Profil ingenuu de planetă: Luna în Scorpion
„Laptele negru al mamei”[1], moartea pasiunii și roadele lavei
Doamne, așa decădere inspirațională am simțit când am hotărât să scriu despre Luna în Scorpion, că n-am cuvinte să explic și m-a luat și durerea de stomac. Teribil mă tenta un Marte în Scorpion sau o Venus în Săgetător, dar cum am luat-o pe drumul pierzaniei cu Soarele în cădere în Balanță, am concluzionat (în spirit scorpionic) că și o Lună în detriment (ca să încheiem capitolul luminarii și să ne ocupăm de restul cum s-or arăta la orizont) nu are ce să strice.
Nu, nu, dragi Scorpioni, nu vă speriați și nu fugiți, voi cunoașteți cel mai bine că piedicile apar pentru a fi înlăturate, tabuurile sunt făcute pentru a fi încălcate și preconcepțiile există pentru a fi demontate, așa că stați pe aproape ca să descoperim împreună ce ne iese.
Și pentru că zodiile de aer le-am cam bifat, iar timpul poveștilor s-a cam epuizat, plus că Scorpionul nu e chiar vorbă lungă și cale bătută, o să mă străduiesc să nu-mi întind plapuma mai mult decât mi-e patul, să nu mă tragă curentul pe frigurile astea, vorba mamei. Și deja intuiesc revolta inconștientă a Lunii mele din Gemeni, care prezintă o slabă rezistență la durerea unei vești atât de neprietenoase ca refuzul uzului de vorbe multe. Așa că dacă mai îmi scapă una, două, nouă în plus, rogu-vă, nu vă grăbiți să aruncați cu pietre sau să îmi puneți arsenic în cana de ceai. Puteți să mă taxați și înțepați după pofta inimii la secțiunea comentarii post-mortem.
O mică observație: o să avem, până prin martie 2022, 6 luni de lunații foarte interesante (și fixiste, aș zice), pornite pe influx de energie cardinală, plus atinse de forțele plutoniene, uraniene, saturniene, cu Lunile Pline la gradul 27 (începând cu cea din Berbec de pe 20 octombrie) și Lunile Noi (începând cu cea din Scorpion de pe 4 noiembrie) la gradul 12, semn că vom avea de integrat la greu ceva principii lunare.[2]
Luna – introducere
Ni se comunică de ani buni că suntem produsul genelor, al educației și al mediului în care trăim. Că suntem ceea ce mâncăm, gândim/simțim și facem.
Dacă Soarele e sarea vieții, Luna e purtătoarea piperului existențial. Și ce gust ar avea hrana noastră de zi cu zi fără cele două ingrediente magice?
Luați aminte, în caz că nu ați aflat până acum, că în spatele acelui atât de titrat „funcționăm o mare parte din viață pe pilot automat” stă Luna noastră natală: „sunt (fără să știu) ce îmi cere Luna să fiu”.
Luna este atât de ambiguu și de profund conectată atât la lumea noastră trupească, cât și la mintea noastră intuitivă, încât e dificil să discriminăm și să aducem la lumină îndrumările pe care ni le oferă.
Mitologic, fie că zicem Luna, Artemis, Diana, Selena, Hecate, Losna, Mani, Mayari sau Kuutar[3], chiar nu are importanță. Esențiale sunt semnificațiile și învățămintele pe care le găsim în spatele imaginilor și poveștilor create.
Arhetipal, eu empatizez mai degrabă cu conceptele de „diva triformis”[4] – avem deja familiaritatea ideii de trinitate/triade – și leg Luna de: fecioară/fiică – soție/mamă -înțeleaptă/magică, trecut-prezent-viitor, fertilitate/naștere-creștere/conservare- degradare/moarte, cer-pământ-subteran, minte- suflet- trup, etc…
Dacă realizăm și corespondența cu fazele/ciclurile/calendarele lunare și practicile agricole, pescărești, vânătorești și, de ce nu, vrăjitorești, ne putem face deja o imagine despre puterea de influență a micului satelit.
