Un gand legat de zodia Racului – Calea lui Buddha

Editorial
Editorial

De cateva zile, Soarele se afla in dreptul zodiei Racului, nimeni altul decat domiciliul surorii sale mai mici, Luna. Meditand putin la simbolismul acestui astru, realizam ca la acest inceput de secol XXI, Luna nu se bucura de o popularitate prea mare. Sistemul de valori actual al mediului in care traim se leaga de fratele sau mai mare, Soarele. La ora actuala, poti fi un om de succes daca urmezi Calea Soarelui. Trebuie sa fii activ, plin de initiativa, sa te exprimi in voie, sa manifesti curaj, sa faci spectacol – si lumea te va aprecia. Daca insa te retragi in umbra unui copac si incepi sa meditezi – alegand Calea Lunii – risti sa fii desconsiderat, catalogat ca fiind un pierde-vara, o meteahna a societatii.

Daca aruncam o privire asupra istoriei spirituale a omenirii, observam o serie de personalitati remarcabile care au influentat evolutia acestei planete, insa doi dintre acestia parca intrec pe toti ceilalti in stralucire, numarul adeptilor si faima: este vorba despre Iisus Christos si Buddha. Desi foarte buni prieteni in lumea spirituala, aceste doua entitati au ales doua cai diferite pentru a arata drumul spre Desavarsire. In sens astrologic, Iisus Christos reprezinta Calea Soarelui, pe cand Buddha a ales Calea Lunii. Iisus Christos s-a deplasat pe o cale „activa”: a facut minuni, a predicat maselor de oameni, a vindecat bolnavi, a cutreierat sate si orase, a dat afara negustorii din biserica – mereu desfasura o activitate prin care cauta sa-si imprime lumina asupra sufletului oamenilor. Pe cand Buddha, nu facea altceva decat sa stea in umbra unui copac, retragandu-se in sine si meditand. El n-a mers sa predice oamenilor – a asteptat ca acestia sa vina la El. El nu-i vindeca pe oameni – se multumea sa ofere chei prin care bolnavii insisi sa efectueze lucrari spirituale menite de a-i scapa de metehne. El nu dadea afara negustorii din temple – se multumea sa-i influenteze printr-o metoda mai blanda, prin vibratiile inalte ale sufletului sau, astfel ca acestia sa-si dea seama singuri ca trebuie sa iasa din lacasele sfinte.

Calea Lunii si Calea Soarelui – iata ca ne dam seama ca desi sunt diferite, amandoua ne pot duce spre Desavarsire. Suntem tentati sa uitam ca Iisus Christos se retragea in fiecare noapte, dar si zile intregi, pentru a se dedica rugaciunii. Calea Soarelui – activitatea intensa – Il epuiza pana si pe El. In zilele si noptile in care se retragea din tumultul multimii, se reincarca mergand pe Calea Lunii, a meditatitiei, a rugaciunii.

Traind in secolul XXI, incercam sa satisfacem ceea ce ni se cere de catre societate, de catre opinia publica: sa ne aflam mereu pe Calea Soarelui. Insa, intr-o clipa de sinceritate, fiecare om recunoaste ca ii este dor din cand in cand sa se opreasca din mers – fuga? – pentru a se retrage in linistea propriului suflet. Arzand mereu in aceasta deplasare continua pe Calea Soarelui, simtim nevoia sa ne delectam temporar alegand calea complementara, cea a Lunii. Este ceva normal.

Exemplul lui Buddha ne infatiseaza ca si Calea Lunii este la fel de valoroasa, ca si prin ea omul poate atinge fericirea suprema. Am insistat sa va povestim despre aceasta cale fiindca nu toti oamenii au o constitutie psihica activa, iar cei cu un interior mai pasiv – mai apropiat de energiile Lunii, mai imbibati de vibratii de tip feminin – pot avea probleme de integrare in societate din cauza felului lor de a fi. Sa ne amintim: chiar si in mediul crestin, putem auzi indemnul: „Nu trebuie sa faceti nimic!”. Este o afirmatie periculoasa: nu trebuie sa intelegem ca nu trebuie sa intreprindem chiar nimic – indemnul se refera doar la exterior! Daca un sfant crestin ne recomanda „sa nu facem nimic”, practic ne spune asa: „Alegeti Calea Lunii – desavarsiti-va in interior, transcendeti dorintele voastre, iar dupa aceea, revarsati lumina din interiorul vostru asupra oamenilor!”. Iata ca acest „nimic” in exterior, in esenta sa, este o imensa lucrare spirituala in interior.

Exista o acuta nevoie de Calea Lunii, pentru ca prea ne-am descentrat, prea ne-am deplasat spre periferia fiintei noastre. Este nevoie de regasirea linistii in interiorul nostru. Iar daca intampina probleme in a aborda aceasta cale – daca nu regasim Luna in interiorul nostru, in toata splendoarea ei – atunci sa ne gandim la Buddha, entitatea care a reusit sa desavarseasca aceasta cale.