Sagetatorul, suma credintelor noastre

Editorial de Ada Cocoș

sagittarius-1907
Sagittarius, Mikalojus Ciurlionis, 1907

Buddha spune ca suntem ceea ce gandim. Fara sa-l contrazic neaparat, consider ca suntem cu mult mai mult, suntem suma credintelor noastre. Devenim zeul suprem (Jupiter) al propriei noastre mitologii, zeul suprem al explicatiilor despre propria existenta care inseamna mult mai mult decat gandirea, aduna cele mai ascunse sentimente, emotii, actiuni si conditionari, constientizate sau nu. Suntem suma credintelor noastre, elaborate intr-un sistem energetic foarte fin si complex care ar trebui sa ne lanseze spre lume ca pe o sageata. La fel, insa, ne poate tine prizonierii propriei fiinte, devenim un fel de sageata indreptata spre interior, un alt fel de vultur care sa ne consume ficatul precum in legenda lui Prometeu. Vulturul este un alt simbol al Scorpionului, iar ficatul este asociat cu Jupiter si cu Sagetatorul. Daca ne construim sistemul de credinte (Sagetatorul) pe temeri, atasamente si dorinta de control (Scorpion), acesta ajunge sa ne devoreze energia. Ficatul are rol de detoxifiere si se regenereaza rapid. Astfel incat nu vom muri brusc in ghearele propriului sistem eronat construit, ci vom ramane blocati in acesta, vom recicla permanent aceleasi si aceleasi lucruri, ne vom indrepta spre o pieire lenta si chinuitoare a spiritului, prin efort personal sustinut (Capricorn).

Daca credem ca suntem un suflet bolnav, asta devenim in final. Sau poate doar asta manifestam in ciuda naturii noastre de creatori. Si-atunci chiar nu mai conteaza ce suntem in strafunduri pentru ca nu trimitem mai departe niciun tel care sa corespunda esentei noastre. Dar Sfantul Augustin spunea „Exista cineva in mine care este mult mai mult eu insumi, decat eu insumi”. Iar acela care este „mult mai mult eu insumi decat eu insumi” nu este, in opinia mea, niciodata bolnav. Astfel, ceea ce noi numim vindecare devine una dintre cele mai inalte dovezi de credinta in lucrarea Domnului sau in mecanismul Universului, devine dovada suprema de efort personal spre regasirea partii divine din noi. „Credinta ta te-a mantuit”, spune Iisus dupa fiecare vindecare. Si cum ajungem la Credinta aceea? Va explic imediat.

Scriam in articolul de anul trecut ca foarte potrivita energiei Sagetatorului mi se pare urmatoarea fraza din Regele Leu 3 „Look beyond what you see” (Priveste dincolo de ceea ce vezi). Poate cel mai greu lucru e sa privim dincolo de noi insine, dincolo de vitrina opaca a propriei fiinte autolimitate de un sistem de credinte sau de o filosofie de viata in care expansiunea nu mai are loc, iar descoperirea se opreste acolo unde incep temerile. Cand sistemul nostru de credinte se bazeaza pe temeri (pana la urma, Soarele ajunge in Sagetator prin Scorpion), lumea interioara si cea exterioara devin un loc al neputintei personale, un loc al grijilor, iar responsabilitatea pe care urmeaza sa o aduca mai departe Capricornul devine povara, ne facem din ea o religie personala la fel de stramba si de sufocanta ca precedenta. Ne simtim de parca ducem in spate globul pamantesc, ca Atlas.

Inainte de a ne inhama la responsabilitati, ar trebui sa lasam Sagetatorul sa ne ajute sa descoperim bucuria si frumusetea vietii care clocoteste in noi si in jurul nostru. Doar asa avem sanse sa ajungem in varf, pentru ca vitalitatea se castiga prin detoxifiere. Doar asa reusim apoi sa asimilam corect energia Varsatorului si apoi pe aceea a Pestilor. Pentru ca de la sistem de credinte ar trebui sa ajungem la Credinta in El, Unul, Creatorul, acela care se manifesta in acea parte din noi care este „mult mai mult eu insumi decat eu insumi”. Ca sa ajungem pana aici trebuie sa exploram. Sistemul de credinte construit se converteste in intelepciune si Credinta atunci cand il traim, cu bucurie si cu sinceritate, altfel acesta devine o piatra de moara alcatuita din teorii care nu conduc la rezultate. Pot conduce insa la vanitate, o trasatura asociata de Maestrul Aivanhov, Sagetatorului. Lista de vanitati poate fi interminabila, dar vizavi de Sagetator ne putem gandi la vanitatea de a preda sisteme filosofice si religioase altora, sisteme pe care nu avem curajul sa le confruntam noi insine cu realitatea, vanitatea de a ne erija in vindecatorii altora cand noi nu am descoperit vindecarea in noi insine, vanitatea de a crede ca putem aduce bucurie altora cand nu am reusit sa descoperim bucuria de a trai in noi insine.

Suntem ceea ce alegem sa credem, suma credintelor noastre care trebuie sa devina Credinta. Cu ea in suflet va doresc Craciun fericit langa cei dragi!