Ca să rețin mai ușor și să nu mă înec în fluviile sau mareele informaționale, așa cum îmi cere Luna mea aeriană, mi-am creat un sistem. Am procedat simplu, am luat Moon-ul englezesc și am făcut o listă de M-uri: materialitate/manifestare, minte/memorie (nondeclarativă), maternitate/mămoșenie, moștenire, manipulare, mimetism (emoțional și social), moarte/morbiditate, motivație (tot la nivel subconștient), meandre/mendre, miraj/miracol, manieră/metodă, mobilitate.
Plec de la ele și investighez/dezvolt.
Luna, cred eu, e anxioliticul[5] nostru favorit.
Scorpion – introducere
Dacă dăm cu undița prin zodiac și căutăm o zodie a cărei reputație să surclaseze de departe realitatea, o să scoatem din apă un scorpionaș ofuscat. Norocul lui că nu-i prea pasă de gura lumii, a traversat deja deșertul denigrării și, în general, știe bine mersul lucrurilor.
Sunt ferm convinsă că dacă încep să scriu și eu că Scorpionul este despre moarte, renaștere și metamorfozare (deși este și știe), ca să nu mai pomenim de sex, bani, putere și o pasăre neidentificată cu aripile-n flăcări, o să mă trezesc cu toți scorpionii mei de dincolo de ecran ori zâmbind sarcastic și închizând sătuli calculatorul, ori dându-și disperați ochii peste cap (zicându-și în sinea lor: unde intră 8, intră și 12), ori căutându-mi adresa ca să mă aștepte după colțul virtual să-mi sară lingvistic la gât sau să-mi înfigă cuțitul emoticon-ului pe la spate. Pe toți îi înțeleg foarte bine. Am fost acolo.
Îmi place să leg Scorpionul de istoria lui Perseu (tot o progenitură de-a lui Zeus) care e trimis (nu mai contează de ce, căci clar e datorită fricii de pierdere a iubirii, egal gelozie și a fricii de pierdere a puterii, egal paranoia) s-o decapiteze pe Meduza. [6]
Nu intru în detalii, vreau să reținem doar două aspecte pe care le văd eu ca fiind relevante:
- Domnul erou, ca orice protagonist angajat pe drumul provocării cu sens, are susținători/prieteni cu renume (Hefaistos, Hermes, Atena, Hades și ceva nimfe) și primește și instrumentele indispensabile realizării ingratei misiuni (spada special concepută, sandalele aurite, scutul oglindă, coiful invizibilității și traista fără fund).
- Meduza, singura muritoare din alt trio, al Gorgonelor de data aceasta, a fost obiectul răzbunării Atenei. Vestală a templului zeiței, ca de obicei, femeie frumoasă și dedicată (egal invidie și provocarea dorințelor de posedare), Meduza devine protagonista unei aventuri ilicite, după unii, sau a unui viol, după alte surse. Cealaltă parte implicată e Poseidon. Furioasă, Atena o transformă pe fată (despre care aflăm mai târziu că rămăsese și însărcinată) într-un monstru feroce, cu șerpi în loc de păr, cu abilitatea (sau blestemul) de a preface în stană de piatră pe oricine o privește în ochi și de a-și regenera și/sau crește instantaneu capul.
Un al treilea amănunt răzbate mai subtil din toată drama și sudoarea inerentă luptei teribile dintre cei doi. În ciuda faptului că Perseu fusese instruit și dotat cu toate cele necesare obținerii succesului, el își îndeplinește fapta numai atunci când, epuizat și gata să renunțe, are o străfulgerare de inspirație și recurge la un truc: îngenunchează în fața Meduzei, se preface că lasă sabia și scutul din mâini, o urmărește și apoi o orbește cu lumina reflectată din scut. Capul este tăiat, monstrul este distrus, femeia (deși „moartă”) este eliberată și i se nasc și urmași (etimologia termenului de „traumă” poate desemna atât semnul lăsat de o rană – ce presupune pătrundere/penetrare – cât și o experiență de curățare-eliminare/cathartică).
