Tainele pietrei

Eram în vis şi străbăteam un tunel din piatră. Mă îndreptam spre lumina de la capătul lui şi remarcam pe măsură ce înaintam că deţineam controlul, paşii siguri mi se mişcau fără abatere, iar eu simţeam în ei cadenţa timpului exact. A trebuit să recunosc şi că o altă parte din mine înregistra o atmosferă austeră, gri, rece. Pătrunzând în lumină, m-am lăsat hrănită şi total absorbită de ea, fericită şi recunoscătoare că în sfârşit ajunsesem la destinaţie. Mai apoi, o voce mi-a indicat să mulţumesc călătoriei mele şi abia atunci, privind în urmă, am realizat că parcursesem un tunel printr-un munte.

Semnul Capricornului. Reprezentare în grădinile Palatului Fronteira, Lisabona
Semnul Capricornului. Reprezentare în grădinile Palatului Fronteira, Lisabona

Am interpretat acest vis ca simbol al naşterii şi i-am urmărit corelaţiile astrologice. Dacă Ascendentul şi casa I simbolizează începuturile, inclusiv intrarea noastră în această lume, casa a XII-a este conţinătoarea atmosferei de dinaintea naşterii şi a ceea ce ne-a impregnat fiinţa în acest interval. În harta mea, casa a XII-a are cuspida în Capricorn (de altfel şi semnul solar al mamei mele), iar casa I, o casă a “eului”, cuprinde Soarele, unul dintre cei doi luminători. În vis mă identificasem complet cu lumina după ce străbătusem un drum de şi prin piatră, solid şi sigur, totodată purtător al angoaselor prea riguroasei solitudini.

Desigur, experienţa mea a fost una pur subiectivă. Ca orice descindere prin ceaţa deasă a refulărilor în inconştient, casa a XII-a este adesea incomodă, iar pentru mine partea Capricornului, împreună cu toate manifestările sale în lume, a reprezentat un teren minat şi, recunosc acum, prilej de proiecţie a prejudecăţilor astrologice. “Ţine-te departe de Capricorni!”, îmi spuneam în vremuri lipsite de înţelepciune şi înţelegere a zodiacului, fixându-mă pe umbrele acestui semn. Ca o paranteză, prejudecăţile în astrologie iau forma încăpăţânării de a decreta că ceva este în neregulă cu câte un semn sau configuraţie, în timp ce toţi reprezentanţii lor sunt etichetaţi fără drept de apel ca purtători ai unor defecte capitale. Este interesant însă de urmărit cum de obicei condamnăm în ceilalţi în special minusurile asociate cu semne sau planete ce se regăsesc în zone strategice ale propriei noastre hărţi, cum ar fi casa a VII-a (a celuilalt şi a “duşmanilor declaraţi”) sau a XII-a (a “duşmanilor ascunşi”), case care cer integrare de la nivelul propriului univers şi nu se rezolvă prin simpla proiecţie sau ocheadă în ograda cu neajunsuri ale vecinului.

Revenind aşadar la Capricorn şi la drumul de cucerire a lui pe ruta ocolitoare şi plină cu provocări a casei a XII-a, m-am hotărât să mă revanşez printr-o recenzie a darurilor acestui semn. Urmărind ce se întâmplă când frecvenţa capricorniană creşte dinspre umbră spre strălucire, am realizat cât de nedrept a fost războiul pe care îl declarasem în trecut reprezentanţilor acestui semn şi, în cele din urmă, unei părţi importante din mine.

Dacă ar fi să priveşti dincolo de opacitatea şi duritatea pietrei, ce ai vedea? Sau dacă ar fi să interoghezi memoria pietrei, ce crezi că ai descoperi? Caut răspunsuri şi îmi imaginez sertare impecabil organizate, cu informaţii complexe şi complete despre evenimentele cărora acea piatră le-a fost martoră pe parcursul existenţei sale. Îmi mai imaginez piatra inscripţionându-şi cu o determinare neclintită întâmplările fiecărei clipe, pentru ca cei din viitor să îşi poată aminti din poveştile sale de înţelepciunea străveche, aceea ce merită onorată şi transmisă mai departe, din tată în fiu…

În ultimă instanţă, datorăm Capricornului marile structuri şi construcţii ale acestei lumi, materializarea, consolidarea şi impregnarea cu durabilitate în plan fizic a tuturor visurilor noastre. Capricornul este un timp al transformării conceptelor în realitate palpabilă, iar această îndrăzneală, fie că o numim ambiţie, fie perseverenţă, se hrăneşte din asumare şi responsabilitate. Capricornul face întotdeauna ceea ce ştie că trebuie făcut; este partea din noi care nu abandonează în ciuda efortului prelung.

Dacă Fecioara vine codificată cu un simţ al serviciului, al utilităţii la nivel imediat evident, operând în plan apropiat, al detaliului “din faţa ochilor”, Capricornul activează dintr-un simţ al datoriei mult mai general şi impersonal, ca şi cum orice construcţie a sa trebuie să reziste şi să servească următoarelor şapte generaţii. În lumina acestui ţel, orice sacrificiu sau greutate devine pentru el un mijloc de acces spre rezultatul final. Sunt rari Capricornii impresionaţi de obstacole, iar aceia cel mai probabil reacţionează din alte unghere ale fiinţei lor. Capricornul pur-sânge întâlneşte un obstacol, îl măsoară şi apoi începe să îl escaladeze.

Poate pentru că omenirea a traversat în ultimele mii de ani o perioadă a lecţiilor prin emoţie, a rănilor deschise şi căutării de soluţii pentru suflet, suntem tentaţi să acuzăm Capricornul de insensibilitate şi să nu mai vedem lucrarea sa ridicată în determinare şi tăcere. Dar simplul fapt că suntem în continuare aici, că umanitatea îşi trăieşte în continuare transformările este o dovadă a reuşitei Capricornului pe drumul propriei desăvârşiri. Pentru că n-ar fi fost posibiliă rezistenţa noastră ca civilizaţie dacă nu am fi fost capabili, prin latura capricorniană a fiecăruia dintre noi, să creăm un suport practic şi sigur (de la pereţii unei case până la disciplina creată de legi administrative) pentru transmiterea între o epocă şi alta a înţelegerilor integrate de către fiecare generaţie. Adevărata lucrare a Capricornului este una grandioasă; se înalţă şi se dezvăluie în timp. O mare clădire se ridică în ani de muncă; un caracter puternic se formează prin multe încercări; o civilizaţie are şi ea de traversat etape îndelungi până la deplina maturizare. Cât despre neclintita piatră din povestea noastră, poate că ea nu-i altceva decât forma dinspre care îşi începe incredibila devenire cel mai frumos şi limpede cristal.

CRISTIANA TĂNASE

cristiana-tanase-autor