Mercur in Taur sau daca dai, ai
Spre sfarsitul lunii aprilie, mai precis in data de 23, a doua zi de fixare a crucii cosmice pe semne cardinale la gradul 14, se produce intrarea lui Mercur in semnul Taurului. Despre care vom discuta in acest articol.
Iata mai intai imaginea lui Mercur in Taur reprezentata de cartile de Symbolon (prima carte de la stanga la dreapta). Priviti apoi cartea IV de monede Tarot Rider Waite si IV de monede Tarot Gilded. Par sa aiba puncte comune, nu vi se pare?
(Observatie: cartile de monede din Tarot reprezinta chestiunile materiale, concrete: bani, bunuri, averi, precum si raportarea noastra la aceste chestiuni: zgarcenie, generozitate, saracie).
Mercur in Taur reprezinta o gandire ceva mai putin mobila, centrata insa pe chestiuni concrete, clare, pragmatice. Vreau sa am, vreau sa am mai mult. Nu e rau acest lucru, pentru ca suntem intr-o realitate materiala. Acesta este punctul de plecare. De aici incolo putem incerca si chiar ajunge la dezvoltarea spirituala, iubirea neconditionata, universuri paralele… Dar sa nu uitam ca plecam de la ceva concret. A te axa direct pe experimentarea iubirii divine este ca si cum ai pune panouri solare pe un acoperis al unei case care nu exista. Nu functioneaza. Nu are baze. Nu merge.
Asadar, punctul de plecare al vietii nostre il constituie experienta materiala, fizica. Problema apare atunci cand tindem sa ramanem strict la aceasta dimensiune. Sa privim din nou cartea de Symbolon. Doamna cu pricina executa un monetar. Pentru a-si proteja investitia de posibilii hoti, incaperea in care se tin cuferele si sacii cu bani este una securizata (chiar daca intr-o maniera din urma cu cateva secole). Interesant este ca gemuletul care are gratii, nu doar ca tine la o parte hotii, dar o izoleaza si o face si pe ea insasi prizoniera.
Prizonier sau macar izolat/ insingurat este si omul reprezentat in cartea IV de monede. Orasul, cetatea, ceilalti oameni se afla undeva in spatele lui.
E clar ca toti vrem sa avem. A avea ne da confort si siguranta. Am trait insa un experiment personal foarte interesant. Imi propusesem sa trimit niste bani unei persoane, pentru a mai achita din datoria morala fata de acea persoana. In ziua in care urma sa fac transferul, o voce mititica, dar totusi viguroasa tare s-a apucat sa se vaite ca eu nu am mai primit la randul meu niste bani, ca poate nu este momentul cel mai bun sa dau acesti bani, mai ales ca nimeni nu mi i-a cerut/ nu m-a rugat, ca poate cel mai bine voi amana astfel de initiative pentru niste momente mult mai prielnice financiar, bla bla bla. Mi se propunea astfel sa nu dau nimic pentru ca nu am cine stie cat. Daca voi primi, atunci sa dau si eu, la randul meu. Un fel de admirabila politica de: nu lasa craca din mana, pana cand nu ai apucat-o ferm pe cealalta. In acel moment am dispretuit vocea care ma condamna de fapt la stagnare (a se vedea cat de statice, inchise si/ sau izolate sunt persoanele reprezentate in cele trei carti) si am trimis banii. Am avut un sentiment de usurare si apoi am primit si eu niste bani la care nu ma asteptam.
Am spune ca daca primesti ai. Ei, bine, ceea ce e clar ca vom experimenta, asta daca nu am inceput deja sa o facem, este: daca dai, ai. Si nu doar la modul: am dat ceva si am primit in schimb bucuria celui care a primit. Ci si la un mod mult mai concret: atunci cand tii de niste bani, blochezi tot: si pe ei si pe tine.
Concluzie: nu trebuie sa tinem cu dintii de averile noastre, nu trebuie sa strangem bani, ci sa ii facem si sa avem curajul de a-i lasa sa circule nestingheriti. Doar asa vom putea ajunge la sentimentul de implinire inclusiv material-financiara, X de monede.