Întorcându-ne la scorpionul nostru, dacă sunt ceva vorbe cu care să caracterizez energia acestui semn, ele sunt următoarele: „Scopul și durata vizitei, vă rog!”, „Nu tot ce zboară se mănâncă” și „Nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă, totul se transformă.”
Astfel, deși pretinde că vrea să scape de teorii și filozofii ca dracul de tămâie, și da, prin natura sa e bine înfipt în concret, Scorpionul ne pune în față o întrebare esențială: ce face un om, Om?
Scorpionul înțelege cu visceralitate că trăim cu toții sindromul dramatic al unei boli nediagnosticate și anume, în puține cuvinte, sindromul reactiv al existenței: viața trăită ori în inerție, ori în alienarea supraviețuirii, ori cu capul ascuns într-o omniprezentă raționalitate de natura idealistă.
Omul acestui semn vine cu forța necesară să trateze aspectele mai puțin evidente și acceptate ale existenței și ființei umane.
Luna în Scorpion & Scorpionul
Când eram mică, tata, în rarele ocazii pe care le avea sau atunci când voia să scape de gura mamei, mă lua la pescuit. Vara, era ceva destul de obișnuit și relaxant. Dar iarna, ah, iarna, la copcă, era ceva fabulos pentru imaginația mea infantilă. Mergeam cu noaptea în cap, dârdâind pe biciclete, cu lacrimi și muci transformați în cristale înțepătoare, la un lac din apropiere. Apa era înghețată bocnă. Făceam foc pe gheață – asta era în sine ceva extraordinar -, el bea vin fiert, mie îmi făcea ceai fierbinte de tei sau măceșe. Apoi începea procesul frustrant al datului găurii în gheață. Cu puterile mele de atunci, recunosc că nu am dat să dovedesc singură această operațiune. Prindeam pești. Mai mari și mai mici. Și mereu eram uimită că sub stratul acela gros, aproape impenetrabil și opac, exista viaţă, exista pește…și se găseau multe alte vietăți nebănuite.
Așa e și cu Scorpionul: nu judeca un pește după capacitatea lui de a zbura (sau era „abilitatea lui de a se cățăra în copac”?) și nu-i da omului un pește să-l mănânce, învață-l să pescuiască și nu va mai suferi de foame niciodată în viața sa.
Pornind de la premisa optimistă că nevoile noastre de bază (aer/apă/mâncare/sex/somn) au fost îndeplinite, Luna are în grija ei leneșă și blândă mintea noastră subiectivă, percepțiile, amintirile, emoțiile uitate și/sau reprimate, dar și cum absorbim emoțiile celorlalți, alături de cum și ce facem să ne simțim în siguranță. E indisolubil legată de mamă, feminitate, fertilitate, familie, casă, obiceiuri, vise. E receptivă, repetitivă, reflexivă, reflectantă, protectivă, defensivă.
Luna în Scorpion (vezi și Luna în casa VIII și/sau Luna în aspect cu Pluton) e în cădere… liberă. Logic, o găsim în exaltare în semnul opus, adicătelea Taur, iar acasă e în Rac. Scorpionul e semnul lui Marte (domiciliu nocturn) și, mai de curând, al lui Pluton. Lilith e și ea bine mersi proptită pe aici. Ia d-aici și fă sens din astea!
O să fac mai întâi o plimbare la pădure, apoi vin și mă tratez cu un ceai și un duș fierbinte. Apoi o să mă cert cu bărbatul că nu a înțeles că eu visam să intre cu mine la duș, deși, inițial, în fantezia mea era altcineva sau altcumva. Tot el a uitat ieri să cumpere tutun. Și nu a plătit nici asigurările de viață, că sunt trecute pe numele lui. Off, și acuma mă freacă și-o colegă la cap să preiau eu proiectul ăla, asta după ce știu că m-a săpat pe la spate la ultima ședință de prezentări. Lasă, mă descurc și îi arăt eu, ei! Off, și uite ce zic și oamenii ăia de au fost evacuați după ce a erupt vulcanul, săracii, trebuie să văd ce putem face pentru a-i ajuta, mă simt copleșită. Și vaccinul, cum a rămas cu vaccinul?
