Editorial

Simbolismul Craciunului

Simbolismul Craciunului

Fiecare dintre noi stie, cel putin la nivelul subconstientului, ca in ziua nasterii Mantuitorului sarbatorim de fapt un mare eveniment cosmic. Data exacta a nasterii lui Iisus Christos si implicit tema astrologica a acestui moment unic in istoria omenirii fiind subiectul multor discutii, putem intui faptul ca fixarea acestei date a fost rezultatul dorintei de armonizare a religiei crestine cu sarbatorile religiilor antice.

Religii mai vechi decat crestinismul – de exemplu, cea a Egiptului antic sau cele ale popoarelor scandinave – comemorau in jurul solstitiului de iarna victoria Soarelui asupra intunericului. Pe vremea cand aceste religii antice erau vii inca, exista in sufletele umane amintirea marelui eveniment cosmic care a stat la baza acestei sarbatori. Stiinta materialista de astazi nu are instrumentele necesare pentru a percepe acest eveniment cosmic, deci pentru unii frazele urmatoare pot parea o poveste. Dar ca sa intram putin in atmosfera Craciunului, vom incerca s-o scriem ca pe o poveste. Asadar, imaginati-va ca la inceputul istoriei acestui sistem solar, Soarele, Luna, Pamantul si toate celelalte planete au format un singur corp ceresc. In momente definite de anumite necesitati spirituale, Soarele, Luna si planetele actuale s-au separat pe rand din acest imens glob ceresc.

Ca eveniment cosmic, separarea Soarelui a fost momentul cel mai grandios al acestei istorii. Pana la aceasta clipa exista doar intuneric. Doar odata cu separarea Soarelui din imensul glob initial s-a putut naste lumina, mai intai sub forma spirituala si mai tarziu sub forma luminii fizice pe care o cunoastem. Aparitia luminii in sistemul nostru solar a produs o bucurie atat de mare in fiintele constiente de sine in acel moment incat amintirea sa a fost pastrata de-a lungul timpului, indiferent de forma exterioara a omului sau de religiile existente pe aceasta planeta in diferitele epoci ale istoriei omenirii. Amintirea nasterii luminii, a victoriei Soarelui asupra intunericului a reprezentat un prilej de sarbatoare pentru toate religiile care au existat pana acum.

In prezent, folosindu-ne de suflul relativ nou adus de religia crestina, acel vechi eveniment cosmic devine un simbol al vietii interioare. Asa cum Soarele a inceput sa lumineze in momentul separarii sale de globul intunecat al corpului ceresc care inglobase inca planetele de astazi, la fel Eul de natura divina al omului lumineaza corpurile sale inferioare, cu scopul de a le transforma, de a cobori armonia divina la nivelul lor. Astfel, sarbatoarea Craciunului, din punct de vedere spiritual, se refera la speranta victoriei Eului asupra corpurilor inca nespiritualizate ale omului. Sau, daca vreti, sarbatoarea Craciunului poate deveni simbolul victoriei armoniei asupra haosului.

Ne aflam la finele unui an presarat de eforturi, si asteptam cu nerabdare perioada sarbatorilor de iarna ca sa ne putem odihni. Totusi, ca in fiecare an, ajunul Craciunului obisnuieste sa aduca sentimentul ca mai presus de orice lupta si mai presus de orice haos exista o pace si o armonie. Fie ca lumina Craciunului sa aduca aceasta pace si armonie in sufletele tuturor oamenilor!