un post lung? Din când în când ne vine ideea că la sfârşitul acestuia trebuie să mâncăm neapărat o prăjitură cu frişcă.
Şi aşa mai departe. Saturn o echilibrează pe Venus şi Venus îl echilibrează pe Saturn.

Dar, merită să privim puţin spre subtilităţile fiinţei umane. Venus are tendinţa să ne îngraşe corpul astral şi astfel începem să ne simţim grei. Saturn, din contră, are intenţia de a elimina excesele din corpul astral, astfel acesta devine mai subţire şi imediat ne simţim mai uşori. Saturn are interesul de a menţine echilibrul nostru interior. El este doctorul nostru cel mai priceput. Medicamentele adevărate au un gust amar, specific lui Saturn.

Mă uit la rezultatele concursurilor de tip spartan, de alergare cu obstacole, din 2016. Numărul mediu de participanţi este undeva în jurul cifrei de 3000, la o taxă medie de înregistrare undeva la 60 de euro/persoană şi la timpi de sosire care depăşesc uneori şi 12 ore. Mă uit şi la poze: oameni plini de noroi, foarte hotărâţi; puţini dintre ei zâmbesc, dar nici nu se văd feţe triste. Concursurile de tip spartan sunt noua modă. Dacă întrebi un tânăr: „vii la discotecă?”, este posibil ca faţa lui să devină blazată. Pentru că a mai fost acolo de vreo sută de ori. Dar dacă îl întrebi: „vii la un concurs spartan?”, dintr-o dată faţa lui se luminează şi te întreabă când poate să înceapă pregătirile.

Aşa că am decis să schimb propoziţia „oamenilor le place să sufere” în „oamenilor le place să devină eroi”. Măcar conform propriului etalon. Acesta este cel mai mare dar al lui Saturn: ne oferă ocazia să devenim eroi. Aceasta este principala energie a lui Saturn.

Propun să aruncăm încă o privire detaliată spre energiile lui Saturn. Această planetă este însăşi nevoia de a ne uni cu materia. Aş fi putut spune şi aşa: „nevoia de a birui materia”, dar prefer varianta iniţială. Religia ne spune că este dezirabil să ne detaşăm de materie, Saturn însă ne încurajează să ne împrietenim cu materia. Saturn nu ne vinde loz în plic: el ne îndeamnă să atingem, să încercăm, să gustăm, să prelucrăm materia care ne înconjoară. Luând în mână un ciocan, un ferăstrău, o furcă sau orice altă unealtă, vom simţi că o energie proaspătă începe să ne curgă prin vene. Este energia lui Saturn, o energie care ne fortifică şi ne însănătoşeşte.

Este probabil cel mai vechi tip de energie. Imaginaţi-vă haosul iniţial din care s-a născut prima scânteie de existenţă. Îl putem numi şi Dumnezeu. Primul lui gând a fost probabil unul destul de prozaic: „Nu-mi place aici. Este prea întuneric. Nu prea e nimic în jurul meu. Vreau să construiesc în jurul meu o lume care să-mi placă cât de cât”.

Nevoia de a ne uni cu materia se poate manifesta şi în forme simple: a merge desculţ, a ne tolăni în iarbă, a atinge o stâncă, a lua în mână o piatră, etc. Dorinţa spartanilor moderni de a concura prin apă şi noroi se naşte tot din nevoia de a se uni cu materia. Şi de a deveni eroi – nu numai pentru o zi, pentru că la o zi după concurs toţi se gândesc la următorul.

A mai rămas ceva de neexplorat, referitor la Saturn? Da: nostalgia. Energia nostalgiei, altfel spus. Probabil aţi gustat din deliciul întoarcerii la un loc din copilărie, undeva unde n-aţi mai fost de multă vreme. Mintea este invadată de amintiri dintr-o lume care pare a fi mult mai prefectă decât cea actuală. Practic, lumea este aceeaşi, doar noi ne-am schimbat. În bătăliile vieţii am strâns nişte răni invizibile, şi de aceea este benefică întoarcerea la o stare iniţială, la o fâşie de timp în care acestea n-au existat încă. Măcar pentru un moment recăpătăm matricea energetică pe care am avut-o odinioară.

Probabil din acest motiv oamenii colecţionează automobile de epocă, motociclete de pe timpul celui de-al doilea război mondial sau aparate de fotografiat care nici nu mai funcţionează: cu ajutorul acestora, vor să se deplaseze mental în trecut pentru a-şi recupera energiile pierdute. Energia nostalgiei face parte dintre cele anexate planetei Saturn.

În încheiere, ţin să rescriu iarăşi propoziţia de introducere: „oamenilor le place să înfrunte suferinţa”. Cel puţin învăţăm să ne purtăm astfel, de-a lungul vieţii, până ne putem considera oameni cu suflet adult.

Fülöp László

Redactor-șef adjunct