Ioii, am uitat de lecția de karate a lui fiică-mea, să achit rata la pianul lui fiu-meu și s-o sun pe maică-mea că zicea că nu se simte bine. Mă disperă. Doamne, și tocmai am aflat că frate-meu divorțează, e nevoie de o mică terapie de suport. Aaa, și ce mai trebuia să fac? Da, da, Luna, Luna în Scorpion trebuia s-o fac. Unde sunt Freud și Goethe când ai nevoie de ei? Îmi vine să plâng și nu pot. Păi nu am făcut-o? Luna, adică. Cred că tocmai ce am făcut-o. Așa, pe profil mai light. O să-mi trag plapuma pe cap, deși știu sigur că așa o să visez urât, sunt claustrofobă și mă obsedează niște șerpi devoratori, care mă-ntreabă batjocoritori: Tu cum te simți? Ohh, shit, și șerpii au fugit! Nu-i condamn.
Luna e sânul, Pluton e vipera (pitonul sau meduza) pe care o hrănești la sânul tău. Sânul acoperă inima, dă lapte și e dorit de bărbați. Pluton e vorace, deposedant și, surprinzător, feminin. Luna ține casa și plantează flori, Pluton le îneacă în lava sa și întreabă: și acum să vedem, ce mai faci?
Dacă aflați voi de o altă dinamică astrologică mai afurisită, reformatoare și complicată ca asta, anunțați-mă și pe mine. Te rupe-n două. E „push and pull” la nivel cosmic și atomic. E fuziune și fisiune nucleară, elixir și otravă, agonie și extaz, orgasm și frigiditate, atracție fatală și respingere totală, pulsiune și epifanie. E tragică, bipolară, compulsivă. Dar dă de mâncare și apă la moară psihologilor, astrologilor, medicilor, preoților, profesorilor, avocaților, terapeuților.
Asta numai dacă cei cu acest marcaj sau Scorpionul din ei nu hotărăște că se poate vindeca și singur. Și poate, dacă-și propune. Ajutoare, ca și Perseu, găsește. Meduza e o parte intrinsecă din el. Artemis i-a deschis drumul spre cer[7] și Hades (Pluton) i-a arătat comorile și resursele sale îngropate.
Depinde de fiecare dacă alege să bea sau nu „laptele negru al mamei” și dacă va îmbrăca sau nu veșmintele albe ale magiei. Nu mai căutați sau nu mai așteptați pe nimeni să vă salveze de lume și de sine.
Și da, știm că planetele din Scorpion (sau casa VIII) se maturizează mai greu, mai târziu, mai cu sforțări și opintiri, dar se poate, amintiți-vă zilnic că se poate și veți reuși. Dați-vă timp și faceţi-vă spațiu. Invitați-vă demonii la masă. Întrebați-i ce fac și ce vor. Ce nevoi au și de ce. Și nu vă fie teamă de visele frumoase.
Studiați despre: atașamentele emoționale, tiparele familiale, ciclurile vicioase, autosabotaj, pulsiunile de viață și pulsiunile de moarte, puterea intenției, strategii de autocontrol.
Folosiți-vă înțelept: instinctul imbatabil, inteligența penetrantă, onestitatea emoțională, puterea de influență. Luați-o mai ușor și verificați-vă: nevoia de conflict (interior și/sau exterior) și control, secretomania, dramatizarea, victimizarea, frica de pierdere/separare/abandon/trădare.
Eventuale sfaturi: nu vă fie ciudă pe lumină, nu căutați vindecarea la poarta casei care v-a rănit, nu deșertificați speranța și nu beți din apa amară a amintirilor.
