Steaua noptilor de iarna

de Maria Onea (AstroVesta)

SiriusPrimul lucru pe care l-a observat omul cand si-a ridicat privirea a fost cerul, in toata maretia si splendoarea sa, odata cu venirea noptii. Chiar si astazi, dupa ce omenirea cunoaste multe despre ce inseamna stelele, planetele si alte corpuri ceresti, dupa ce a trimis mesageri pentru a descifra tainele lor, exista ceva mistic, tulburator in fiecare luminta ce palpaie pe cer.

In aceste nopti de iarna, se poate vedea, sus de tot, in inaltul noptii, o stea superba care clipeste ca un far. Este vorba de steaua Sirius, cea mai stralucitoare dintre stelele fixe, stralucirea ei fiind de 20 de ori mai mare decat cea a Soarelui nostru si de avand o greutate mai mare de doua ori decat a lui. Sirius face parte din constelatia Cainelui Mare si are o culoare alba stralucitoare, cu tente de albastru si violet, dar atunci cand atmosfera este curata, ea straluceste in toate culorile curcubeului, intr-o splendoare nocturna.

Denumirea lui Sirius vine de la cuvantul grecesc „sirio”, care inseamna „arzator”, „spumant”. Se pare ca exista o legatura cu zeul egiptean Osiris, caci Sirius era steaua zeitei Isis, sora si, in acelasi timp, sotia lui Osiris. In urma cu 100.000 de ani, ea se gasea in constelatia Racului, in partea estica a Caii Lactee. De atunci ea a traversat Calea Lactee, potrivit precesiei echinoctiilor si acum se afla aproape in partea opusa.  Adorarea de catre egipteni a acestei stele incepe in jurul anului 3285 i. Hr., cand orbita sa a rasarit in timpul solstitiului de vara(21-22 iunie), marcand inceputul Anului Nou, la acea vreme. Aparitia ei era considerata un semn bun, caci atunci incepea Nilul sa se reverse hranind terenurile care asigurau recolte bogate.SiriusAB

De fapt, Sirius este o stea binara, compusa din doua stele, Sirius A (despre care am vorbit mai sus) fiind cea mai mare si mai stralucitoare si cea venerata din vechime si Sirius B, un tovaras micut, o stea care are aproape masa Soarelui, dar intr-un volum ca al Pamantului. Se pare ca aceasta stea micuta, dar atat de masiva, era cunoscuta acum cateva mii de ani de tribul Dogon, din partea de vest a Africii, desi ea a putut fi descoperita de astronomi, printr-o intamplare, de-abia in anul 1862. In Teba, existau multe temple care se aliniau cu rasaritul stelei Sirius, cea stralucitoare si atat de vizibila. Vechii persi o numeau in multe feluri: Cainele Conducator, Steaua Sudului sau Creatorul Prosperitatii. Asirienii o numeau Steaua Cainelui sau Cainele Soarelui. In ceea ce ii priveste pe romani, aceasta o reprezentau pe Sirius ca avand un cap de sacal sau de caine, fiind zeul vanatorii si pazitorul solstitiilor, repere importante ale vietii lor.

Exista si o alta denumire a lui Sirius, Janitor Lethasus – Pazitorul Iadului, ceea ce o facea un Cerber al lumilor joase. Chinezii o numeau Tseen Lang, adica Lupul din Ceruri, deoarece considerau ca stralucirea ei neobisnuita ii pazea de atacurile hotilor. In general, erau considerati plini de bogatie si renume cei nascuti intre Sirius si Procyon(in perioada 5-15 iulie). Considerata de astrologii antici drept „Soarele Central al Caii Lactee”, poetul Manilius o numea „Soarele indepartat care lumineaza astrele izolate, deoarece Sirius este centrul de gravitatie al roiului local de stele, vecinul nostru cel mai apropiat. Sirius este Soarele Soarelui si Soarele se invarte in jurul lui Sirius asa cum Pamantul se invarte in jurul Soarelui.”

In aceste nopti de iarna, privind spre sud, de pe teritoriul tarii noastre, Sirius straluceste magic, ocupand catre miezul noptii o pozitie aproape perpendiculara. Cu atatea legende despre ea, nu am avea nimic de pierdut daca ne-am pune o dorinta privind spre locul unde ea clipeste catre noi. Fie ca o putem identifica sau nu, mesajul nostru transformat in vibratie de energie poate calatori milioane de ani lumina pana la frumoasa stea Sirius.

Sirius