Astrologia si basmele nemuritoare – Gemeni

Basmele si astrologia
Basmele si astrologia

Vom incepe cu un citat care se potriveste de minune pentru cele ce urmeaza:
„Amintirile basmelor nemuritoare s-au inaltat in stele vazand ca aici pe pamant au fost lasate de paragina. Si ne lumineaza de acolo, sa mai dezghete slaba noastra memorie ancestrala”. Autorul sau este episcopul Ipolyi Arnold, un intelept preot din Transilvania, din secolul al XIX-lea. Citind basmele populare autentice, ne dam seama ca sunt pline de o intelepciune aparte. Putem observa ca arhetipurile care apar in ele pot fi usor recunoscute cu ajutorul terminologiei astrologice.
In ceea ce priveste zodia Gemenilor, am gasit o frumoasa poveste intitulata „Fata cu ochi de vulpe”. Iata povestea:

„A fost odata ca niciodata un rege batran care avusese trei fii. Regele a fost atat de batran incat nu putea sa iasa din curte si decise astfel sa-si construiasca o biserica in curtea sa. Vroia si el sa aiba o biserica in propria curte pentru a putea merge la casa lui Dumnezeu. Dupa ce a fost construit si turnul bisercii, a doua zi dimineata, o pasare s-a asezat exact in virful turnului. Cand batranul rege auzi cantatul acelei pasari, el intineri atat de mult incat arata ca un flacau de douazeci de ani. Imediat zise fiilor sai ca vrea ca acea pasare sa fie prinsa si pusa intr-o colivie. Fiul sau cel mai mare se urca de indata in turn. Cand vroia sa puna mana pe pasare, aceasta zbura. Urmarind-o cu privirea, vazu ca pasarea zbura pana la marginea unei paduri si se aseza pe creanga unui copac. Fiul cel mare cobori din turn si zise:

– Tatal meu, am vazut unde a zburat pasarea. Ma duc dupa ea.
– Sa te ajute Dumnezeu, fiul meu, adu-o cat de repede poti in casa noastra – a spus batranul rege. Si printul pleca. Isi pregatise calul, cainele si ceva de mancare. Noaptea tarziu a ajuns la marginea padurii unde pasarea a coborit din vazduh. Si-a facut un foc, si incepu sa-si ia cina. In timp ce manca, o vulpe fugi dintr-o parte-n alta. Printul cel mare spuse:
– Du-te, caine, ia prinde acea vulpe, sa nu alerge pe aici.
Vulpea a spus:
– Fii stana de piatra, precum si cainele tau!
Printul, cainele si calul au devenit imediat cate o stana de piatra. A doua zi dimineata pasarea reaparu in turnul bisericii.

Cel de-al doilea print se urca si el in turn, vrand s-o prinda. Pasarea insa a zburat si de aceasta data. Printul cobori din turn si spuse:
– Tatal meu, am vazut unde a zburat pasarea. Ma duc dupa ea.
Isi pregatise si el calul si cainele, precum si ceva de mancare. Cand ajunse in padure, era deja seara. Incepu si el sa-si ia cina fiindca i se facu foame. Intre timp, vulpea reaparu si fugi dintr-o parte in alta. El zise catre cainele sau:
– Du-te, caine, prinde vulpea, sa nu tot fuga pe aici.
Dar vulpea striga:
– Fii tu stana de piatra, precum si cainele si calul tau.

A treia zi dimineata regele auzi din nou pasarea cantand in turnul bisericii. Cel mai tanar dintre printi urca si el in turn, dar cand sa puna mana pe pasare, aceasta zbura. El vazu ca pasarea zbura catre aceeasi padure. Cobora din turn, isi pregatise cele trebuincioase si pleca la drum. Catre seara ajunse si el la marginea padurii. Isi facu si el un foc si incepu sa mamance ceva fiindca i se facuse foame. Aparu vulpea si fugi latrand dintr-o parte-n alta. Micul print zise catre ea:
– Dulce vulpe, nu latra, ci vino aici sa-ti dau si tie ceva bun de mancare.
– As veni eu cu drag – a spus vulpea – dar ma tem de cainele tau.
Micul print si-a legat atunci cainele de un copac.
Dupa ce au cinat impreuna, vulpea a spus:
– Printule, crezi ca pasarea se afla aici, in acest copac?
– Apoi, am vazut-o zburand aici. Mi s-a parut ca aici si-a facut cuibul.
– Pasarea este departe de aici – spuse vulpea – dar nu-ti fa griji, pentru ca o vom aduce aici. Pasarea se afla in tara regelui rosu. In gradina acelui rege se afla un par batran cu o scorbura mare. In acea scorbura si-a facut cuib pasarea noastra.