Posibile întrebări: Cine a înghețat Crăciunul din inima voastră? Pe apa cărui râu ați pierdut bucuria recunoștinței și mirarea în fața magiei vieții? Cine v-a furat cutia cu bomboanele de Haloween? În smoala cărui cazan ați azvârlit puterea voastră? Mai găsiți craterul vulcanului în care ați sădit semințele iertării voastre?
În caz că Scorpionul nu s-a regăsit suficient și nu e satisfăcut de cele de mai sus, o să-i mai zicem câteva de dulce, ca să aibă ce duce.
Știm deja că el e acel personaj care te intimidează sau te enervează la maxim, căci simți că atunci când se uită la tine știe și cum arăți fără haine, și ce ai visat azi-dimineaţă devreme, și a ce miroase la baie după tine sau ce ai pitit în fundul coșului de gunoi.
El poate urma, fără prea multe remușcări, sfatul expresiei „Fă-te frate cu Dracul până treci lacul” sau, dacă asta vă deranjează prea tare, avem la dispoziție și alte bancuri cu ape de trecut – cel mai cunoscut: broscuța și scorpionul[8]. Ține totuși cont de ceva, frate Scorpion: când te întâlnești cu Diavolul, la drum târziu de seară, nu crede că vei scăpa de el cățărându-te într-un copac sau scufundându-te sub gheață. Nu prea merge treaba așa.
Scorpionii sunt cei mai puternici și capabili oameni pe care îi știu, dar și cei mai puțin detașați. În orice face sau cercetează, omul Scorpion se implică emoțional, mental și fizic până la un nivel la care îi este foarte dificil să nu se transforme el însuși în obiectul, subiectul, concluzia și obsesia studiului său. Ce descoperă, testează. Pe el sau pe alții, de multe ori fără prea multe scrupule. Viața lui e un laborator plin de sunete suspecte, lumini obscure, mirosuri ciudate, rețete secrete și înfățișări dramatice. Nici el nu mai cunoaște exact ce ascunde în sertarele sale și nici ce cheie la ce lacăt se mai potrivește. Fii totuși convins că își va aminti mereu să activeze sistemul de alarmă când iese pe ușă.
Nu-l subestima, nu-l invalida, nu-l denigra exagerat! Nu-i place răutatea gratuită! Ai grijă mereu când îl provoci și care e miza pe care o arunci în joc, căci Scorpionul e un pescar bun și miroase de la o poștă momeala potrivită.
Punctul vulnerabil al acestui semn este să-l accepți cu bunăvoință și să-l tratezi cu blândețe. Dacă îl înveți să se mai relaxeze, să spună ce-l apasă pe suflet, să comunice mai puțin abrupt și să zâmbească mai des, ți l-ai făcut tovarăș pe viață. Și nu va dezamăgi în acest rol, atâta vreme cât îl vei trata corect, fără să-i trezești suspiciunile exacerbate.
Dacă verbul asociat zodiei este „a dori”, omul Scorpion și noi, prin casa ocupată de acesta în harta noastră, ne ridicăm întrebarea de ce dorim ceea ce dorim și/sau care sunt motivele din spatele motivelor noastre. Și-n orice lucru de pe lumea asta, inclusiv în astrologie, e mereu de bun augur să răspunzi la întrebarea de ce.
Scorpionul e foarte hotărât în ceea ce dorește și în cum va obține ceea ce dorește. Dar, mai mult decât atât, el este chemat să descopere și să dezvăluie, lui însuşi și nouă, celorlalți, sursele primordiale ale dorințelor și cum să închizi prăpastia dintre ce ești și ceea ce îți dorești cu disperare să devii.
Focusul psihismului scorpionic este pe ceea ce este negat (și/sau renegat) și pe a integra frumusețea urâtului și recunoașterea necunoscutului. Cercetarea în întuneric, răscolirea pietrelor, chirurgia emoțională, admirația scheletelor trecute, înghețarea în replica corbului care zice niciodată, duse la extrem, îi pot răni spiritul curajos în mod periculos și ireversibil. De aceea îi este recomandat să-și cunoască limitele și să nu ignore regulile în mod abuziv.
