Saturn – reimprietenire

de Fülöp László

Ne-am propus sa ne imprietenim cu o planeta care a inspirat teama si neincredere astrologilor din antichitate. Este vorba despre Saturn, alintat de vechii astrologi cu denumirea de „Marele Malefic”. Daca ne ducem intr-o excursie imaginara in acele vremuri, vom constata ca am sosit intr-o lume a temerilor si a fricii. Viata omului era in pericol practic in fiecare moment. Nimeni nu dormea linistit. Existenta oamenilor de rand se afla in mainile conducatorilor politici si militari. Clasele conducatoare erau stresate din cauza amenintarii razboaielor, revolutiilor si a razvratirilor. Viata soldatilor era mai mult decat incerta.

Ne mai miram ca astrologii de atunci, cuprinsi si ei de starea generala dizarmonica, l-au propus pe Saturn sa fie simbolul si cauza nenorocirilor de tot felul?

Astrologii din prezent au ramas asadar cu impresia ca planeta Saturn este echivalenta cu suferinta. Pornind de la ideea ca in secolul XXI, teama nu mai este justificata, ne-am gandit la o alta intrebuintare a acestei planete. Convingerea noastra este ca Saturn este mai degraba simbolul atitudinii fata de suferinta.

Din punct de vedere fizic, Saturn se afla la granita sistemului solar vizibil, fiind ultima planeta care se vede cu ochiul liber. Saturn reprezinta o granita si din punct de vedere spiritual: este simbolul limitei lumii suferintei.

Traind exclusiv in sfera planetelor intra-saturniene, existenta omului se rezuma la fiinta lui terestra, sortita suferintei. Trecand de bariera lui Saturn, omul devine o fiinta cosmica: o entitate capabila sa inteleaga, sa prelucreze si sa transceada suferinta. Traind in sfera lui Uranus, Neptun si Pluton, gandurile si sentimentele omului se renasc intr-o forma noua, transformand suferinta in substanta divina.

In acest sens, nu se mai justifica vechea perceptie despre Saturn. Simbolul suferintei devine exact cheia fericirii eterne.

Pentru a intelege mai bine despre ce este vorba, va propunem sa ne deplasam intr-o calatorie imaginara in Tibet. Calugarii budisti de acolo au un obicei pe cat de ciudat, pe atat de sanatos si eficient. Pe timpul iernii se deplaseaza in pesteri glaciare, se dezbraca la bustul gol si se acopera cu un cearceaf bine umezit cu apa rece.

O minte europeana obisnuita este tentata sa se sperie de aceasta experienta, fiind convinsa ca rezultatul acesteia nu poate fi decat boala. Insa, calugarii budisti nu-si pierd cumpatul si nici buna dispozitie. Ei asteapta cateva secunde, se concentreaza si… deodata se vede cum umezeala din cearceafuri incepe sa se transforme in aburi. Corpurile concentrate in meditatie sunt in stare sa incalzeasca apa rece pana la temperatura de fierbere. Calugarii nu se imbolnavesc, ci chiar isi intaresc sanatatea fizica si psihica.

Privind acesti aburi, ne dam seama ca este vorba despre un fenomen eminamente saturnian.

Pentru o minte intra-saturniana, a-si inveli bustul gol intr-un cearceaf imbibat cu apa rece, intr-o pestera glaciara, pare a fi nebunie curata. Mintea intra-saturniana – capabila sa emita ganduri terestre, vremelnice – percepe acest act ca fiind o imbratisare voita a suferintei si se razvrateste impotriva ei.

Din fericire, calugarul budist se gandeste cu mintea lui extra-saturniana – capabila de ganduri divine, eterne – si reuseste sa trasnforme suferinta in energie, in caldura.

Saturn este capacitatea omului de a infrunta suferinta, privind-o in ochi. Este si atitudinea cu care trebuie sa ne privim karma. Daca o privim cu hotararea si linistea interioara a pietrei, aceasta se transforma in aburi.

Ne dam seama ca Saturn este o cheie multipla. Dincolo de aceasta planeta incepe o noua lume. O putem percepe ca fiind simbolul crucii din crestinism, fiindca dincolo de aceasta planeta incepe nemurirea. Iisus Christos ne vorbeste despre cele 7 tipuri de fericire, care se prezinta astfel doar intelese prin mintea extra-saturniana.

Planetele intra-saturniene simbolizeaza tot ce se poate pierde: valorile materiale (Pamant), gandurile (Mercur), sentimentele (Luna), iubirea obisnuita (Venus), forta (Marte) si ideile (Jupiter).

Iar planetele extra-saturniene denota tot ce este etern si divin: Uranus – gandurile intuitive, Neptun – iubirea de tip spiritual si Pluton – forta sufletului.

Fiinta umana traieste chintesenta tuturor celor zece planete. Omul european obisnuit exista indeosebi in vibratia planetelor vizibile cu ochiul liber si isi percepe existenta ca fiind un amalgam de bucurii si suferinte. Dar daca privim chipul unui tibetan, mai ales daca acesta este si calugar budist, ne dam seama ca acesta radiaza o fericire dincolo de perceptia planului fizic. El traieste, cu toata fiinta sa, si prezenta planetelor invizibile cu ochiul liber. El s-a infruntat deseori cu Saturn si i-a trecut pragul. Acum, el traieste in lumea lui Uranus, Neptun si Pluton, intr-o lume in care fericirea este prezenta permanent.

Daca il intrebam: ce parere are despre Saturn, el ne va raspunde:

„Saturn este capacitatea latenta care exista in mine si care iese la iveala cand intru in pestera glaciala si imi acopar bustul gol cu cearceaful imbibat cu apa rece. Saturn este forta care sfideaza suferinta. Saturn este puterea de a produce energie din neant. De a stoarce apa din stanca.”

Si intrebandu-l daca il iubeste pe Saturn, atunci ne va zambi:

„Aici, in Tibet, resursele sunt limitate. Saturn se afla peste tot: in munte, in limitari. Dar si bucuriile sunt pe masura. Noi ne bucuram pentru fiecare maruntis al vietii: o raza de soare, o planta, un steag de rugaciune. Tocmai pentru ca Saturn este atat de prezent in vietile noastre, bucuriile noastre sunt intense. Bucuriile noastre sunt consistente ca rocile Himalayei, care este insasi esenta planetei Saturn. In lipsa acestei planete, si bucuriile se dilueaza. Noi asta am ales: sa traim starea de bucurie a sufletului. Si il folosim pe saturn ca trambulina, ca sa putem ajunge la ele.”

Saturn este piatra de hotar al spiritului de consum si inceputul creativitatii adevarate. Asa ca – mai poate fi o sperietoare?