Si plecasera la drum. Vulpea se facu si ea un tanar chipes, si-a cumparat un cal si asa au pornit impreuna la drum. Au mers ceva pana cand au ajuns langa palatul regelui rosu. S-au plimbat de jur-imprejurul lui si dupa aceea au intrat intr-un han. Si-au legat caii intr-un grajd. Dupa ce au mancat, s-au dus la batranul par unde se afla pasarea.
Cand s-au apropiat de gradina, vulpea incepu sa explice:
– Printule, acesta este parul despre care ti-am vorbit. Aici poti sa prinzi pasarea destul de usor, dar ai grija sa nu musti din vreo para fiindca aceasta va incepe sa cante si garzile o sa iasa din palat si vei fi dus in fata regelui rosu.
Micul print s-a urcat in copac, a prins pasarea si incepu sa coboare. Isi tinuse tot timpul respiratia si nici macar nu s-a uitat la pere. Dar, pana sa ajunga inapoi, trebuia sa ia o gura de aer. Cand isi deschisese gura, o para s-a varat imediat printre dintii sai si printul, neputand rezista, a muscat din ea. Aceasta incepu sa cante, iar gardienii au iesit si l-au prins pe micul print. Din fericire, vulpea ramasese in afara gardului.

Regele rosu zise catre print:
– Observ ca esti fiu de rege. Ar trebui sa te spanzur, dar iti las viata cu o conditie.
Printul intreba:
– Care sa fie conditia?
Regele rosu zise:
– Langa Marea Rosie se afla un frumos palat. In acel palat se afla o printesa, prizoniera fiind de ceva timp. Daca poti sa mi-o aduci aici, atunci iti crut viata.
– S-a facut – raspunse printul.
El iesi din palat, iar vulpea, in chip de om, i se alatura.
– Asa-i ca ti-am spus-o?! Dar nu-ti fie teama, ca voi ramane cu tine sa te ajut, pentru ca ai fost bun cu mine, nu ca fratii tai. Si au mers asa impreuna tot drumul.

Cand au ajuns langa Marea Rosie, au vazut ca palatul si printesa sunt pe celalalt tarm al marii. S-au gandit ei mult cum sa treaca marea, iar in cele din urma vulpea a rupt o frunza din care facu o barca. De asemenea, a rupt o creanga din care facu o vasla. Au urcat amandoi in barca si au trecut marea. Cand sa ajunga dincolo, vulpea atinse barca iar aceasta se prefacu intr-o pereche de pantofi de aur. Vulpea facu un salt si se facu un cizmar batran, atat de batran incat barba sa parea alba ca si canepa. Si incepu sa se plimbe prin fata palatului cu acea pereche de pantofi din aur. Printesa il zari din palat si striga de la fereastra:
– Cizmar sarac, adu sus acei pantofi pentru ca vreau sa-i cumpar.
– Imi cer scuze, dar sunt foarte batran si nu pot urca acolo. Apoi coboara dumneata de acolo si vino de-i incearca.
Cobori printesa si incerca pantofii. S-au potrivit atat de bine ca si cum ar fi crescut din picioarele sale! Dar in timp ce printesa se minuna, vulpea zise:
– Hip-hop, pantofii mei mici, sa fim toti trei unde vreau eu!

Si imediat erau toti trei pe celalalt mal al marii. Cand ajunsera acolo, vulpea zise:
– Te-am adus aici pentru ca regele Rosu doreste sa fii sotia lui.
Printesa se intrista:
– Mai degraba mor.
Vulpea se gandi si spuse:
– Dar ce zici de acest print, nu vrei sa fii sotia lui?
– Ba cum sa nu, am crezut ca m-ai rapit pentru el.
– S-a facut, atunci dumneata o sa fii sotia acestuia, iar eu o sa fiu mireasa regelui Rosu.