Scorpionul este într-o perpetuă luptă cu lumea și cu sine însuși, un paradox ambulant care vrea să analizeze și să experimenteze, să simtă și să observe concomitent. Nu iubește, gândește, vorbește sau face lucruri cu jumătăți de măsură.
Deci, frate Scorpion, nu ceea ce știi te bagă în bucluc sau la balamuc, ci ceea ce nu știi și vrei să știi. Dacă vrea cineva să studieze pe îndelete universul angoaselor, complexelor, fobiilor și idiosincraziilor, poftim de te împrietenește sufletește cu un Scorpion și sigur vei învăța ceva la primă mână, clasic (ca să nu zic pe pielea ta).
Întoarce-te la viață, Scorpion, nu-ți pierde curajul de intra în joc oricât de denigrante, devalorizante și desuete ți-ar părea regulile acestor simulări.
Alege partea luminoasă a umanității, chit că ești perfect conștient de toate formele nefericite pe care le poate îmbrăca.
Ce faci când te simți permanent purtat de curentul neîndurător al râului care desparte malul binelui de malul răului? Frumosul de hidos? Lumina de întuneric? Îngerul de demon?
Să-i cerem Scorpionului să aleagă? Nu, nu cred că ăsta-i rostul lui. Dacă ar alege nu ar mai vedea…
Să învețe să înoate bine, chiar și contra curentului, să-și facă luntre, să construiască poduri și diguri. Să-și învețe semenii să pescuiască de pe ambele maluri și, mai important, să-i asigure, prin puterea exemplului său, că nu există râu care să nu se poată trece dacă asta se dorește. Și, măcar din când în când, să tragă barca pe dreapta, la umbra unei sălcii.
Intră încrezător pe ringul vieții. Aruncă cuțitul pitit la coastă (sau la coapsă), scoate-ți mănușile catifelate de box, pune deoparte sticluța parfumată cu otravă. „Vom avea o luptă dreaptă. Iată regulile de bază: sunt interzise loviturile sub centură, scoaterea ochilor, piedicile și mușcăturile.”[9]
Te rog, reține că ai primit multe daruri secrete, dar că abuzul de putere e fatal pentru plutonieni. Cuțitul taie o pâine, ascute un creion, cauterizează o rană, dar și ucide. Tu alegi ce faci cu cuțitul. Cele mai mari crime se fac din dragoste, lăcomie și frică.
În unele ringuri, ca și în temple, se intră curat, cu mâinile și tălpile goale, mintea smerită și inima deschisă. Un templu poate fi chiar și un copac sau un râu, un munte sau o mare, sau, și mai simplu, o gură de aer și prezența unui om drag.
„Învinge durerea, râzi cât se poate, căci tot la zi ajunge și cea mai lungă noapte…”[10]
P.S. : Am văzut eu, pe Naţional Geographic, că sunt și pești care zboară. Și am văzut și că pe Pluton, pe bune, tronează o Inimă Imensă.[11]
[1] ”Laptele negru al mamei sau o Formă a lucrurilor ce vor veni, după ce au mai fost odată, dar noi eram prea proști să le observăm”, roman de Cosmin Leucuța, Ed.Adenium, 2013
[2] Calendar lunații: https://mooncalendar.astro-seek.com/full-moon-october-2021
[3] Listă zeități lunare https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_lunar_deities#Chinese_mythology
[4] https://en.wikipedia.org/wiki/Triple_deity
[5] Anxiolitic – (medicament) care combate anxietatea
[6] O introducere în mit aici: https://ro.wikipedia.org/wiki/Perseu
[7] https://ro.wikipedia.org/wiki/Scorpionul_(constelație)
[8] https://ro.wikipedia.org/wiki/Scorpionul_și_broasca
[9] ”Dacă mai ai doar o lună de trăit” de Kerry & Chris Shook, p.110-111
[10] William Shakespeare
[11] https://www.descopera.ro/stiinta/15731549-misterul-zonei-in-forma-de-inima-de-pe-suprafata-planetei-pluto-a-fost-elucidat
Narcisa Tomus