Si au pornit impreuna inapoi in orasul regelui Rosu. Cand au ajuns, vulpea facu un salt si se transforma intr-o fata care semana leit cu printesa. Atunci, printul spuse printesei:
– Asteapta-ne aici, te rog. O prezint pe aceasta fata regelui rosu, iar restul va fi treaba ei.
Cand regele rosu a zarit vulpea – care acum se infatisa in chip de printesa – s-a bucurat tare. Imediat a inceput pregatirea de nunta. Micul print a fost si el invitat, dar el s-a scuzat ca se grabeste acasa.
Incepu nunta, dar odata unul dintre invitati spuse:
– Printesa pare fara cusur, dar parca are o meteahna.
Ceilalti raspunsera:
– Nu este posibil, daca nici aceasta fata nu este fara cusur, atunci cine este?
Cel dintai zise:
– In afara de faptul ca are ochi de vulpe, nu are alta meteahna.
Apoi, sa fii numita fata cu ochi de vulpe este o mare rusine. Mireasa s-a furisat incet-incet sub masa si se facu din nou vulpe. Si fugi, cum putu, pe unde vazu ca are cale libera. Pana sa observe nuntasii, dusa a fost.

Vulpea merse inapoi la han unde se intalni cu micul print si cu mireasa acestuia.
– Pregatiti-va sa plecam spre casa ta – zise vulpea catre print.
Si au pornit la drum. Cand ajunsera la padurea unde au cinat impreuna, vulpea intreba:
– Vezi aceste trei stane de piatra?
– Le vad – raspunse printul.
– Apoi sa stii ca sunt fratii tai, impreuna cu cainii si cu caii lor.
– Dar cum au ajuns in asa hal?
– Apoi si-au asmutit cainii impotriva mea. Eu i-am vrajit sa se faca stane de piatra. Vrei ca ei sa fie din nou vii?
– Sunt fratii mei si este datoria mea sa-i iubesc. Fa-i sa fie din nou vii!
– Fie cum doresti, dar sa stii ca vei regreta mai tarziu!
– N-o sa regret niciodata – ii raspunse micul print.

Auzind asta, vulpea lovi cele trei stane de piatra cu batul sau si zise:
– Fiti din nou vii, cum doreste fratele vostru!
Si asa a fost.
Au mai mers un timp impreuna, dar odata vulpea se opri si zise:
– Pana aici a fost. Ramaneti cu bine, fiindca eu trebuie sa-mi vad de drum.
Si-au luat ramas bun si fiecare a plecat pe drumul sau.
Dupa un timp, ura intrase in cei doi frati ai micului print.
– Nu se cade ca cel mai tanar dintre frati sa se casatoreasca primul! – gandira ei. Si au decis sa-l omoare pe fratele lor. Si, cand acesta nu observa, i-au taiat capul.

Insa, vulpea stia ca asa avea sa se intample. S-a intors din drumul sau si vazu ca prietenul sau fu intr-adevar omorit. Stia insa ca exista o planta cu ajutorul careia ea poate lipi capul printului de corpul acestuia. Si alerga repede sa faca rost de acea planta. La un moment dat vazu un sarpe care avea in gura cateva frunze din acea planta. Si zise catre sarpe:
– Mai sarpe, da-mi te rog din acea planta de lipit.
– Nu-ti dau, fiindca si mie mi-a luat mult pana am reusit sa gasesc aceasta planta. Du-te si cauta si tu.
Dar atunci vulpea a calcat pe coada sarpelui. Acesta, ranit in orgoliul sau, se intoarse catre vulpe s-o muste. Cum si-a deschis gura, planta ii cazu jos. Vulpea se repezi la frunzele cazute si dusa a fost. Ajungand inapoi la prietenul sau, unse bine gatul acestuia in ambele parti si lipi inapoi capul taiat la locul sau. Si acesta era de sapte ori mai frumos si mai sanatos ca inainte!
– O, cat de mult am dormit! – zise printul trezit din nou la viata.
– Apoi daca nu as fi venit eu inapoi ai fi fost adormit pentru totdeauna! – ii raspunse vulpea.
– Asa-i ca ti-am spus ca fratii tai te vor omori si iti vor lua mireasa? – continua tot vulpea.
– Da, mi-ai zis – recunoscu printul.
– De acum, ai grija de tine, pentru ca nu te pot insoti mai mult. Dumnezeu sa te binecuvanteze!
Si-au luat ramas bun din nou, si plecara fiecare pe drumul sau.

Dar vulpea se gandi:
– Cat de mult l-am ajutat pe acest om, oare o sa fie capabil sa-mi multumeasca vreodata?
Si a luat-o pe o scurtatura, ajungand din nou in fata printului. Si se prefacu moarta.
Ajunse printul acolo si observa ca pe drum zace o vulpe moarta. Se gandi:
– O fi vulpea mea? – si se intrista tare.
O lua, o intoarse de pe o parte pe cealalta, dar cum vulpile sunt toate la fel, nu si-a dat seama daca este vulpea sa sau nu. Se gandi s-o ingroape pentru ca era cel putin ruda cu vulpea sa. Isi lua sabia si incepu sa sape o groapa. Cand a terminat, a pus o batista pe fundul gropii. Aseza vulpea peste batista si o inveli cu inca o batista. Si mai puse acolo si niste plante uscate inmiresmate ca somnul de veci al vulpii sa fie mai usor. Dar, cand incepu sa astupe groapa, vulpea sari.
– Ei bine, dragul meu prieten, vad ca ma pretuiesti cu adevarat. Acum te las, de acum incolo nu ne vom mai vedea. Ai grija de tine, Dumnezeu sa te binecuvanteze!
Si vulpea s-a pierdut in vazduh ca o fantoma.

Micul print isi vazu de drumul sau, iar pasarea se afla inca in camasa lui. Cand ajunsera acasa, aceasta incepu sa cante frumos. Aparu imediat regele, si s-a intinerit de tot.
– Cine mi-a adus aceasta pasare? – intreba el.
– Eu am adus-o – zise cel mai tanar dintre printi. Si a povestit cele intamplate.
Atunci regele il intreba:
– Ce vrei sa se intample cu cei doi frati ai tai?
– Ar merita sa-i omor, dar nu voi face asa. Tata, da-le bani si sa plece de la curte! Eu nu mai vreau sa-i vad!
Si asa a fost. Micul print s-a insurat cu printesa si traiesc si astazi fericiti, daca nu au murit cumva…”

In basmele populare, cel mai tanar dintre printi este intotdeauna cel mai bland, cel mai iscusit, cel mai inzestrat cu bun simt si cel mai norocos. El este un personaj obisnuit. Dar vulpea? Rareori apare atat de mult in lumina reflectoarelor. Ea este un animal zamislit parca de insasi zodia Gemenilor. Ea are o minte agera si miscari sprintene ca si guvernatorul acestei zodii, Mercur. Sa nu uitam ca in mitologia greaca si romana, Hermes sau Mercur era zeul hotilor. A fi hot nu este o calitate, dar vulpea nu prea are alte solutii pentru a-si obtine hrana decat furand si punand in valoare inteligenta sa. Vulpea are ceva are ceva din natura acelor hoti simpatici din Evul Mediu care furau de la marii boieri. Vulpea este un fel de Robin Hood al lumii animalelor. Totusi, a fura este unul dintre pacatele decalogului, deci nu avem cum sa fim de acord cu o astfel de atitudine. Ne-am referit aici la ea din cauza conexiunii dintre Mercur si unul dintre personajele principale ale basmului.

Dar sa ne intoarcem la povestea noastra. Asadar, iscusinta vulpii ne aduce aminte de planeta Mercur si de zodia Gemenilor. Intalnirea dintre vulpe si cei trei printi simbolizeaza ceva profund si destul de comun intalnit in lumea noastra: contactul cu o persoana noua sau cu o idee noua. Sau, chiar mai mult: cu o civilizatie noua. Cel mai tanar dintre printi are castig de cauza datorita faptului ca el accepta sa comunice cu o lume straina fata de cea cu care el era obisnuit. Ceilalti frati ai sai aveau idei preconcepute, fiind animati de egoism si de agresivitate. Ei au considerat ca vulpea este o fiinta mai neevoluata decat ei insisi si astfel au considerat ca o pot omori fara nici un fel de consecinte. Sa ne oprim aici pentru un moment: foarte multi oameni, vazand un paianjen sau un gandac, sunt cuprinsi imediat de reactia ca trebuie sa-l omoare instantaneu. Ei nu se gandesc ca acel paianjen sau gandac are un rol bine definit in Creatie. Pur si simplu, fiind convinsi ca ei reprezinta o forta superioara, ei omoara acea mica viata fara ca macar sa aiba un scop anume! A omori un animal fara noima este un pacat care trebuie pedepsit – ne atentioneaza intelepciunea basmului.

Asadar, cel mai mic dintre printi accepta sa comunice cu reprezentantul unei lumi straine – si merita a fi mentionat ca face acest lucru cu multa iubire! – chiar daca la prima vedere vulpea pare o fiinta mai neevoluata decat el. Se convinge in scurt timp ca vulpea este insasi simbolul fortelor ascunse ale naturii – o lume necunoscuta noua, dar care ascunde comori nebanuite. Legatura dintre zodia Gemenilor si vulpe este evidentiata prin accesul instantaneu la informatie al animalului: vulpea stie exact unde se afla pasarea. Rolul acestei pasari – talentul sau de a intineri prin cantecul sau – se leaga si el de semnul Gemenilor, acesta fiind zodia care simbolizeaza tineretea.

Pe parcursul povestii ies la iveala diferitele talente ale vulpii. Personajul intruchipat de ea este un bun camarad, iar materia pare sa nu aiba secrete fata de ea. Un basm nu se axeaza niciodata pe valorile unei singure zodii. Povestea de fata este o colaborare a celor trei semne de aer: spiritul comunicativ al personajelor principale (Gemeni), iubirea frateasca care se infiripa intre vulpe si cel mai tanar dintre printi (Balanta), respectiv inventivitatea de care da dovada vulpea (Varsator).

Un moment de capatai al povestii este momentul in care vulpea il readuce la viata pe prietenul sau. Aici iese la iveala talentul mitologic al lui Mercur de a vindeca bolile si ranile celor aflati in suferinta. A vindeca cu ajutorul plantelor este specific modului de operare al lui Mercur. Abilitatea de a simti specificul energiei inmagazinate intr-o planta este o capacitate a posesoarei celebrului caduceu, guvernatorul Gemenilor. Povestea doreste sa ne convinga, prin metodele sale specifice, ca universul in care traim este unul mental. Ea ne atrage atentia asupra corectitudinii cu care trebuie utilizata orice  informatie. Sa ne oprim putin la momentul in care vulpea, transformata in chip de fata, este recunoscuta de multime.

Informatia utilizata in scopuri egoiste lasa o amprenta negativa pe corpurile noastre subtile, chiar daca avem o atitudine simpatica in tot acest timp. Mercur se refera la informatia insasi, lasand cale libera utilizarii acesteia. Mercur poate utiliza informatia atat in scopuri altruiste cat si in scopuri egoiste, dupa bunul sau plac. Iata cat de mult tine basmul sa ramana in sfera autenticitatii: oricat de bine s-ar  fi transformat, vulpea este recunoscuta. Ochii, fiind oglinda sufletului, nu pot minti. Basmul nu doreste sa infrumuseteze pe nedrept zodia Gemenilor, ci doreste s-o descrie asa cum este in realitate. Marea calitate a acestei povesti este faptul ca elogiaza deschiderea si comunicativitatea celui mai tanar dintre printi. Acesta este constient de faptul ca este dator sa comunice cu orice fiinta a marii Creatii care doreste sa-l contacteze. De asemenea, el este constient de faptul ca modul sau de a comunica trebuie sa fie impregnat de iubire. Datorita deschiderii si iubirii sale, el obtine pana la urma tot ce-si doreste.

Observam ca atat astrologia cat si basmele autentice isi au originile in marile arhetipuri care definesc coltul de Univers in care traim. Putem sublinia inca odata faptul ca avem doar de castigat daca citim aceste povesti nemuritoare cu ochiul format al astrologului. Nu este vorba sa cautam simboluri, peste tot si neaparat in poveste: este suficient sa ne multumim cu cele oferite de ea in mod natural. Nu este nevoie sa despicam firul in patru, dar constientizand intelepciunea basmului – de exemplu cu ajutorul astrologiei – va fi fara indoiala spre beneficiul nostru.